4,027 matches
-
de plângere, sau de bucurie, dragii mei. Fericirea și nefericirea merg totdeauna mână în mână, și doar atunci când simțiți cuțitul durerii pricinuite de boli, de sărăcie, de trădare, de răutatea și egoismul celor de lângă noi (paradoxal, de cele mai multe ori durerea țâșnește mai intens când ne dezamăgesc cei pentru care am pune mâna în foc), sufletul nostru cade în genunchi și privește spre cer. Fericiți sunt cei care o fac fără să ajungă la suferință. Sunt spirite alese, predestinate să trăiască în
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de pesimism. Doar că trebuie să înțelegem bine ce este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila pe fundalul său frumos-eternul? Întrebare retorică. "Oglinda literară", nr. 14, februarie 2003 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
A face istorie era cuvântul de ordine, învinovățind trecutul și născocind un viitor în care nu credea. Oripilat de acel trecut obscur, "îmbătat de furie", el visa la o Românie fanatizată, regândită, convertită, replămădită, devenind "alt neam". Și din care, țâșnind nesperat, doar Eminescu era cel care ne răzbuna mediocritatea. E o întrebare (aproape de nedeslegat) dacă obsesiva idee a "schimbării la față", de circulație în epocă, ar fi fost cu putință prin "febra salturilor" ori urmând ritmul organic, așa cum voia marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate pereții kilometrici de piatră, Hășmașul Mare dinspre vest, interfluviul Olt Mureș copacii pîlcuri, arbuști, imensitate cu puncte în maci, lăzi lăsate în iarbă casele fără acareturi, mai sus fînare, tunel, panglica șoselei l-a ocolit, citește pe văi, brazii țîșnind mai sus de tren, mii de ramuri curbate de conuri bărbătești, stațiunea climaterică Izvoru Mureșului parc pe vile și cabane, jocuri dimensionale în brazi și alte nebunii botanice, culturile agricole suspendate, tufoși brazii scurși din perdelele pădurii în coasta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
salve Salva Romuli Parva Nepos! împărăteasa cu grănicerii ei înzestrați, heliotropism general, tot ce-a fost lume se alătură marginii bune a văii, la picioarele abruptului sudic vărsătoare de răceală, Năsăud, Subcarpații în domuri, urcăm spre izvoare ale vieții și țîșnesc pe cale tot mai mulți copii, Răstignirea cît un stat de om la porți, troiță în mijlocul tablei de fîn, în fața bisericii de lemn INRI în roșu, în galben aura, prosopul în jurul coapselor albastru, Ilva Mică presărînd toponime ca alte lanțuri semiotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așa trebuia să mi le rabd, 6-8 milioane cu impozitare de 23%, cînd ai planurile gata mori! vara în segmentări, vagonul etajat gol și prin el cerul, rănile vechi nu se vindecă, prezentul sîngerînd, mijlocul de propulsie al viului sîngele țîșnind din artere, perioada întunecată a istoriei, adică a istoriei personale, cîmpuri cum intră omul în ele, luncă pe dig, vertical perete de hidrocentrală, urechile iepurelui ghemuit pe teren, Florin întîlnirea noastră, trupa copilăriei "Iris", intră mai înainte "Phoenix", nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
300 de ani! înțelepciunea nu e de noi și ne aține calea, civilizație autodistructivă Drăgănești, de la Galați tot un sat, tăiat Bîrladul, podul CFR alături, meri de livadă garduri fructifere, clipim rîndurile pe zare, Tecuci în prima barieră de blocuri, țîșnește biserica de siluetă Maramureș, Școala "Iorgu Iordan"/nr. 11, călugărul trecînd pe oraș lași la vedere servieta neagră. Ora 8,53, în microbuzul Galați Piatra-Neamț, din autogara Tecuci, pe capetele Europa eFeM, știrile care contează, Europaaaăăă! le scurge rîul Tecucel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ucidă între ei. Nu le era frică și nici nu și-au schimbat modul de viață. Dar ceea ce mocnise lent, muțește și într-ascuns în ei, a izbucnit cu impetuozitate și neînfrînat acum. Patima primitivă a omului de a ucide țîșnea din ei. Fiecare avea un vecin, un prieten sau un frate pe care îl ura de ani de zile, fără motiv, adesea fără să-și dea măcar seama. Ura mocnea acolo, incapabilă să găsească o ieșire. Iar acum, dintr-o dată
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului" (Durandin, 1998, p. 59). Academia Domnească de la București
