4,963 matches
-
Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la fel ca altădată, adică o imagine continuând-o pe cea de la serviciu. Nedorind să se lase copleșiți de ce anume se petrecea cu ei dincolo, în orele de lucru. Dar ceva plutea în jur, gata să plesnească, asemenea unei coarde întinse la maximum. Cel puțin Andrei Vlădescu așa înțelegea lucrurile. Părea să fie într-adevăr așa până în clipa în care Ileana Roman, probabil cea mai tracasată de câte se petreceau, n-a mai reușit să se stăpânească, a înfipt un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la altul privirea și răspunzând ca un automat, fără să mai gândească: simplu, o scrisoare din partea redactorului-șef în care, iar subalternul oprindu-se din a-și șterge sudoarea de pe ceafă și pe de gâtul gros și ridicând mâna cealaltă, întinsă până atunci pe vraful de dosare, într-un gest brusc revoltat, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze de la el o ispită sau o pată, subțiindu-și glasul și mai mult: ascultă, tovarășu’, nu-ncerca să ne vii aici cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viermuiește, mă rușinez de gândurile mele, mă retrag, mă prefac mai mult că mă retrag sau că îmi continui treburile și îl pândesc de la distanță, din pragul ușii ori din celelalte camere, cum se apleacă din nou înainte, cu palmele întinse pe birou în fața sa, uitându-se fix în stradă de parcă n-ar mai fi văzut castanii sau arțarii sau ce-or fi arborii ăia, lumea, vacarmul, orașul. A început să facă asta la vreo câteva zile după ce s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care mai fusese cu o lună în urmă. Erau tot trei bărbați la biroul acum mai impunător, în stânga cel cu ochi mici și rotunzi, glas prea subțire pentru trupul său mare, degetele ca niște cârnăciori, mâna acoperită cu păr întinsă peste un alt vraf de dosare, din nou într-o cămașă cu carouri țipător colorate; la dreapta altul, în vârstă și cu părul alb, probabil cel de data trecută, nu era sigur; și la mijloc primarul, mărunțel, cu mișcări zvâcnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau să zvâcnească încet pe fusta întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul, a întins mâna spre el, a început să vorbească repede în receptor, apoi s-a ridicat și a trecut cu aparatul în hol și a continuat să vorbească acolo, i se auzea glasul înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întins mâna cealaltă să nu se lovească, somiera a scheunat îndelung, căciula i s-a rostogolit pe preșuri. A rămas o vreme încordat, mai mult pe vine, cu pieptul proptit în tăblia mesei, cu o mână pe lângă el și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă. „E-te-te“, a zis. „Domnu’ ridică mâna... Ascultă, bă...“ Andrei Vlădescu se ridica de pe scaun, bărbatul se sprijinea în tăblia mesei clătinând-o ușor și săltându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând cu câteva tranzistoare din care se auzea orice, de la Cliff Richard până la Kenny Ball și jazzbandiștii lui. Apa sclipea și scânteia irezistibil. Nu înțelegeam de ce oamenii preferau să stea întinși pe spate ascultând radioul când aveau în față perspectiva acelei fericiri lichide. Tata și cu mine am ieșit împreună din cabine: mi se părea de departe cel mai puternic și mai chipeș bărbat de pe marginea bazinului din după-amiaza aceea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o problemă să mă strecor înăuntru fără s-o trezesc. M-am oprit doar o secundă sau două pe palier, trăgând cu urechea, apoi am deschis ușor ușa și am pășit înăuntru. Era aproximativ unu și jumătate noaptea. Joan era întinsă pe spate și pielea îi era cenușie și translucidă în lumina argintie a lămpilor din stradă. Nu avea nimic pe ea și în timpul somnului dăduse la o parte aproape toată cuvertura. Nu mai văzusem de opt ani un trup gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că trecutul nu este un secret care trebuie zăvorât, ci împărtășit, un secret de care să te minunezi. Era un sentiment simplu și cald. Dar pe urmă, după ce a terminat de mâncat, Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia în mâini, oferindu-mi o vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă pironească locului, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
