13,635 matches
-
făcute în luna octombrie 1709, de a determina Poarta Otomană să i se alieze și să declare război Rusiei. Iar atunci când aceasta din urmă a făcut acel pas, rezultatele războiului au fost, așa cum se știe, totalmente defavorabile planurilor regelui suedez. Îndeosebi în sensul că sultanul nu a înscris în tratatul de pace pe care i l-a impus lui Petru I, la Prut, la 21 iulie • Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, volumul IX, partea 1, 1650-1747, București, 1897
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
existent la începutul secolului al XVIII-lea. Un statut care se spera să fie garantat de Rusia, marea putere ortodoxă ce lăsa să se întrevadă rolul deosebit de important pe care dorea să-l joace pe scena politică a Europei Est-Centrale, îndeosebi. Un statut care era perceput, totodată, și ca o etapă ce trebuia parcursă, în mod inevitabil, până când împrejurările internaționale și condițiile interne aveau să permită revenirea la mult râvnitul statut de state independente. Așa s-ar putea explica, deci, puternica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
același timp, și cea mai gravă. Aceasta datorită consecințelor, pe termen lung, pe care le-a antrenat asupra dezvoltării societății românești, în ansamblu, precum și asupra viitoarelor raporturi dintre aceasta și societatea europeană de care a fost izolată, aproape în totalitate, îndeosebi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Iar una dintre primele manifestări majore ale alterării statutului lor juridic a constituit-o transformarea, în anul 1713, a cetății românești Hotin, situată la granița Moldovei cu Polonia, și a unei ample
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1788 și 1789, să împiedice Moldova să se sustragă dominației otomane 24. Bătălia de la Poltava a avut, totodată, asupra românilor și un puternic impact psihologic. Efectul, care s-a produs la scara întregii societăți a Principatelor Române, a fost consemnat, îndeosebi de cronicarii români care au fost martori oculari, de cele mai multe ori, ai acelor evenimente, în termeni a căror aciditate corespunde exceselor comise de sudezi, poloni, cazaci și tătari lipcani, încartiruiți în Moldova. Epitetele atribuite au fost, desigur, îngroșate de o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-au abătut asupra Moldovei a fost Carol al XII-lea și în viziunea altui cronicar, Axinte Uricariul. Deoarece, el a venit „în protecția turcilor“ și a produs multă „vrajbă între turci și între moscali“28. El se făcea vinovat îndeosebi de transformarea de către turci a cetății Hotin în raia, o măsură care „ca o rană țărei, multă slăbiciune și scădere i-au făcut“ (s. Ven. C.)29. El s-a dovedit a fi, după cum constata cronicarul, „om cumplit și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
militar al capitalei, care i-a și facilitat angajarea, ca medic chirurg, în armata turcească 9. Obiectivul său, mărturisit în chiar prefața amintitei lucrări, a constat în „a oferi o imagine veridică a vieții cotidiene a locuitorilor din zonele vizitate, îndeosebi a națiilor poetice de la Dunărea de Jos, ale căror nume abia dacă sunt cunoscute cititorilor americani“. Că produsul final semnifică mai mult decât un simplu jurnal de călătorie, dominat de impresiile ce i le-au lăsat popasul în Principate (cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încurajată prin toate mijloacele de către ruși37. Cele mai variate și mai căutate profesii (doctori, mecanici, preoți, negustori) nu erau practicate de ruși, ca și inexistenți în zonă, ci de nemți, greci, armeni și evrei. În sfârșit, limbile de comunicare folosite (îndeosebi la sate) erau rusa și româna, iar în privința produselor agricole l-a impresionat bogăția și varietatea dovlecilor și a pepenilor galbeni 38. coeficient de 46% din total (cf. Lucrările statistice ale Moldovei. Cap. II. Populația pe anii 18591860, Iași, 1860
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei comisii moldovene în două etape: mai întâi zona sudică, de la Dunăre, și apoi cea nordică. Gordon, care făcuse deja peste 100 de planuri ale noului hotar, deplângea însă încetineala partenerilor moldoveni, găsindu-i „îngrozitori pentru afaceri“. Zelul său, manifestat îndeosebi în această fază finală a misiunii, l-a recomandat și pentru o alta, de aceeași natură: împreună cu colonelul Simmons de astă dată (Stanton plecând acasă) a primit ordinul de a soluționa în termen și chestiunea hotarului asiatic dintre Turcia și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
