4,549 matches
-
Stăniloae" din Iași. Lăcașul de cult a fost resfințit la 26 octombrie 1998. Biserica are în patrimoniul său două clopote din 1690 și 1693, plus catapeteasma, realizată în stilul baroc clasic și datând din jurul anului 1800. În biserică au fost înmormântați următorii:
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
La 10 iunie, în urma cangrenei care s-a instalat, i s-a amputat piciorul deasupra genunchiului. A murit în casa ei din Londra, la 29 iunie, în urma unei hemoragii de la o arteră de la coapsă. Avea 67 de ani. A fost înmormântată lângă primul ei soț.
Lady Randolph Churchill () [Corola-website/Science/317983_a_319312]
-
deși se făcuseră cele indicate de cenzură. Abia peste 50 de ani, în 1994, înaintea morții cercetătorului Colecția Colinde din Trasnistria va fi reeditată la Chișinău , restabilindu-se toate omisiunile . La 8 iunie 1995 încetează din viață în București, fiind înmormântat la Cimitirul Belu.
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
acord pentru a finanța în comun un laborator de cercetări (Brown Firth Laboratories) iar a fost invitat să conducă proiectul. Brearley a murit în 1948, la Torquay, o stațiune pe malul mării în Devon, în Anglia de sud-vest. A fost înmormântat în catedrala din Sheffield. În anii zbuciumați dinaintea Primului Război Mondial, producția de armament a crescut semnificativ în Regatul Unit, dar s-au întâmpinat probleme practice cauzate de eroziune (uzură excesivă) a suprafețelor interne ale țevilor armelor de foc și pieselor de
Harry Brearley () [Corola-website/Science/323415_a_324744]
-
Succesorul lui Roland în "Brittania Nova" a fost Guy al Mărcii Bretone, care, ca și Roland, nu a reușit să promoveze expansiunea franceză în Bretania și doar a susținut o prezență bretonă în Imperiul Carolingian. Conform legendei, Roland a fost înmormântat la Blaye, lângă Bordeaux. Roland a fost o figură legendară foarte populară în Europa medievală. În următoarele secole, Roland a devenit o „vedetă” a culturii menestreilor medievali. Conform mai multor legende, el ar fi fost nepot al lui Carol cel
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
artiști. Ele sunt însuflețite, într-un stil cu linii și puncte delicate. Tehnica lui Reni a fost utilizată de școala bologneză și a fost un standard pentru artiștii italieni ai vremii. Reni a murit la Bologna în 1642. A fost înmormântat împreună cu Elisabetta Sirani în Capela Rozariului de la Basilica San Domenico din Bologna.
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă. Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai însemnați lideri ai ordinului franciscanilor din Ardeal. Ioan Căianu a fost între anii 1669-1674 guardianul mănăstirii. A fost înmormântat aici în aprilie 1687. O statuie a sa a fost ridicată în interiorul zidurilor. Mănăstirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri: în 1707 (când a fost incendiată de trupele generalului Acton), în 1748 și în 1872. În 1749 din
Mănăstirea Franciscană din Lăzarea () [Corola-website/Science/323438_a_324767]
-
post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut”. Ieroschimonahul a murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
pivniței la casa veche parohiala,sub pastoratia preotului Ioan Pop Lemeny,iar mai nou oseminte scoase cu ocazia zidirii noii case parohiale în 1956 sub preotul Constantin Ioniță,când s-au scos mai multe oase chiar și sicrie ale celor înmormântați în acest cimitir,de unde reiese clar că pe acest loc a fost cimitirul cel bătrân. Biserică actuală e zidita din piatră, în formă de navă,si a fost zidita între anii1855-1864,piatra fundamentală a bisericii fiind pusă în 26 aprilie
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
evreiască din Turda avea pe str.Albinii nr.4A o baie rituala (Mikve). Sakterul (măcelarul ritual al comunității) locuia pe str. M.Eminescu nr.13 (sau 15), vizavi de sinagoga. În Cimitirul evreiesc, situat pe str. Al.I.Cuza, sunt înmormântate generații întregi de evrei. Cele mai vechi morminte se află în partea dreaptă (privind de sus), unde pietrele de mormânt, mai simple, în stilul epocii, au inscripții majoritatea în ebraică. Aici sunt mormintele de tip mausoleu ale rabinilor, în timp ce în stânga
Evreii din Turda () [Corola-website/Science/322912_a_324241]
-
în rândul comunității geologilor s-a făcut văzut în 1846 când, aflând de diagnosticul de cancer, Societatea Geologică a strâns bani de la membrii ei pentru a o ajuta cu cheltuielile, iar consiliul nou-înființatului a făcut-o membră onorifică. A fost înmormântată la 15 martie în cimitirul St. Michael din Lyme Regis. Membrii Societății Geologice au contribuit și pentru un vitraliu în onoarea ei, dezvelit în 1850. El prezintă cele șase —hrănirea celor flămânzi, darea de băut celor însetați, îmbrăcarea celor goi
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
soțul ei au sărbătorit nunta de aur în 1923. Soțul ei a murit în 1930 și Gisela i-a supraviețuit numai doi ani; a murit la vârsta de 76 de ani, la München, la 27 iulie 1932 și a fost înmormântată lângă Prințul Leopold.