purtau măști de animale și puneau înregistrări cu urelete de animale sălbatice în timp ce își făceau treaba; cum copiii erau torturați în fața mamelor lor și băgați cu ochii legați în saci cu insecte și pisici înfometate; cum bărbați și femei erau întinși pe jos, cu labele picioarelor sprijinite de suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai auzise toate astea și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
formidabilă. Mi‑a Înmânat un plic, sigilat cu o etichetă, pe care scria „Confidențial“, și a zâmbit. Am rupt eticheta și am scos din plic un dosar verde. Înăuntrul era o fotografie - chiar o fotografie color - Înfățișând‑o pe Miranda Întinsă pe bancheta unui restaurant. Am recunoscut imediat fotografia făcută de un faimos fotograf al Înaltei societăți În timpul unei petreceri de ziua de naștere a Donnei Karan, la Paris. Apăruse deja În paginile revistei New York și era clar că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul jos. Peste rochie avea un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau cum s-o știe. Anotimpul se schimbase. Soarele ieșea și intra În nori. Viv Își dădu capul pe spate să se uite la cer. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un amestec de emoții neliniștitoare: dragoste, enervare, frică. Se gîndi le modul acela aleatoriu În care Julia scrisese odată În garsoniera din Mecklenburgh Square, pe care i-o descrisese lui Viv, azi, pe scara de incendiu. Își aminti cu stătea Întinsă pe divan În timp ce Julia lucra la o masă delabrată la lumina unei singure lumînări - mîna ei odihnindu-se pe pagină părea că leagănă flacăra, palma - o oglindă, iar fața ei frumoasă - luminată... Apoi, În cele din urmă, venea În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și cu fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un spectacol ca lumea! La ce oră vine să te ia, fiule? Șapte și jumătate, spuse Duncan timid, ca data trecută. Acolo vînd o marcă mai bună de bere, zice Fraser. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, cu fața Încă Întinsă Într-un zîmbet Înfiorător. — Da, mai zise el, fetele n-or să știe ce-a dat peste ele În seara asta! Nu-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă cu două săptămîni. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup spinarea cu polițistul ăla din Ecclestone Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației, intră În sală bătînd din palme. — Scularea, Carmaichael! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cole prin locul respectiv să le arate ce fusese recuperat: trupul unei femei, Îmbrăcat și cu papucii În picioare, dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea pe oameni printr-o ceață din sîrmă, fum de țigară și lumină artificială, bolnăvicioasă; era ca și cum te-ai uita la niște creaturi aflate Într-o cușcă sau sub apă; păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și Înainte trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star de cinema, sau de parcă era locuit de prostituate sau niște playboy. Întregul apartament arăta așa. Salonul avea un șemineu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecuse. Fraser Își suflă În palme, Își frecă degetele Încercînd să le Încălzească puțin. Apoi se ridică În picioare, Întinse mîna sub pernă și scoase țigările. Îi oferi una lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser ținu țigările Întinse spre el. — Mi-ar făcea plăcere să iei una, zise el Încet. Hai, te rog. Te-aș lipsi de una. — N-are importanță. Lasă-mă să ți-o aprind, totuși. Puse cele două țigări În gură, apoi ridică oala În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
câmp care pictau împrejurimile într-un covor multicolor. Locul se deschidea înspre poalele dealului și parcă se înfrățea cu acesta, în fiecare primăvară, prin tăpșanul verde, întins până la locul unde se lua de mână cu zarea albastrului ca de sidef. Întinsă pe un țol luat de la Senciuca citeam ore întregi, ori adunam floare de tei toată ziulica împreună cu Gelucu, fratele meu mai mic, în compania prietenilor veniți la întrunirea de taină, cu vântul, trandafirii, iarba și nu de puține ori încropeam
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]