URSS, făcuse o excelentă impresie la Washington 20. Începutul lunii septembrie găsea personalul Legației într-o stare de spirit optimistă. V.V. Pella raporta Bucureștiului că atât Secretarul General ONU, Trigve Lye, cât și mulți reprezentanți ai statelor mici și mijlocii, îndeosebi din America Latină, erau favorabili admiterii unui număr cât mai mare de țări în forul mondial. Chiar atitudinea Statelor Unite, în unele ședințe ale Consiliului de Securitate, putea fi interpretată drept respect la adresa României 21. Din partea occidentalilor, intransigența se manifesta doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și cu concurența tot mai acerbă a produselor industriale din ce în ce mai prezente pe piață. Mulți meseriași au dat atunci faliment sau au emigrat (în special evrei), aceasta și în condițiile unor măsuri restrictive pentru meseriașii evrei introduse în legea din 1902 (îndeosebi art. 4). În perioada 1899-1904 au emigrat din toată țara 9.288 de meseriași evrei 37. Cu toate acestea, o anchetă realizată în anul 1908 dezvăluia că proporția meseriașilor din România în raport cu grupul etnic din care proveneau se prezenta astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sa, dar mizând pe toleranța ce-l caracterizează ei au dorit să facă din Moldova un fel de teren de antrenament contra Rusiei 32. Tillos subliniază aprecierile judicioase ale domnitorului român asupra rolului fiecărei Puteri în eventualitatea unui conflict militar, îndeosebi asupra aceluia al Austriei, asupra atitudinii ferme care trebuia adoptată față de Rusia și abilă față de Prusia. Consulul își termina raportul anunțând tratatul de extrădare încheiat între Serbia și Principatele Unite 33. Cum era de așteptat, Puterile vecine au reacționat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prea mare folos, deoarece în Bucovina toți moldovenii (românii) și marea majoritate a rutenilor și huțanilor (ucrainenilor) erau de religie ortodoxă. Având o poziție geografică periferică, nordul moldav a fost cel mai puternic influențat pe parcursul secolelor de mișcările de populație, îndeosebi dinspre proximitatea nordică slavă. Românii de aici s-au aflat în contact permanent cu ucrainenii, în special din Galiția și Podolia, iar în multe localități populația era mixtă. Istoriografia austro-germană nu contestă faptul că românii constituiau inițial majoritatea populației Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bukowina mit Galizien im Jahre 1786, în „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums“, Czernowitz, 8/1900, p. 53-54. • V. F. Klun, Statistik von Oesterreich-Ungarn, Wien, 1876, p. 333. În acest context, de o mare valoare sunt recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și îndeosebi din 1774, deoarece în majoritatea cazurilor se indică numele de familie și numele mic (de botez) al capului de familie. Analiza lor permite o apreciere mai obiectivă a raportului dintre români și ruteni în Bucovina. Acest recensământ oferă cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
domina aproape exclusiv în Bucovina, au fost strâmtorați treptat din cauza • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece..., p. 62. • Ibidem, p. 244. înaintării rapide a rutenilor din nordul și vestul ținutului spre sudul și estul ținutului, astfel că mulți români, îndeosebi în zona dintre Prut și Nistru, treptat au fost asimilați de către ruteni“12. Până spre mijlocul secolului XIX nu există date statistice oficiale despre numărul concret al românilor și rutenilor în această perioadă. Pentru începutul secolului XIX foarte prețioase sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în decembrie 1945, un pact cu guvernul, mai precis cu reprezentanții Partidului Comunist 2. Pactul a fost respectat în mare măsură de ambele părți până la 14/15 mai 1948, când Ministerul de Interne a început arestări masive în rândurile legionarilor, îndeosebi a activiștilor. Mulți dintre ei au fost prinși și aruncați în Gulagul românesc, de unde unii au ieșit în anii ’50, alții abia în 1963-1964, nu puțini găsindu-și sfârșitul în gherlele comuniste. Cei care au scăpat de arestare în primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și toate, semnată V. George, și Ion Barbu, al cărui debut are loc în ultima serie a revistei, la 28 septembrie 1918, cu poezia Ființa. Proza publicată aici rămâne remarcabilă îndeosebi prin Al. Macedonski: Palatul fermecat, capriciu fantezist de mare strălucire metaforică, Casa cu nr. 10, pătrundere în universul lucrurilor mărunte, Dramă banală, impunătoare prin pictura de moravuri și tipice tablouri de interior, și prima parte a romanului Thalassa (în 1893
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această ultimă calitate, a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate parlamentară excepțională, la votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstirești (1863) și la impunerea legii rurale. Aproape toate căderile guvernelor liberale conduse de K. au avut drept cauză atitudinea sa față de situația țăranilor, expusă patetic în discursul din
