13,210 matches
-
viața lor, altfel nu se poate să treci la un trai plin de restricții, la o vârstă înaintată. Amândoi erau mulțumiți de viețuirea acolo. Se arăta dornic de vorbă, am discutat mult cu el, fiindcă starețul căruia trebuia să-i înmânez scrisoarea de recomandare, lipsea. Într- un târziu apăru un călugăr cu niște însemne deosebite, căruia i-am arătat scrisoarea. Înainte de a-l însoți la camera de oaspeți, m-am interesat de un loc în care să las bicicleta în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pentru critică al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, pentru vol. "Complexul Bacovia", 2003; Premiul pentru exegeză asupra operei lui Grigore Vieru, la Festivalul Internațional de Poezie "Grigore Vieru", ediția a II-a, Iași-Chișinău, 2010; Diploma de Onoare pentru merite în învățământ înmânată de Inspectoratul Școlar Vaslui 2001; nominalizat "Om al anului international-2001" de The International Biographical Centre din Cambridge, Marea Britanie, pentru 30 de ani de activitate cultural-literară și inclus în Dicționarul personalităților contemporane Who is Who in the 21st Century; Cetățean de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reviste editate, imagini de la edițiile "Poesis" anterioare , o evocare a scriitorilor sătmăreni decedați în cei 25 de ani (dintre fondatorii revistei: Al. Pintescu, Emil Matei), lansări de carte și recitaluri de poezie la Castelul "Karoly" din Carei, unde se vor înmâna premiile și medalia jubiliară "Poesis 25 de ani". Nu va lipsi excursia cu lecturi de poezie la Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș... A.B.Sunteți poet, publicist, editor, director de revistă, o carieră artistică în care ați îmbinat atât talentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu vârful cuțitului. Operația aceasta se face până la îndepărtarea tuturor mugurilor inestetici și, bănuiesc, necomestibili și durează cam zece minute. La final, miezul arată ca o roată dințată tronconică, cu canelura înclinată. Cam tehnic, nu? Dar... spectaculos! Fructul îți este înmânat într-o pungă obișnuită de plastic. În timpul acestei operații, vânzătorul pune de mai multe ori - de neevitat! - mâna pe fruct. Astfel încât, înainte de a-l consuma, am considerat obligatorie spălarea lui. Nu vă povestesc cum m-am înfruptat din primele exemplare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu noi în avion. Locul lor era la cala de bagaje. Diana a insistat și atunci rusul, pe un ton răstit, a dat comanda: - Nazat! (Înapoi!) Speriat, m-am repezit și i-am luat Dianei din mână jinta, i-am înmânat-o celavekului (om-lb.rusă) și m-am încurajat singur că va avea grijă Mama de toate... A și avut, căci rusul s-a mai înmuiat și s-a făcut că uită de armoniu la cântar. Chiar și așa, am avut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și de a da Realizarea Sinelui).Nu! - a răspuns indianul, uitându-se discret în jur. Eu cred că da, după solicitudinea lui. A pus pe ciocănel o etichetă cu însemnele de vamă făcută și ne-a promis că-l va înmâna echipajului care, la rândul său, îl va transmite mai departe, colegilor ce vor asigura cursa noastră următoare. Urma să intrăm în posesia lui la București. Noi am abandonat problema regretând, oricum, că nu am preîntâmpinat litigiul punând obiectul în bagajele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist Louis Massignon îi înmânează un exemplar litografiat din Hekmat al-eÍr³q de Sohrawardș, pentru a pregăti o ediție. Începând din 1954, Corbin va fi cel care îi succede lui Massignon la catedra de „Islamisme” de la École Pratique des Hautes Études, secțiunea a 5-a, „Sciences
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un decalaj de aproape un secol, interesul lui Wikander pentru tradițiile esoterice se manifestă pregnant după moartea soției și a uneia dintre fiicele sale. LXXIIItc "LXXIII" 1. La 14 februarie 1976, Michel Meslin, titular al catedrei de istoria religiilor, îi înmânează lui Eliade titlul de doctor honoris causa al Sorbonei, distincție pe care, dintre români, doar Nicolae Iorga o mai primise. „Foarte emoționantă ceremonia din amfiteatrul Richelieu. Corul și orchestra de studenți, în stânga estradei, în mijlocul căreia se afla rectorul Alphonse Dupront
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
