4,649 matches
-
pentru tot, te iubesc, dar tu vorbești în continuare despre îngeri, apostoli, frescă, s-a săturat și bunul Dumnezeu din ceruri de poveștile tale altfel n-ar fi dat cu atâta milostenie tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați de stropii mari, părul lipit de creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tremurând, mi-e frig, glasul ei, vino, mă dezbrac și vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă umed în arborii încărcați de ploaie din curte, ea tremurând în pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o fierbinte în mreaja atingerilor pline de dorinți, Fratele Rafael căutându-mă peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe boltă și dimineața când urcăm din nou pe schelă nu-l mai găsim acolo, nu mai e! N-ar trebui să stăm într-o noapte să-l păzim? tot eu întreb cu acea curajoasă inocență a vârstei, părintele se-ntunecă la chip, rareori i-am văzut expresia asta neguroasă pe față sa luminată de soarele credinței nestrămutate pe care o poartă ca, e aceeași negură care se lăsa uneori peste privirea lui când îl căutau oameni fără vindecare și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că incongruența, inconsistența și chiar lipsa unei atitudini religioase la bolnavii săi avea un rol precumpănitor în ivirea și agravarea unei maladii de ordin psihic, Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul încăperii, apoi peste fereastra dinspre pădure va răsări în curând luna și părintele vorbește despre lucruri care nu mă privesc personal, dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt cuvintele ei, și eu mă întorc spre ea susținând din privirea ochilor frumoși conversația de deasupra noastră, în timp ce dialogul mut dintre trupurile noastre continuă nestingherit și ne prefăceam amândoi că nu înțelegem, o invit într-o cofetărie, afară se-ntunecă parcă de ploaie și deodată trupurile noastre își amintesc de ziua aceea din iunie, când ne-a prins ploaia și ei i s-a lipit rochia de trup și mie, Ai fost la Paris în vara asta, Da! Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că nu mai am de ce să te invidiez, Așa cred și eu, trebuie s-o pictez, Radu, deși în jurul ei plutește moartea, nu-mi dau seama în ce fel, dacă e vorba de moartea mea sau, mă opresc și eu întunecat de propriile mele cuvinte, nerostite până acum niciodată cu voce tare, dar am acum teribilul sentiment că așa este, M-ai făcut atât de curios, Theo, abia aștept să vin să-ți văd pictura din biserică! Am îndrăznit mult acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nebună ce vine spre mine, cu ochii ridicându-i spre ochii mei, o fracțiune de secundă s-a fost oprit privirea ei în privirea mea, nu m-a recunoscut! ca la un străin s-au uitat la mine ochii ei întunecați de grele îndoieli, s-au uitat fără să mă vadă și eu, așezat departe în poiană, încerc pe blocul de desen să-i surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încălzi o cafea, ferestrele mari dau spre nord, un spațiu ideal pentru un pictor, pentru un loc ca acesta, în inima Parisului, L’Île Saint-Louis, într-o altă existență mi-aș fi vândut sufletul probabil, ea a venit pe când se întuneca la ferestre și eu am aprins numai lampa cu picior, lucrată tot în fier, a bătut ușor la ușă, m-am grăbit să deschid ca nu cumva să se răzgândească să intre și am simțit din privirea ei rotindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fructe, biscuiți, madame Angela vorbește cu ei numai franceza, Nicolae, Nicolae e cel mare, e în clasa întâi, e cel mai bun din clasă și frate-său, femeia vorbește întruna, mă ia de braț și trecem din nou prin holul întunecat în salon cu tot alaiul după noi, are probabil între cincizeci și șaizeci de ani, energică, s-a născut și a crescut la București, trece de la una la alta fără nici o legătură, aveam mereu casa plină, oaspeți, slugi, a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încât va fi imposibil de ajuns din urmă. În schimb, a fost trimsă la Dublin, iar Fifi devenise, de departe, mai importantă. Oliver, realiză Lisa fericită. Îl voi suna pe el. Dar valul cald și dulce de sentimente plăcute se întunecă aproape instantaneu. Uitase pentru un moment. Nu îmi e dor de el, se autosugestionă ea. Sunt pur și simplu plictisită și fără nici un chef. Până la urmă și-a sunat mama - probabil dintr-un impuls tradiționalist, de vreme ce era duminică, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe el însuși nici nu ar fi avut cum. Dacă apare orice problemă, ușa mea este mereu deschisă. Ceea ce nu ne prea e de folos dacă nu ești în birou, spuse Trix veselă. Adică, ezită ea, în timp ce fața lui se întuneca, ești mereu la studiourile de televiziune, încercând să ții lucrurile sub control. Din păcate, se adresă Jack Lisei, posturile noastre de radio și de televiziune operează din locații diferite, care se află la doi kilometri depărtare de aici. Din cauza lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ieșire în urma ei, dar aceasta era blocată să rămână deschisă, așa că a trebuit să își facă damblaua dându-i o lovitură plină de furie. Peste câteva secunde a ieșit și Jack, mergând și el cu mare viteză. Ochii îi erau întunecați, fața