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
rămas, nefinisate, note din călătoria făcută la Viena și în Spania. Cele dintâi cuprind însemnări preliminare, disparate, numeroase considerații privitoare la organizarea socială austriacă, la moravuri și aspecte etnografice. Mai închegate sunt însemnările despre Spania, calitățile memorialistului făcându-se simțite îndeosebi în surprinderea unor tablouri caracteristice: amiaza la Madrid, ceremoniile populare și religioase. Scriitorul se dovedește același observator moral și social, preocupat de obiceiuri, tradiții, de tot ce reprezintă specific național. O anume valoare literară au și povestirile istorice din trecutul
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
ortodoxe, în care s-a născut și a crezut neamul nostru românesc”, revista se implică în apărarea românilor de pretutindeni, adoptând o atitudine obiectivă și nepărtinitoare. Pentru atingerea țelurilor se apelează din plin la mijloacele artei. Sunt reproduse texte patriotice (îndeosebi versuri) din clasici (V. Alecsandri, D. Bolintineanu, G. Sion, M. Eminescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, St. O. Iosif, O. Goga, Nichifor Crainic, N. Iorga), precum și alte creații din opera unor mari poeți români (Lucian Blaga, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Aron
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
bisericești și laice. Contribuția esențială o constituie însă tipărirea, de cele mai multe ori pentru prima dată, a unui număr însemnat de poeme din creația românilor din SUA și Canada. Ultimele numere sunt adevărate antologii ale poeziei române din exil. Se remarcă îndeosebi numărul 5 din 1982, cu grupajul Poeți români în America de Nord, în cadrul căruia apar nouăzeci de poeme semnate de peste douăzeci de poeți (George Alexe, Radu Budișteanu, Anton Ciuntu, Dumitru Ichim, Eglantina Dașchievici, Mitică Benciu, Aron Cotruș, Ștefan Baciu, Vasile Posteucă, Nicolae
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
deformări idilice. Scrierile dedicate satului bănățean dezvoltă conflicte politice (Românii din Potlogi), naționale (Părintele Vichentie) sau între generații (Casa cu obloane verzi) și sunt străbătute de un evident moralism. Nuvelele istorice (Rada, La Podul Înalt, Pace, Moartea hotnogului ș.a.) și îndeosebi romanele cu această tematică, Din vremuri de mărire (1910), Fata vornicului Oană (1929; Premiul Societății Scriitorilor), evocă exclusiv Moldova sub Ștefan cel Mare, predilecție profund semnificativă pentru un scriitor român dintr-o provincie aflată sub jurisdicție străină. Se poate afirma
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
redactorul ei, rămânând străin de noile cerințe sociale și culturale ale epocii. Caracterul de publicație pentru toți românii, specific „Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua gazetă va avea „un color mai localnic”, preocupându-se de chestiunile care puteau interesa îndeosebi pe locuitorii din stânga Milcovului. Acest regionalism, într-o vreme când ideea Unirii începuse să nu mai pară o utopie, este el însuși o mărturie a modificărilor pe care le suferise orientarea de ansamblu a lui Gh. Asachi în problemele vieții
GAZETA DE MOLDAVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare. Pasionat de cunoașterea trecutului, G. întreprinde călătorii în țară și în străinătate, răscolește arhive și biblioteci, vizitează muzee și monumente de artă, cercetează tradiția orală. A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note și cronici, corespondență, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în „Epoca”, „Politica”, „Universul literar”, „Curentul”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul”, „Flacăra” ș.a. În 1937 înființează și conduce revista
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
Dincolo de zbuciumul veacului (1939), unde autorul selectează din învolburatul Ev Mediu românesc destine grandioase și tragice, așa cum îl reînviase și pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
transcrie și editează numeroase și importante documente medievale privitoare la istoria națională, încercând să dovedească „vechile noastre legături culturale cu Occidentul”. El dă la lumină texte necunoscute ale unor misionari catolici în Țările Române și relatări (descoperite în scrieri inedite, îndeosebi italiene) despre români și evenimentele istorice de la gurile Dunării. Publicate sub formă de articole, cea mai mare parte a acestor texte au fost reunite în volumul Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]