5,591 matches
-
purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă a amurgului - oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-l păzesc și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească pentru că moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, demnitatea singuratică a mîndrei morți Învăluia cu măreție Înfățișarea jalnică a acestui om și pentru că-și dădeau seama că nimic din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți, spaima și groaza ce-i vor Învălui pe toți - pentru toate acestea stăteau În fața ei tăcuți, singuri și Înspăimîntați. Apoi se Îndepliniră ultimele formalități cerute de lege și biserică, iar mortul a fost luat de sub ochii oamenilor. Sosise mașina mortuară a poliției. Doi bărbați În uniformă coborîră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În tristețea, dorul și bucuria, misterul, dorința și bucuria sălbatică ce se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În foșnetul tainic și dulce al frunzelor de pe străzile inundate de vară, În pașii ce Înaintau Încet și singuratic prin Întunericul străzii Înfrunzite, În zgomotul ușilor din plasă trîntite, În tăcere, În lătratul Îndepărtat al unui cîine, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
murit... N-am rămas decît eu, zise el fără sens, și-am să mă duc și eu În curînd. Rămase o clipă tăcut. — E destul de ciudat, dacă stai să te gîndești! murmură el. Zău că da! Apoi tăcu și ne Învălui noaptea, tăcerea și misterul. Garfield, Arthur, Harrison și Hayes - vremuri din vremea tatălui meu, sînge din sîngele tatălui meu, viață din viața lui, toți fuseseră oameni adevărați, reali și vii, plini de pasiunea, puterea și trăirile tinereții tatălui meu. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de cunoscute și de străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hotar și a spațiului fără odihnă; Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a milioane de forme, hrănește-ne, vindecă-ne și contopește-ne cu uriașul tău chip de liniște și bucurie. Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste care am trecut, moara În care am dormit și pîrÎul. Iată un lan de grîu, un gard viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului cufundat În somn, oare n-au așteptat În Întuneric, gîndindu-se: — Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el. Și la Paris, la Neapole, la Roma și Dresda! Ah, să fii la Budapesta acum, cînd a sosit aprilie, strigă tata, și cînd cade bruma peste dovleci și cînd se ivesc zorile ca un tunet din noaptea care mă Învăluie. Parcă Întinerise din nou, arăta așa cum arăta cînd eram mică și băteam la ușa biroului lui, iar el Îmi răspundea cu glasul său minunat de actor: — Intră, fiică a Tristeții În acest lăcaș al durerii. Ochii Îi străluceau, Își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mari și triste, iar În ochii săi și pe creștetul său se zărea parcă semnul destinului și l-am privit deodată și am Înțeles că avea să moară. Și el exclama: „CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, și ne plimbam În jurul parcului Învăluiți În noapte, iar apoi s-au ivit zorile și toate păsările au Început să cînte. Și cîntecul păsărilor a izbucnit la primele raze de lumină și am auzit deodată fiecare tril al păsărelelor. Auzeam totul ca pe o muzică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le poți confunda. Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile între ele. Iar Grădinarul e prietenul amândurora: el are ochii verzi și sângele roșu. Grădinarul și Ana se cunosc demult. De
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dat fermitate membrelor mele. Mulțumesc, Doamne, că m-ai liberat în felul tău și nu așa cum ți-am cerut eu. Nu mi-ai dat o viață lungă, însă mi-ai umplut-o de sens. Nu ai blestemat întunecimile care mă învăluiau, însă mi-ai arătat lumina. Când nu am putut și nici n-am știut să-mi înalț capul, Tu te-ai plecat în fața mea pentru a mi te arăta. Nu ai luat crucea de pe spatele meu, m-ai învățat cum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fel de "rata": acele vehicole folclorizate de pe ruta Timișoara-Parța, cu mușamaua scaunelor bine scorojită, cu podelele răvășite de înghesuiala generațiilor de femei și bărbați de prin satele patriei. Ne oprim la locuri dinainte stabilite, trecem în grup restrâns spre monumentul învăluit în ceața iernii, și pe lângă noi populația merge și se întoarce, ne privește cu indiferența specifică istoriei în marș. Un domn critic de artă ne explică simbolul monumentului, și momentul este precedat de fuga feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care se împărtășesc din țuica de pomană, zic cuvenitele vorbe care se zic la asemenea momente învăluite în parfumul de rachiu de prune, și pe urmă strânge ce-i de strâns și le dă pe toate crâsnicului, adică omului de servici, care le spală și le pune la păstrare într-un sertar din dulapul acela cu pupitru
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lui ca să capete niscai alcool contra răcelii, a gripelor celor imaginare pe care, ca alibiuri, le flușturau pe dinaintea apoticarilor neîncrezători. Adevărul e că nu știu dacă așa o fi fost să fie în Chicago, în prohibiție; fizica prezentului s-a învăluit în metafizica trecutului, povestea s-a încețoșat prin trecerea anilor, tot așa cam cum se aburea sticla geamului când stăteam eu iarna, la vremea de grădiniță (căruia i se spunea ghindăgartă sau obodă), gripat eram și în casă mă nevoiam
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
i-a favorizat. Proba, că îndată ce s-au simțit stăpâni, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent. C-un cuvânt, "Unirea" a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. N-avem să ne învinovățim decât pe noi înșine: lipsa noastră de înțelepciune, de pricepere, superficialitatea noastră proverbială, absența unui bărbat cu pregătire europeană, o naivitate nepermisă la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastră
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o încurajeze. El i se alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor. Amintirea nu-l mai oripila. Se amesteca, de fapt, cu vorbele pe care i le adresase blondei, cu dispariția lui Gloopy și cu ceața, o învăluia pe Rima într-un iz de potențialitate sexuală malignă și incitantă. — Ți-a plăcut petrecerea? o întrebă el dintr-odată. — Nu. — Ce-ai făcut? Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl duse pînă la ușă, îl împinse afară și o trînti după el. Bîjbîi pe scară. Cînd ajunse aproape jos, o auzi deschizînd ușa și strigîndu-l: — Lanark! Se uită în spate. Ceva întunecat și răsucit i se prăbuși în cap învăluindu-l, și ușa se trînti din nou. Trase obiectul și-și dădu seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de care era foarte conștient era mîncărimea din brațul drept, și se opri de cîteva ori să se frece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ți petreci timpul cît vei sta aici? Nu vreau să stau. Vreau să plec. Munro se înroși brusc și arătă spre fereastră. Afară, valuri cenușii se ridicau și se retrăgeau izbindu-se de o stîncă imensă al cărei vîrf era învăluit în ceață. — Da, pleacă! Pleacă! spuse el pe un ton stăpînit. O să te duc la o ieșire de urgență. O să te las la poalele muntelui, și după aia o să te descurci tu prin lume. Pe vremuri oamenii obișnuiau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]