câteva zile, Însă, i-am propus o rubrică la Contemporanul - Ideea europeană, pe care a ținut-o, cu competența-i cunoscută, vreo doi-trei ani. M-am dus Însă „dincolo”, la noul sediu al Uniunii de la palatul Vernescu, și i-am Înmânat noului președinte Mircea Dinescu, aflat În somptuosul lui birou, o cerere de Împrumut pe care acesta mi-a aprobat-o pe loc. Șocul libertății!... Da, cum o spuneam, libertatea a fost nu numai un „șoc” (În felul abrupt În care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu era adevărat. Nu voiam decât să prelungesc inevitabilul. - Hm, nu, n-avea câine, însă un detaliu anume m-a făcut din nou să mă gândesc la American Psycho. Kimball scoase ceva din carnet și se întinse să mi-l înmâneze: o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă verticalizeze. Am realizat subit că mă forțam să nu defechez. A trebuit să mă țin de birou ca să-mi păstrez echilibrul. Kimball stătea stânjenit lângă mine. În momentul acela nu-i mai eram de nici un folos. Mi-a înmânat o carte de vizită cu mai multe numere de telefon. Mi s-a sugerat să telefonez dacă intervenea ceva „dubios“ sau „anormal“ (acele două cuvinte au fost rostite atât de liniștitor, încât ar fi putut figura într-un cântec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din albul liliachiu inițial rămânând vizibile. Un perete cu totul nou apăruse - năpârlise - ceea ce era îndeajuns de alarmant ca să mă treacă un fior de gheață (pentru că trebuia să reprezinte un anume semn de alarmă, nu?), iar după ce mi s-a înmânat un alt joint și am tras un fum pe cinste, m-am gândit în aburii marijuanei: cât de ... straniu...după care gândurile au deraiat spre Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în afara camerei aglomerate și Robby apăru curând în uniforma Buckley (pantaloni gri, cămașă Polo albă, cravată roșie, sacou bleu cu grifonul pe buzunarul de la piept), mișcându-se imponderabil prin bucătărie. Totul era atât de calm și de alert. I-a înmânat lui Jayne o coală de hârtie și pe urmă i-a dat-o Martei spre corectare. Părul lui Robby era pieptănat pe spate, cu cărare la mijloc - era prima oară când vedeam asta? Toată lumea era atentă într-o zi încărcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo, corect?) (Mintea mea se eschivă: orice era posibil acum) M-am zgâit multă vreme, respirând din greu. Nu m-am apropiat de el cu obișnuita precauție pe care o resimțeam atunci când un student îmi înmâna o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul Numere Minus. Numele „Clayton“ era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alte examene și cu livretul militar vizat. La insistențele repetate ale lui Eugen Ionescu Îi ofer și atașatului militar, colonel Tomoroveanu, un exemplar. La 3 zile după acest moment, primesc adresă din partea atașatului militar, să mă prezint și mi se Înmânează ordin de chemare și plecare În țară. Caut pe Eugen Ionescu, dar nu era de găsit, nu l-am mai văzut de atunci. Vorbesc atunci la Vichy cu atașatul prim cultural, Dragu, care Îmi spune că vine cu mine În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de la Fălticeni a dispărut În timpul evacuării orașului la Suceava, În 1944 . Și acum o sugestie. Casa noastră din Fălticeni - din Str.(ada) Mare a rămas Statului, fiind cedată de noi printr-o declarație, autentificată la Notariat și care a fost Înmânată vicepreședintelui Consiliului popular din Fălticeni și Consilierului juridic al orașului Fălticeni, În vara anului 1966. Această casă ar putea fi folosită ca muzeu, dacă bine Înțeles, autoritățile locale vor fi de acord . În ce privește fotografiile noastre și fotografia mormântului, vi le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mele. Am primit fotografia. După cum ai văzut Într-un număr al cotidianului sucevean „Crai nou”, Fundația „Al.I. Cuza” are intenția să publice scrierea Personalități fălticenene. În acest scop d. insp. școlar Radu Dolipschi m-a vizitat și i-am Înmânat scrierea. Asta s-a Întâmplat În luna ianuarie. Sunt În așteptarea răspunsului - cunoscut fiind că de la intenție și până la o Înfăptuire e o cale lungă. Oricum eu m-am pregătit și cu un număr de fotografii. Cu o caldă Îmbrățișare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Felicitări pentru succintul articol, care rezumă perfect broșura lui Gorovei „Povestea unei reviste de folclor”. E bine, că prin acest articol, sa păstrat ceva din sărbătorirea celor 80 ani de existență a frumoasei reviste - azi decedată. Află Însă, că am Înmânat Academiei Române, prin fostul meu elev Șerban Cioculescu, azi director general al Bibliotecii Academiei și Însuși academician (corespondent), un memoriu prin care cer acestui Înalt for de cultură reînființarea „Șezătoarei” sub auspiciile sale sau, eventual, să fie editată de Academie. Aștept