Arhiducesa Gisela a Austriei () [Corola-website/Science/322946_a_324275]
-
cedeze Nișă și Savoia. A murit la castelul Moncalieri după un atac de apoplexie. A murit lăsând un regat deteriorat din punct de vedere economic și două provincii cheie - Savoia și Nișă - devastate de mâinile forțelor revoluționare franceze. A fost înmormântat la biserică Superga de la Torino.
Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/322956_a_324285]
-
Simulescu, Cristian Tell, Gheorghe Furdui, Mihail Polihroniade, Paul Craja și Gheorghe Apostolescu, în baza listelor făcute anterior de Armand Călinescu, fostul prim ministru, împreună cu Gavrilă Marinescu, prefectul poliției și cu Mihail Moruzov, directorul Serviciului Secret de Informații (SSI). A fost înmormântat în Cimitirul Legionar din Predeal. Prințul Mihail R. Sturdza, diplomat de carieră și comandant legionar, ministru de externe al României în timpul Statului Național-Legionar, al cărui fiu, Ilie Vlad Sturdza, fusese de asemenea arestat, fiind trecut pe lista de eliminare a
Alexandru Cantacuzino (legionar) () [Corola-website/Science/323909_a_325238]
-
31 mai 1943, Georg a murit la Villa Sân Francesco. Unele surse spun că era bolnav de ceva timp. Alte surse spun că a murit pe neașteptate de tuberculoză pe care a contactat-o lucrând la un spital. A fost înmormântat la Campo Sânto Teutonico, cimitirul german situat imediat în afara zidului Vaticanului.
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
au fost executate de meșterul italian Iosif Polano. Printre cei care au contribuit cu sume mari de bani la construirea noii biserici s-a aflat Alecu Anastasiu și soția sa, Ecaterina, care sunt considerați ctitori ai catedralei și au fost înmormântați în subsolul acesteia. Au donat sume importante de bani și personalități ca Traian Corodeanu, filosoful și scriitorul Ion Petrovici (fost ministru al culturii și cultelor), mareșalul Ion Antonescu și generalul Dumitru Dămăceanu. În ianuarie 1941, s-a pus în circulație
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
Statului Român, a donat în nume propriu și fără pretenția de a fi considerat principal ctitor, suma de 3 milioane lei. La 6 februarie 1945 a decedat Alecu P. Anastasiu, cel mai important ctitor al bisericii, ce avea să fie înmormântat în subsolul acesteia. În anul 1948 a fost sfințit subsolul bisericii de către pr. Vichentie Mocanu, delegatul Episcopiei Romanului. Lucrările au fost reluate în anul 1951, după o întrerupere de trei ani, și s-au desfășurat cu purtarea de grijă a
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
sumă care urma a fi repartizata pe credincioși. Sfatul bisericesc decide ca să fie făcută prestație și să se încaseze sumele în decurs de 10 zile, deoarece iconostasul sosise deja la Bocșa. Rămășițele lui Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barboloviciu, care erau înmormântați în curtea bisericii de lemn din Bocșa, au fost mutate în interiorul mausoleului în 1948. Prin decretul lege 358 din 1 decembrie 1948, regimul comunist a scos în afara legii Biserică Greco-Catolica și îi forțează pe credincioșii greco-catolici să treacă la Biserică
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
copil, Gisela, a murit în copilărie. În 1908 contele Seefried auf Buttenheim a moștenit palatul Siebar în Gresten, care a rămas reședința familiei până în prezent. Elisabeta Maria a murit la vârsta de 83 de ani, în 1957, și a fost înmormântată la cimitirul din Gresten. Prințesa Elisabeta Maria și contele Otto au avut cinci copii:
