5,478 matches
-
pe la Canal. De unde atunci interesul tău pentru această suferință? Întîi că n-am avut posibilitatea să verific dacă toată lumea care scrie despre această suferință a îndurat-o neapărat în mod direct. Ce știu însă este că despre cei care au îndurat-o în mod direct, se spune ba că sînt subiectivi, ba că exagerează, ba că sînt marcați de suferința lor sau, cu o expresie care circulă la Paris, de un "anticomunism visceral". Dar, probabil, că întrebarea bate undeva în niște
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
știu. Vorbești despre durere acum? Nu, nu vorbesc despre durere, vorbesc despre violență. Durere, neapărat nu-mi amintesc să fi trăit. De altfel, cred că violența exercitată asupra altora și văzută te marchează într-un fel mai pervers decît cea îndurată de tine, chiar dacă îți ascute imaginația, te obligă la efortul de a te pune în locul celui care suferă, dar te face să te și simți vinovat și să te și bucuri că nu ești tu în locul lui, în același timp
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
acum la societatea de astăzi. De ce această societate, care acum știe, este în continuare complice cu crimele acelea care nu sînt oarecare? România a trăit cea mai crîncenă dictatură pentru că, după părerea mea, e ceva în acest popor care poate îndura, iată, inclusiv crima. Și apoi, să nu uităm că balada noastră ridicată la rang național, Miorița, își face model din ciobănașul care se lasă omorît. Iată imaginea pe care ne convine să ne-o asumăm, seninătatea în fața morții. Eu nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
elitar. Începînd cu anii și examenele din timpul facultății, a cărei absolvire echivalează cu un veritabil chin al educației asumate - chin care face ca Medicina să fie probabil cea mai grea facultate din învățămîntul contemporan - și trecînd prin infernul concursurilor îndurate în vederea obținerii posturilor, gradelor și eventualelor funcții administrative, totul îi împrumută medicului profilul unei ființe pentru care selecția profesională echivalează cu o intrare în rîndul celor aleși. De aceea, chiar și numai sub unghiul efortului depus, viața unui medic seamănă
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
filozofie, religie și tradiție ancestrală, căutînd în fiecare din cele patru ipostaze o pîrghie de împlinire. Pe fiecare le-a atins pentru a le abandona, în timp ce, sub unghi biografic, Dab Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui jurnal filosofic, după tiparul consacrat al dialogurilor speculative, dar scurta ședere în
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
bătrâni tovarăși de trudă: Zaharia Boilă, care nu contenea să ne istorisească întâmplări hazlii, și apoi domnul Mott, cel cu șampania, sau Bani (Șerban) Ghika - trăiește încă, țărănist notoriu. Mai erau o mulțime de preoți greco-catolici - dar nici unul ortodox! - Cum îndurați tot ce-ați trăit acolo? - Eram, precum vedeți, Într-o bună companie! Cel mai trainic prieten acolo era fiul lui Vintilă Brătianu - Oni Brătianu. Un om admirabil care făcea cinste dinastiei Brătienilor. Mai era Călin Botez, băiatul lui Jean Bart
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
cabinet al lui Armand Călinescu). Fiind șofer pe un camion, iarna, ca să mă încălzească un pic mă lua cu el lângă volan și mă ducea un tur. - Buna companie însemna elita României la acel moment! Ce era mai greu de îndurat - foamea, frigul? - Firește, ne era tare foame și v-am spus, sufeream și de frig. Ziua, când coboram din "priciurile" noastre, în duminicile când nu ne duceau la canal, eram duși la bucătărie ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
avut curizitatea s-o facă, sunt sigur că drumul li s-ar fi părut prea scurt, și nu prea lung. Prostia, incultura și lipsa de memorie merg mână în mână. Va trece iarna, nervoșii de azi vor uita ce-au îndurat. Îi vom reîntâlni abia prin iulie-august, pe traseul spre mare, când demența va reîncepe. Problema e că nu toți românii au chef să-și petreacă concediile pe Valea Prahovei sau la Marea Neagră. Mulți preferă țările din apropiere (Bulgaria, Croația, Austria
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
