8,846 matches
-
oamenii de pază. în absența expresiei de intenție, delegatul redus la condiția de obstrucție. Gîndește bine! în abs expr de int del red la con de obstr gînd, conofobgîndește, conofobgîndește. Deși vocile îl făceau să se cutremure, păși în spațiul îngust dintre ei, pentru că nu-i trecea prin minte unde s-ar putea duce. CAPITOLUL 43. Explicația O pardoseală de beton, prăfuită și murdară de găinaț de porumbei se întindea sub un acoperiș înalt, susținut de niște grinde din fier. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu două silabe. Pe mine mă cheamă Uxbridge, de exemplu, dar Lanark a cîștigat un nume mai melodios, cum e Blairdardie. — Rutherglen, Garsaden, spuse Wilkins. — Gargunnock, Carmunnock, Auchenshuggle, zise celălalt. — Auchenshuggle are patru silabe, observă Wilkins. Intrară printr-o ușă îngustă, urcară o scară murdară și traversară un mic birou, ajungînd apoi într-unul mai mare. Acesta era luminat de un tub de neon, iar pereții erau ascunși de fișete metalice, unele puse desupra altora. într-un colț, era un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Figura făcu din nou o plecăciune și zise: Veți muri mîine la șapte minute după prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe umărul lui, știuse și așteptase asta toată viața. Un muget asemeni unei mulțimi înspăimîntate îi umplu urechile, și șopti: Moartea nu-i un privilegiu. — Privilegiul e de-a ști cînd. — Dar eu... mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
evenimentele serii într-o stare de spirit aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de tren pe când venea la nuntă, și așa mai departe. Apoi m-am ridicat și am plecat, mă plictisisem, am cotit pe lângă școala Tunari, pe strada Leonida, am deschis poarta de fier ruginită, care a scârțâit prelung, am străbătut pavajul îngust al curții (era un liliac, cu trei dungi albe, de vopsea, pe trunchi) și am intrat în casă fără să bat la ușă. De obicei, pe soră-mea Zoe-Olga o găseam bro dând pe bucățele de cârpă, cu arnici roșu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deasupra unui bloc. Spun deasupra pentru că, printr-un capriciu greu de înțeles al arhitectului, pe terasa-acoperiș a blocului fuseseră construite câteva odăițe așezate la rând pe o singură latură, un fel de colivii aeriene legate între ele printr-un coridor îngust și izolate de restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar nu m-am așezat. După un timp ochii mi s-au obișnuit cu lumina aceea scăzută. Singura fereastră a încăperii era acoperită cu o perdea de hârtie neagră, pusă cam strâmb, sub ea se afla o masă de lemn îngustă și lungă pe care zăcea o formă omenească, un fel de manechin, m-am apropiat de forma aceea, am dat la o parte perdeaua de hârtie, lumina a umplut încăperea. „Ia te uită“, am spus, „e chiar soțul doamnei Gerda
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
interesau de non-A dintr-un punct de vedere educativ. Gosseyn vedea o sumedenie de avantaje în această luare de contact. Roboperatorul îi curmă meditația: - Madrisol, secretarul Ligii, vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale. Ochii albaștrii aveau o lucire arzătoare. Privirea lui se fixă pe privirea lui Gosseyn. În sfârșit, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu reacționă la cuvântul "Venus". Figura îngustă a preotului era liniștită. - Avem câteva amănunte în plus. Nimic important. Enro se concentră. - Trebuie să facem ceva pentru această planetă, zise el încet. Dacă aș putea fi sigur că Reesha nu e acolo... - Nu era decât un raport, Excelența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la picioarele tinerei femei. Ea urcă degrabă. Îi strigă peste umăr: - Repede! Gosseyn trecu pragul, iar ușa se închise și mașina începu să urce. Viteza cu care s-a desfășurat totul îi amintea o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau încă prea anchilozați pentru a-i permite să facă gesturi rapide. Exercițiul din spațiul îngust al "camerei" de somn păstra în stare de funcționare căile nervoase vitale, dar într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vin aici să muncească și vizitatorilor săi unde anume se situează în spațiul social. Viața pariziană este produsul mereu reluat al interacțiunii dintre socialul obiectivat în oraș și cel prezent în agenții sociali. Societatea este totdeauna acolo, în cele mai înguste unghere ale orașului și în cele mai mici pliuri ale trupului. Parizienii sînt modelați de orașul lor, fie că sînt născuți aici sau nu, și-l construiesc fără încetare. Nu aceasta este caracteristica principală a capitalei, ci diversitatea însăși a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
evenimentele serii într-o stare de spirit aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îngrămădiseră aparatele și mobila din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care era prevăzută cu numeroase dispozitive tehnice și cu un mic depozit de materiale. Din această ultimă încăpere se putea trece, printr-o ușă, într-un coridor îngust. Grosvenor își spuse, mâhnit, ca pe acolo va trebui să intre, pe viitor, în secția lui. Stăpânindu-și furia, începu să reflecteze, calm, la noua situație. Chimiștii se așteptau, probabil, ca el să protesteze la director. Kent avea să exploateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la volanul acestuia și porni spre ascensoare. Trecuseră vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
după vreo cincizeci de minute, imaginea se șterse de pe perete și în locul ei apăru un oraș. Nu era un oraș mare, iar la început Grosvenor îl zări de sus, parcă de pe un munte. Clădirile i se părură foarte înalte, foarte înguste și atât de îngrămădite una într-alta, încât își spuse că etajele inferioare rămâneau în umbra aproape toată ziua. Grosvenor se întrebă, în treacăt, dacă nu cumva această particularitate se explică prin deprinderile nocturne ale locuitorilor de demult ai orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atenție clădirea aceea. Spațiul ce o despărțea de clădirile vecine nu părea să depășească trei-patru metri. Deodată, însă, văzu un lucru pe care nu-l observase "de sus": clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau ferestre, iar în loc de pardoseală erau niște podețe, pe care ședeau câteva din ființele acelea cu aspect de pasăre. Pereții aveau numeroase uși, care indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
domnule căpitan, îi spuse Grosvenor, cu hotărâre în glas. - Bine, răspunse căpitanul, înclinându-se ușor. Renunț la propunere. Morton părea intrigat de această scurtă discuție. După ce-i privi de câteva ori când pe unul când pe celălalt, directorul coborî treptele înguste, de metal, și se apropie de Grosvenor căruia îi spuse în șoaptă: - Când mă gândesc că nici nu bănuiam ce o să se întâmple! E limpede că-și închipuie că, într-un moment de criză... Nu-și sfârși fraza, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
accelerării sau încetinirii. O navă prevăzută cu un sistem de antiaccelerație se poate opri în plin zbor, chiar dacă ar înainta cu o viteză de milioane de mile pe secundă. Atacatorii se urcară cu arme cu tot pe plutele lungi și înguste, apoi, cu ajutorul propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
începu să cadă tot mai des pe piept, apoi rămase acolo. Curând prinse să sforăie, iar Fane se feri să facă zgomot, avea mișcări fine, de sălbăticiune, lucru pe care l-a supt odată cu laptele mamei. Era un bărbat frumos, îngust în șolduri, lat în umeri, cu ochi șireți, de culoarea prunelor brumării, acoperiți de gene lungi și mustăți lungi, la care femeile nu rămân de piatră. Cutia argintie nu părea cine știe ce încuiată, avea trei rotițe cu cifru, dar mecanismul era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]