schimonosită și picioarele lui lungi goneau să o prindă din urmă pe Mai. Dar, pe la jumătatea biroului, se pare că i-a venit mintea la cap și a încetinit. Ah, căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îndrăgostită lulea și abia aștepta să îi gătească alesului inimii sale erau de mult apuse. —Nu gătești? Ea dădu din cap. Nu am timp. — Asta aud mai mereu, spuse el. —Păi, Mai gătește? Mare greșeală. Figura lui Jack s-a întunecat din nou. — Nu, răspunse el scurt. Cel puțin nu pentru mine. Haide, să mergem. — Deci cum ți se pare casa? întrebă el, odată ajunși înapoi înăuntru. — Îmi place, minți Lisa. Era cel mai drăguț loc dintre toate pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri, costumul albastru închis și dispoziția întunecată, avea tendința de a produce acest efect. Și, pentru ca lucrurile să pară și mai grave, el nu stătea în spatele biroului său, ci sprijinit de partea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
face senzație. Reușise să se mențină uimitor de ocupată pe parcursul ultimei luni, și acele crize ciudate de depresie care o supărau în primele săptămâni petrecute în Dublin păreau să fi dispărut. De fiecare dată când simțea că începe să se întunece pe interior, se gândea imediat la un nou articol de scris sau la o nouă persoană de intervievat sau la alt produs de apreciat. Nu avea timp pentru a fi deprimată și simțea o reală satisfacție în legătură cu felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vedere al veniturilor din publicitate, dar ea bănuia că pozele făcute în acea zi îi vor atrage și pe ultimii producători de cosmetice care încă erau reticenți. Jack va fi mulțumit. Instantaneu, starea ei de spirit curată și veselă se întunecă. Jack și Mai continuau să se poarte ca un cuplu perfect. Nu se mai certaseră în public de o lună de zile și, dintr-odată, scânteia de atracție sexuală dintre Jack și Lisa dispăruse. Cel puțin din partea lui Jack. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ochii îi străluceau de nerăbdare. — Deschid pentru Eddie Izzard sâmbătă seara. —C-cum? — Trebuia să o facă Steve Brennan, dar e în spital, suspect de sindromul Creutzfeldt-Jakob. Și ce rezultat! Va fi un număr foarte important. Fața lui Ashling se întunecă de dezamăgire. —Eu nu pot să merg. Poftim? spuse Marcus ascuțit. — Dacă îți amintești, ți-am spus că trebuie să îi vizitez pe ai mei în Cork weekendul ăsta. — Anulează. Nu aș putea, protestă ea. I-am amânat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
slujbă la New York... ...fabrica nu lucrează pe durata vacanței de vară... Bocind, a întins o mână și a tras o cutie de șervețele în pat, lângă ea. Odată cu trecerea orelor, lumina din afara ferestrei sale devenea roz. Apoi camera s-a întunecat în albastru închis, pentru a deveni violet, odată cu căderea nopții. Ea încă mai scâncea când lumina gri a zorilor s-a strecurat în casă. Această nuanță s-a evaporat încet, transformându-se într-un cer albastru de septembrie. Zgomotele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deșteaptă încât să observe că el nu îi dă toată atenția. Iar tu m-ai putea înlocui cu Trix, sugeră ea inocent. Ne vom gândi cu siguranță la as... Ha-ha-ha, bună poantă! râse el emoționat. 64tc "64" Într-o casă întunecată dintr-un colț sumbru din Ringsend, pe malul mării, un bărbat și o femeie se întâmpinau cu emoție. Prin ferestrele fără draperii, marea neagră îl urmărea, în timp ce el o conducea pe ea într-o cameră pentru care pierduse mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strigăt exaltat, a învârtit geanta deasupra capului o dată, de două ori. Și apoi, speriată și încântată, i-a dat pur și simplu drumul. A lăsat în urmă o arcadă de agrafe de birou și plasturi pe fondul cerului care se întuneca. Și a căzut grațios în jos, unde, cu un zgomot scurt făcut de apă, s-a lăsat primită de mare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
polițiști îi țineau la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină, dar nu era nici urmă de gardieni. Când am deschis o ușă care dădea în secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În prim-plan cortul Centrului de Operațiuni, luminat de blițul fotografului poliției. Siluetele celor din cort puteau fi văzute prin pereții de plastic ai cortului. — Au contactat-o pe mamă pentru a-i cere declarații - inspectorul ridică vocea și se Întunecă și mai tare - Înainte ca noi să apucăm să Îi spunem nenorocitei ăleia că fi-su e mort! Insch izbi ziarul de masă. Murmure Înfuriate se auziră din public. — Vă puteți aștepta cu toții să primiți zilele astea o vizită de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și trânti pe biroul recepționerei. „COPILUL DISPĂRUT A FOST GĂSIT MORT!“. Își Înfipse degetul sub cuvintele: „DE COLIN MILLER“. — De el ce zici? Întrebă ea. Recepționera luă ziarul și Își miji ochii umflați, Încercând să citească numele. Fața i se Întunecă deodată. — Ah... el. Încruntându-se, apăsă pe un buton din centrală. O voce de femeie izbucni din difuzor: — Mda? Recepționera ridică telefonul din furcă și accentul i se schimbă brusc din politicos nazal În aberdonian nazal. — Lesley? Îhîm, Sharon sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]