10,960 matches
-
populației sale lămurit exprimate în 28 noiembrie 1918. Basarabia a fost și a rămas una din cele mai vechi fortărețe ale românismului, iar populațiile străine care s-au pripășit pe pământul ei nu i-au putut schimba nici caracterul, nici înfățișarea : Basarabia cu populația ei răzeșească, cu toate cetățile și ctitoriile ei voievodale, a fost și a rămas românească. În noaptea de 26 spre 27 iunie, guvernul U.R.S.S., printr-un ultimatum care expiră în 24 de ore, a cerut României
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mâncat într-un han din apropiere de Ranaghat. Am mâncat orez cu carri și pește fiert, și am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem să mă uit, să uit de mine, și aceasta îmi dădea și mai multă poftă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
opri și începu să privească, la întîmplare. Filatelia nu-l interesase niciodată și se întreba de ce nu se poate despărți de una din vitrine, aparent cea mai puțin atrăgătoare. Când dădu cu ochii de un album vechi și modest ca înfățișare, înțelese că trebuie să-l cumpere. Costă 5 franci. Ajuns acasă, începu să-l răsfoiască, atent, curios, deși nu știa ce caută. Fusese fără îndoială albumul unui începător, poate al unui licean. Chiar un nepriceput ca el își dădea seama
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât privirea ce a dobândit forță de persuasiune prin experiența calvarurilor sufletești surpinde mai evident fundamentele convertite de mult la negativitate ale conștiințelor ce își joacă rolul unor prezențe compătimitoare. A compătimi, actul compătimirii indică o consubstanțialitate în pătimire, o înfățișare ce împarte echilibrat tensiunea și greutatea suferinței. Astfel, a-l compătimi pe un suferind implică, doar într-un sens superficial, a-i fi aproape înțelegându-i durerea și regretând-o. Semnificația profundă a compătimirii ca sentiment și atitudine implică sacrificiul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu lămâie și le va unge grijulie cu alifii, apoi își va pune obligatoria compresă pe obrazul boțit. Chiar și în mijlocul acestei mahalale, chiar și în mijlocul celor mai penibile încercări, trebuie să rămâi cel, cea care ai fost, păstrându-ți înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-am replicat că eu nu pretind călcarea legii pentru mine, ci pentru altul : pentru un copil din flori, făcut la o vârstă crudă, și așa mai departe... Dar nu e mai de iertat intervenția unei mame, chiar cu o înfățișare ridicolă, precum vecina mea, nicio mamă neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deși în privința faptului dacă a intenționat sau nu să-și ucidă soția părerile erau divergente. Cetățenii serioși și puritani, care nu acordau atenție unor asemenea speculații iresponsabile, se mulțumeau să declare: „Iată ce individ respingător se poate ascunde sub o înfățișare atât de atrăgătoare!“. Alții, deși dezaprobau faptul în sine, îl vedeau pe George sub altă lumină. Ar fi o exagerare să afirmăm că aproape fiecare bărbat din Ennistone îl invidia pe George pentru că se eliberase din cătușele moralei, în timp ce aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente și ochi căprui strălucitori sau, mai curând, luminoși, a căror privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușa pe care dispăruse Gabriel. Adam era mic și îndesat, un McCaffrey brunet, cu un cap rotund, o față rotundă, păr negru, drept și scurt, asemănător cu cel al lui Alan, și aducea puțin cu George. Nu moștenise nimic din înfățișarea de viking prădalnic a tatălui său. Avea ochi căprui, intenși, și zâmbea arareori. Urma o școală particulară, Leafy Ridge, din suburbia cu același nume, și nu Școala Generală, unde preda Jeremy Blackett. Tatăl lui era cam stingherit de acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ascultat pasul greu, pe scară. Se gândise chiar la câteva pretexte pentru a-l invita. Din fericire, problema primului pas s-a soluționat prompt, de la sine; deși un drum prin Ennistone, pe vremea asta, nu era menit să-i facă înfățișarea mai atrăgătoare. Probabil că și el ținea la avantajul de a se afla pe teren propriu. Hare Lane. Nu recunoștea adresa. O sună pe Ruby. Cu un pas la fel de greoi ca al lui Rozanov, Ruby urcă scara și își prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl începuse să regrete ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța unde aceasta o depozitase pe Hattie. La prima vedere, înfățișarea lui Pearl o neliniști pe Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna cu Ruby, dar pe fața ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clar. Într-adevăr, multe lucruri erau încă neclare. Bucătăria fusese frecată și