3,948 matches
-
ușurință chiar dacă sunteți „pe fugă”. Salata verde reprezintă o combinație favorabilă pentru orice aliment și oferă atât enzime active, cât și un conținut de fibre. În Japonia, foile presate de alge uscate (nori) sunt folosite în același fel pentru a înveli tot felul de ingrediente, cum ar fi sparanghelul gătit în apă, salata verde și varza crudă, peștele crud, fasole verde, ceapa tocată, roșiile, carnea de vită mărunțită, avocado și alte alimente sănătoase bogate în enzime care sunt atât nutritive, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
bijuteriile și orice altceva care vă leagă corpul. Așezați-vă întins pe spate, pe podea sau pe un covor (saltelele și canapelele sunt prea moi). Picioarele trebuie să fie puțin depărtate, iar brațele lăsate relaxat pe lângă corp. Dacă este nevoie, înveliți-vă cu o pătură ușoară pentru a preveni frigul. Întindeți cu atenție gâtul, astfel, încât capul să stea confortabil, fără a contracta mușchii gâtului. Dacă este necesar, puneți o pernă mică sau un prosop rulat sub ceafă, pentru a împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și gândacii și își pierd vitalitatea. Alimentele conservate, prelucrate, păstrate și înghețate care au o anumită perioadă de valabilitate vor dăuna doar per total calității întregii diete prin „caloriile goale” și vă va bloca colonul cu resturi dăunătoare și toxice învelite în mucus. O „bucătărie goală” vă determină să mergeți la cumpărături mai des, să fiți mai atent la ceea ce consumați și la felul în care combinați diferitele tipuri de alimente și să mâncați mai puțin; - „Camera Goală” - evitați aglomerarea excesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anume toamna trecută? — Cred că prin noiembrie... — V-ați culcat cu vreuna din ele? Madeleine tresări. — Nu! — De ce nu? Doar pentru asta-s făcute speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare cu degetul în umărul învelit în mătase verde. — Ești lesbi? Madeleine reveni la accentul graseiat al tatălui ei. — Hai să zicem că o iau de unde mi se oferă, flăcăule. Am zâmbit, apoi am mângâiat locul unde o înghiontisem puțin mai devreme. Vrei să zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în brațele Bilhei, care crescuse între timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul format din Iacob, Rahela și Lea și își dădea seama că ar fi avut și ea niște planuri de ursit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în somn. I-au șoptit dorințe în urechi ca ea să le poată duce de cealaltă parte a luminii, unde spiritele strămoșilor aveau să-i primească cu drag sufletul, care acum se putea odihni în pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de bronz, să cânte și să facă vin. După asta, oamenii n-au mai băut apă și n-au mai mâncat doar ierburi, ci au început să mănânce pâine coaptă și să bea băuturi făcute meșteșugit. Iar copiii oamenilor, înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
genunchii pe potecile dintre văi, dar nu m-am oprit până la porțile Salemului. Aveam o imagine înaintea ochilor. Aveam să-mi îngrop bărbatul și să mă îngrop și eu cu el. Trebuia să-i găsesc corpul și să i-l învelesc în pânză de in, apoi să iau cuțitul cu care îi luaseră viața și să-mi deschid venele cu el și așa am fi dormit amândoi în pământ. Aveam să trecem în eternitate, în lumea tăcută, tristă, cenușie a morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care mă strânsese de gât... Era posibil oare așa ceva? Era posibil oare ca zgomotul valurilor izbite de țărm, pe care-l auzeam foarte limpede, să fie vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să nu mai simt frigul? Mi se întâmplase doar și altădată ca în plin vis să mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: „Nu mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinându-se. În schimb, Leon a fost încântat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. — Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătându-le femei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trimis pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură cu trupurile lor, culcîndu-se peste colțurile pânzei și așa nărăvită să se smulgă de sub ei. Vântul amestecat cu nisip pătrundea peste