în contururile lor, ci desferecate, biciuite pentru a se întoarce în ruină, în decreație. Eul se trezește în centrul unui cataclism, totul se prăbușește în jur, spațiul vital se arată tot mai meschin, copiii se nasc bătrîni, bătrînii nu se-ndură să mai moară: "căzuse-n genunchi în noroi și-acum se tîra / nesfîrșite stoluri de păsări necunoscute treceau/ în zbor jos dintr-o zare în altă zare / își ținea capul deasupra mlaștinilor dospinde / ar fi vrut să se ridice dar
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
ieșire. Nu situațiile-limită din care scapi ca prin minune și apoi îți faci cruce că ai scăpat, ci acelea în care te duci la fund împotrivindu-te din răsputeri, chiar dacă presimți că zarurile au fost aruncate. Acelea pe care le înduri neavînd nici o perspectivă de a le depăși. Cine înfruntă absurdul și implacabilul fără să poată da sens absurdului și fără să poată îmblînzi implacabilul are implicit o latură tragică. Dacă aceasta e definiția lapidară a tragicului, atunci e lesne să
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
bune însoțitoare, ne-am bucurat de binefacerile lor, pe care nu le-am fi putut întoarce, în tot restul vieții, nici în parte măcar. Cum ne împrietenisem, ne-am dezvăluit tainele și, după o anume îngrijorare a lor, auzind câte îndurasem, ne-au spus că dincolo de acest munte se găsea cetatea 9 Celui mai Mare Rege; acolo, orice nefericit care caută adăpost, și se încredinț ează acestui rege e, prin ajutorul său, ferit de orice rău. Crezându-le, ne-am îndreptat
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată./ Cît mă seduci? zeiță adorată/ anat-emheb (cu lance scut secure)/ să mă întorci în Ugarit o dată/ toți morții tăi orînduiți să-ndure/ exodul meu și tirsul de agată/ vecia sîngelui vergin să bată“ (Sînge). Sînt, apoi, „anxioasele“ și „epigonele“ pietre (semi)prețioase (agatul, opalul, ametistul, malahitul și jadul), florile (azaleea, „orbita sexului“, agava, crinul, tuberozele), lexicul, fermecător în arhaicitatea sa, al unei
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Umilința îndurată de Steaua în meciul cu Gaz Metan l-a făcut pe Mihai Stoica să cedeze nervos. Managerul stelist Mihai Stoica l-a bătut după meci pe fratele ginerelui care avea nuntă chiar în hotelul din Mediaș în care s-a
MM Stoica a bătut un nuntaş, la Mediaş, şi a încercat să convingă un şofer să treacă ilegal peste calea ferată () [Corola-journal/Journalistic/76563_a_77888]
-
închisoare a sunat la sediul CIA, iar un manager a aprobat cererea deținutului, a declarat un fost oficial de rang înalt al CIA pentru AP. Cele mai brutale dintre metodele dure de interogare ale CIA Potrivit sursei citate, Mohammed a îndurat cele mai brutale dintre metodele dure de interogare ale CIA și a mărturisit o serie de atrocități, însă agenția a avut un plan pe termen lung în ceea ce-l privește. Într-o zi, acest deținut s-ar putea dovedi util
Cazul „creierului” atentatelor din 11 septembrie: România nu vorbește despre închisoarea CIA, iar SUA despre aspirator by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55778_a_57103]
-
pe același Gheorghe Calciu din anii studenției: calm, echilibrat, tolerant și echidistant. Atacat dur de un român din Franța pentru reconcilierea cu Patriarhia Română, Gheorghe Calciu-Dumitreasa nu numai că nu s-a supărat și n-a luat atitudine, dar a îndurat, ca un adevărat creștin, această critică, a pus în dezbatere publică aceste opinii, inclusiv lipsa de intransigență a bisericilor ortodoxe în raport cu Vaticanul; avea aceeași seninătate pe care i-am cunoscut-o în anii studenției. „Sunt și eu un biet păcătos
Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
adevărați. Și astăzi își amintește cu drag de perioada școlară, pentru că aici a găsit căldura sufletească în randul colegilor și tot aici a reușit să mai uite de amărăciune și de clipele de teroare provocate de violența din familie, “Am îndurat multe reproșuri în timpul liceului, soția tatălui meu se plâgea în permanență că banii sunt insuficienți. În clasa a XII a, ambii părinții nu m-au mai lăsat să merg la școală, m-au sfătuit să mă mut la Marian Maican
De ce persoanele cu dizabilităţi nu au acces pe piaţa muncii () [Corola-journal/Journalistic/21597_a_22922]