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
1824), cu care avusese șase copii, printre care și Costache Negri. Costache și Smaranda Conachi au avut un singur copil, Ecaterina ( Cocuța) Conachi, care s-a născut la 17 august 1828. Soția sa a murit la 12 octombrie 1831, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Banu din Iași. Retras la Țigănești după o candidatură nereușită la domnia Principatului Moldovei, Costache Conachi a modernizat conacul boieresc (în perioada 1839-1841) construind și o poartă triumfală în stil neogotic. Tot atunci a construit o biserică
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
și capuchehaie a Moldovei la Constantinopol), viitor caimacam al Moldovei (1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă soția sa, în cimitirul Bisericii Banu. Ulterior, rămășițele pământești ale lui Costache Conachi și soției sale au fost transportate la Țigănești, lângă biserica pe care o ctitorise. Averea sa (satul Țigănești și încă 32 de sate întregi sau părți
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
întregi sau părți de sate) a fost lăsată fiicei sale, Cocuța Vogoride-Conachi. După moartea lui Nicolae Vogoride, Cocuța Conachi s-a căsătorit la 10 iunie 1864 cu principele italian Emanuele Ruspoli. A decedat la 22 februarie 1870 și a fost înmormântată la moșia familiei de la Țigănești. În anul 1881, Emanoil Conachi-Vogoride, fiul Cocuței, a vândut conacul și moșia de la Țigănești lui Tache Anastasiu, în timp ce partea de moșie aflată pe malul drept al Bârladului a fost vândută lui Anton Cincu. Tache Anastasiu
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
lungă perioadă în cadrul Spitalului Militar Central București. Ca urmare a faptelor de arme din URSS, a fost lăsat la vatră cu gradul de soldat, iar după răsturnarea regimului comunist, în 1990 a fost repus la gradul de sergent. A fost înmormântat în localitatea natală, Dăbuleni, fără onoruri militare. Arma de bază folosită: ZB md. 1924, cal. 7,92 mm. Poza reprezentând momentul decorării de către Wehrmacht cu Ordinul german Crucea de Fier a fost descoperită după aproape 70 de ani, în 2011
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
distrusă, rămânând doar unele porțiuni din fundație. Oradea a fost eliberată de sub stăpânirea otomană în anul 1692, de către austrieci, cu aceștia venind și iezuiții. Pe locul fostei biserici Sf. Egidiu a fost construită una nouă. În această biserică a fost înmormântat în 1714 mareșalul Friederic de Lovenburg, iar în 1759 prefectul iezuit Francisc Polentari. Osemintele lor se află sub pardoseala bisericii, locurile respective fiind marcate cu câte o lespede, prefectul iezuit în mijlocul bisericii, respectiv mareșalul în partea de est. Odată cu întemeierea
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
Slovenilor, care a fost redenumit Iugoslavia în 1929. Nikola a plecat în exil în Franța în 1918, dar a continuat să-și revendice tronul până la moartea să ce a avut loc trei ani mai târziu la Antibes. El a fost înmormântat în Italia. În 1989, rămășițele pământești ale regelui Nikola, ale reginei Milena și a doi dintre cei 12 copii ai lor au fost aduse și înmormântate în Muntenegru. Cinci dintre fiicele sale au fost căsătorite cu prinți și regi, oferindu
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]