tot. Abia mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acum am scăpat teferi. Să nădăjduim că din oază focul nostru nu e văzut. Tot nu mai avem ce face: eu socot că ar fi bine să dormim. Iahuben îl ascultă. Intră în cort și, până să vină Auta, se înveli cu pătura și adormi repede, ca un prunc. Auta însă rămase afară, privind steaua. Simțea nevoia să fie singur. Numai către dimineață îl toropi somnul, acolo lângă foc. Nu apucă să doarmă prea mult, când deodată îl trezi un zgomot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a fost totdeauna în această Atlantidă cu care sclavul negru se obișnuise mai mult decât cu țara unde l-a ars soarele la începutul vieții. Numai ciudata stea nouă nu i-o mai arătase până acum niciodată cerul atlant. Chiar învelindu-se, târziu, cu pătura de lână, înainte de a-și muta viața din afară înăuntru, în clipele de așteptare a somnului, Auta nu se mai gândea decât la steaua aceea. Și era nerăbdător să stea în sfârșit de vorbă cu Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sus, era îmbrăcată în plăci de argint. Palatul era larg, rotund din față, în spate drept, arătând de sus asemenea unei jumătăți de cerc. Îl țineau temelii mari de granit care, cât ieșeau de aproape cinci colți deasupra pământului, erau învelite în foi mari de aramă bătută, având la depărtări egale semnul soarelui încrustat din argint și oricalc. Zidurile palatului erau de marmură albă. Aici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe se înfățișa curat, și numai streașina se sprijinea pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau de marmură albă. Aici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe se înfățișa curat, și numai streașina se sprijinea pe un șir de statui cât omul de înalte turnate unele în aur, altele în argint. Acoperișul neted și rotund, învelit în solzi de fildeș, sclipea odihnitor pentru ochi la lumina soarelui, în oricare ceas al zilei. În nopțile cu lună, Auta știa cât era de fermecător acest acoperiș. Spre laturile palatului, mult mai îndărăt și acoperite cu pâlcuri de copaci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu nesaț în primele două zile întinderile sclipind la soare în câteva culori ale străzilor largi, cu case zidite din bucăți drepte de piatră neagră și albă sau albă și roșie, unele acoperite cu bârne dese lipite cu smoală, altele învelite cu plăci de cositor sau cu tăblii de aramă ciocănită. De jur împrejurul orașului, luîndu-și apa din mare, făcea ocol rotund un canal lat de cinci sute de pași, astfel că orice corabie putea să înconjoare Marele Oraș, ieșind din mare și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Acum suntem în dreptul lui, dar trebuie să zburăm spre miazănoapte. - Mult? întrebă cârmaciul. - Cu iuțeala voastră nu mai știu în cât timp... Cred că e mai bine să zburăm jos, ca să pot vedea. Luntrea porni lin și coti. Carapacea acoperișului înveli iarăși dedesubtul ei străveziu. Luntrea cobora, și deodată Auta strigă: - Acolo! și arătă cu mâna jos, spre fereastra din podea. Văzuseră fumul însă și străinii. Zburară deasupra unui umăr de munte, căutând loc să se așeze. Când le vorbise de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
năvălească în cap, să-i iasă prin urechi. Trupul i se făcu greu ca o stâncă. Nu dură mult starea aceasta, sau cel puțin așa i se păru. Iar când simți că i-a trecut, auzi înăuntrul globului care-i învelea capul vocea liniștită a cîrmaciului: - Coborâm. După un oarecare răstimp, Auta simți o ușoară smucitură de la cap spre picioare, și peste câteva clipe auzi un foșnet slab și câteva ușoare țăcănituri: jilțurile se strângeau, îndemnînd și trupurile de pe ele să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foștii robi pe care i-a vindecat Maat a noastră un. loc unde se adună gâzele acelea galbene să facă miere. - Un stup de albine... - Da. A intrat un animal mic cu coadă lungă în stupul lor, și l-au învelit cu ceară. Animalul a murit și nu le-a mai tulburat. Înțelegi, Auta? Auta zâmbi îndelung. Hor avea dreptate. Între timp, ceilalți pregătiseră totul în luntre pentru plecare. Străinii și pământenii ieșiră pe lespezile turnului făcut pentru ei și se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]