pusă la punct, dar cine îi va prepara mesele? Ruby și Alex munciseră din greu. Aduseseră câteva piese de mobilier de la Belmont, dar casa continua să-și păstreze înfățișarea aeriană, golașă, oarecum palidă, o atmosferă de provizorat, care, într-un fel, i se potrivea. Nu fusese niciodată locuită cu adevărat. Funcționase ca pavilion pentru petrecerile de vară și serbările unor Stillowen de mult dispăruți sau risipiți. Oare după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajunge din urmă pe fată și a-i vorbi, deși asemenea lucru părea cu neputință. Când ajunse la colț, fata traversase pe celălalt trotuar. Numai că, între el și ea, se afla acum un alt om, un bărbat cu o înfățișare familiară, îmbrăcat într-un fulgarin negru. George își dăduse seama, cu o indiferență care-l făcuse aproape să leșine, că acest alt om era el însuși, și că dacă și-ar întoarce fața și l-ar privi, ar cădea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât un zâmbet. Alex își spunea: „E schimbat; e același și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl, amândouă cu nasul roșu și zgribulite de frig, treceau pe lângă ei, îndreptându-se spre ieșire. Temperatura, care mai scăzuse cu un grad, avea efecte diferite asupra înfățișării lor, făcând-o pe Pearl să arate ca de patruzeci de ani, iar pe Hattie ca de paisprezece. „Uhuu! Uhuu!“ Ruby se ivi, purtând sacoșa lui Alex. Bună Ruby, spuse Tom, cine sunt cele două fete care tocmai au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea că trebuie să se ducă să-l caute, oricât de nemulțumit s-ar arăta el când îl va găsi. Dorința de a-l vedea, de a fi cu el, ajunsese ca un fel de durere bolnăvicioasă care, treptat, lua înfățișarea unui destin. Dar în bezna acestei dureri strălucea o infimă scânteie de bucurie sau mai curând de speranță. George era nefericit, izgonit, singur. Numai ea îl iubea cu adevărat și îl putea salva de el însuși. Firește, Diane auzise (doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știa să cânte la pian.) — Chemarea destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs - dar râsul nu veni. Părea extrem de binedispus. Hello, fetițo! HELLO, iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo unde sălășluia vulpița, și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să tresară și să se dea cu un pas îndărăt. Apăruse ceva, dincolo, de cea de-a treia ladă de gunoi. Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vin aici! Nu fac nimic rău și totuși le fac tuturor rău...“ Tom trase adânc aer în plămâni și deschise ușa camerei de zi. Rămase în prag. George și Diane ședeau pe canapea, ținându-se de mână. Scena avea o înfățișare demodată, ca într-o fotografie veche sau un film vechi. Întoarseră capetele spre el. Fața Dianei, cu gura deschisă și ochii larg-deschiși, exprima teroare. Fața lui George exprimă, la început, doar surprindere. Își desprinse mâna de mâna Dianei. Apoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te iubesc. — Omul care plânge când taie o ceapă și rămâne rece când taică-su crapă, înseamnă că în a lui minte preferă o ceapă unui părinte? — Azi ești într-o dispoziție trăsnită. Te gândești la tatăl tău? Ai o înfățișare ciudată. — Ciudată, da. Simt că într-o singură clipă am fost sfărâmat și reconstituit din bucăți. Mă rog, nu într-o clipă, într-o jumătate de oră. Ceva... ca un fel de hemoragie... a țâșnit... înăuntru. — Nu ești bolnav? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vară, peste care îmbrăcase o jachetă largă, păroasă, în buzunarele căreia își vârî acum mâinile, trăgându-și prin jachetă, rochia în jos. Picioarele îi erau goale în papuci. Își pieptănase cu strășnicie părul negru, drept, iar fața avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei. — Te-ai întors. — Da. — Și George unde-i? Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintr-un un set de procese asociate cu practica și experiența care duc la schimbări relativ permanente În capacitatea de a răspunde. Învățarea motrică este informația oferită elevului În legătură cu performanța În Învățarea unor deprinderi. Această informație, care poate lua diferite Înfățișări În funcție de locul sau felul Învățării, informează elevul despre eficiența unei mișcări fie În timpul sau după un exercițiu (sau În ambele Împrejurări). Cunoașterea eficienței pare să fie vitală pentru Învățare, și greșeala poate oferi informații care, În anumite condiții, pot preveni
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
paria al forțelor răului. Protagoniștii generoși ai mișcărilor caritative, galezul mustăcios care critică înverșunat "mâncarea proastă", altermondialistul ce se opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]