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de metal acoperită cu verdeață - și nici interiorul nu mă încântă. Ideea de a construi un ansamblu ecologic e bună, dar realizarea lasă de dorit. Mult spațiu gol, nefolosit, care parcă se cere umplut. Fata care întâmpină oaspeții și care înmânează pliante și oferă explicații mestecă gumă neîntrerupt. Mă abțin să-i fac observație. Nu mai rezist când văd un tip - românaș angajat și el să propage valorile țării - care joacă solitaire la unul dintre cele trei calculatoare puse la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e un președinte foarte potrivit pentru perioada de tranziție, când țara are nevoie de credibilitate democratică și de investiții occidentale. La recepție a fost invitat și un grup de copii, laureați ai unor concursuri literare pe țară și președintele le înmânează mențiuni. Prezența noastră, a scriitorilor din Trenul Literaturii, a dat evenimentului o anvergură internațională și constituie, în sine, un alt „cadou” oferit de președinte tinerelor talente ale țării. Scriitorii sunt serviți cu șampanie - domnul Adamkus ține să ciocnească, personal, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
protestul acestora față de războiul din Cecenia. Textul protestului urma să-l primească la întâlnirea cu noi. Lujkov, așadar, a nimerit de două ori într-o situație delicată: 1. Este politicianul de cel mai înalt rang căruia i s-ar fi înmânat un astfel de protest, pe care el ar fi trebuit să-l aducă la cunoștință celor de la vârf - la Ministerul de Externe sau la Președinție, misiune nu tocmai plăcută, întrucât: 2. Primarul nu se află într-o relație fericită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la România literară. Preda deci, mare senior al prozei românești și director de editură, care a făcut gestul nobil de a-mi publica primul roman „după întoarcerea mea din exil”, Îngerul de gips, față de manuscrisul Bunavestirii, pe care l-am înmânat adjunctului său, Mihai Gafița, în toamna lui ’74, s-a arătat deodată ezitant. L-a încredințat lui Mugur, la dorința mea - a fost o greșeală; dacă Geta Dimisianu mi-ar fi fost redactoare și la Bunavestire, cum îmi fusese la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vorba de una din cărțile mai modeste ale marelui istoric al religiilor, și, în final, mi-am „permis” să adaug o mică, o minusculă rezervă, dând astfel cât de cât credibilitate întregului meu exercițiu critic. Când dl Mămăligă mi-a înmânat ziarul cu recenzia, am observat că dispăruse rezerva mea, unică, și, la întrebarea mea de ce a tăiat-o - fără să mă-ntrebe, se’nțelege - mi-a „explicat” că „Eliade, dragul meu, este marea noastră valoare și nu putem să-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
priveau grupul lui D.R. (Leonida Neamțu, Tomuș și alțiiă, fericit deci că se ivise o oportunitate, după aproape două decenii de când speram să apar în Ardealul meu natal, am ales cu grijă un frumos fragment din Animale și l-am înmânat lui Rău. A trecut o lună, apoi încă una - Steaua era, cum e și azi, o revistă lunară - și am aflat, printr-o indiscreție a lui Petre Stoica, că fragmentul meu de roman nu putea să apară deoarece... se opusese
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să nu fie pusă pe seama cine știe cărui oportunism întârziat sau a vreunei lingușiri, din partea unui spirit distrat (mi se întâmplă să citesc ziarele). Această carte este în anumite privințe raportul pe care n-am mai avut timpul de a i-l înmâna înainte de sfârșitul mandatului său. Încredințându-mi o misiune asupra stării "coexistențelor etno-religioase" din Orientul Apropiat, recomandându-mi "un demers fără exclusivități pe lângă toate sectoarele opiniei publice", eliberându-mi cu acest scop ceea ce în alte vremuri s-ar fi numit " o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]