-
și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult sau mai puțin acide". (p. 29) Spuneam că Dan C. Mihăilescu arată dezinvoltura unei conștiințe care nu are de îndurat tainice obligații de oficină doctrinară. Grăitor în această privință e drasticul episod biografic care a dus la ruperea relației amicale cu Cioran. Cînd îl cunoscuse pe Cioran în octombrie 1990, în cursul unei călătorii făcute la Paris, criticul român nu
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
De unde și evadarea din fața subiectului principal; naratorul nu vorbește direct despre totalitarism, el este adesea doar un intrus preocupat de altceva, venit întâmplător într-o lume pe care ar vrea s-o critice dar nu se-ncumetă ori nu se-ndură. Și, bineînțeles, deși n-ar vrea să se plângă, face de multe ori parte dintre victime ori dintre urmașii lor. Securitatea i-a săltat manuscrisul, el era jenat de părinții săi comuniști, toată băbimea actuală e vinovată pentru ratarea plenară
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
teza în regiunea poeziei. Optzecistul Ioan Moldovan se confruntă și el cu atavismele epice, dar nu se arată dispus a le sluji, ci, dimpotrivă le combate cu mijloacele unui lirism ce se dorește dominant în raport cu materia de care nu se îndură totuși a se înstrăina complet și care e povestirea sau, mă rog, povestea. Datele narative nu sînt întrutotul radiate, astfel încît ele se pot distinge în alcătuirea discursului poeticesc, precum o structură delicată pe cale de resorbție. Jaloanele discursului cu pricina
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
ultimul (oare?) pământ, e Acolo unde cred că ești: „Acolo unde cred că ești,/ Nici trenurile nu străbat,/ Acolo ca de sticlă par/ Pădurile de lemn brumat. (...)// Mi-e milă și să-mi amintesc,/ Dar nici să uit nu mă îndur,/ Câtă părere-i în destin,/ Câtă greșeală-i împrejur.// Cu degete de frig adun,/ Ca sub un șal înzăpezind/ Sufletul nostru încă bun,/ Mișcarea lui către argint. În fiecare an aștept/ Să ningă, să te pot vedea/ Dacă privești, dacă
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
cu tot ce am scris și am gândit, la eradicarea forței oarbe și a samavolniciei din această lume. Mă gândesc acum la milioanele de oameni care au fost și sunt terorizați, umiliți și înfometați fără a avea vreo vină. Cele îndurate de oameni în lagărele morții, de orice natură ar fi ele, trebuie să devină un strigăt de revoltă și să ne îndemne la apărarea valorilor umane. Conviețuirea cu alte popoare și culturi trebuie să se transforme într-o realitate pe
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
oglinzi fumurii a conștiinței mele interioare". După cum meditația se fixează asupra "explorării" lirice, omologate ca o aventură acvatică: "Tragedie cotidiană a poetului ce încearcă dibuind adîncimile sale: scafandru neputincios. De cîte ori atinge fundul se cere tras repede afară, nemaiputînd îndura presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o conștientizare a mecanismului creator din adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
în primul moment, descoperirea se înrădăcinează, însă, într-un teren consolidat - inconștient poate - de multă vreme deja, căci, după cum ne spune însuși autorul, "acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: cea a unui om care a îndurat supravegherea și cea a unui spectator care a supravegheat scena." Banu așază sub lupă supravegherea, dezvăluindu-i mecanismele de funcționare, struc-tu-rile ascunse, identificînd modalitățile, strategiile și dispozitivele puse în mișcare în interiorul realității ficționale, cu scopul exercitării supravegherii, sub ochiul avizat
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
simțit până în adâncul sufletului că sărbătoarea n-o să țină o veșnicie, și că omul acesta care-i aduce sărbătoarea-n suflet, omul ăsta petrecăreț, a nimerit în viața ei ca un dar uriaș, atât de uriaș încât poate să-l îndure o vreme, dar nu-l poate lua cu sine... Jenia i-a povestit istoria cu puștoaica de Lialia, el la început a râs, pe urmă a spus că e un subiect genial... Pe urmă a plecat, Jenia a zburat la
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]