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii de românitate în timp. Ideea novatoare de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron ajunge la concluzia că fărâmițarea politică este principala blamabilă: "Unirea rumânilor pentru slobozenie și faptele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu greu loc (Babu-Buznea, 1979, pp. 38-39). După ce terenul este brăzdat de Mihail Kogălniceanu cu a sa faimoasă denunțare a romanomaniei, răscolit de Alecu Russo și însămânțat de Cezar Bolliac (autor al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" - cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia - a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o bifurcație a discursului care a radicalizat tendințe existente în epoca precedentă. Pe de o parte, discursul românismului (atât de pregnant în pedagogia bărnuțiană a xenofobiei) s-a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plante, care se arată în toată măreția și splendoarea sa până la apariția florilor. Un exemplu edificator îl poate reprezenta Agave americana; plantă ce înflorește o dată la 60-80 de ani. Organele vegetative au vigoare impresionantă, cu frunze uriașe, suculente. Tulpina floriferă Țâșnește și se înalță văzând cu ochii, dar după înflorire și fructificare planta are o cădere totală, se usucă și moare. A vedea în aceasta o renunțare este greu, dar nu imposibil. Este o dăruire sau o renunțare? Să vezi cum
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și pornește glonte spre cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în valuri și cînd dădea monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta pleoștit rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timpul. Hotelul era situat vis-à-vis de aeroport și nu era grabă. Din restaurantul unde luam micul dejun se auzea zgomotul opintelii avioanelor spre înaltul cerului. Cele mai pîntecoase păreau că fac explozie la desprinderea de sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant lume nu prea multă defilează prin fața nenumăratelor atracții culinare și, cu mișcări ezitante, aleg, sau mai corect, ciugulesc de pe ici și de pe colo cîte o feliuță de te miri ce. Conștient că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior sîngele curge țîșnind. Cade și întunericul îi învăluie întreaga ființă scufun dînd-o în abis. Vuk și-a revenit abia peste o zi. Era alb ca varul dar rana nu era gravă. Osul n-a fost atins. Sprijinit în cîrje se îndreaptă spre locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Orele erau lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se ridicau vreo 20 m în sus și apoi întreaga masă de apă cădea pe Quinta. Dar exploziile la spargere erau magnifice! Ca într-un imens foc de artificii! Uneori apa intra cu forță într-o gaură de canal și țîșnea afară prin alta, formînd un gheizer de 12-15m. Copiii bat din palme, Amanda era încîntată dar și neliniștită. Raul însă nu se bucura de spectacol. Mergea foarte încet. Pe banda 4 de la dig era un gheizer imens și Raul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Toți mi-au spus că n-au văzut în viața lor o iguană neagră... Ți-am spus că este... unică. Pot să vin să o mai văd o dată? Sigur, cu multă plăcere... A venit, și, cum am deschis ușa, a țîșnit drept la iguană. Cu paharul în mînă se rotea în jurul minunii și scotea exclamații de admirație. Văd că te-a subjugat minunea asta... Da, mi-aș dori-o foarte mult, dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frunza care se scufundă în apă, în urma loviturii de palmă, apoi iese la suprafață și începe să se miște spre mine. Realizez că, în realitate, am de-a face cu altceva, cu un soi de monstru. Mă sperii strașnic și țîșnesc spre ieșirea din piscină. Înghit apă, tușesc, dau din mîini și din picioare disperat. Simt că m-a cuprins panica și încerc să mă domin. Eram conștient de pericolul real și de consecințele unei frici nesăbuite și nejustificate. Ies din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Am luat trompeta și cum cei doi erau preocupați cu sertarele, m-am apropiat la 2-3 metri de ei și, deodată, am sunat: Tu-uuua! Sunetul poate scoate și din morminte pe cei care se odihnesc acolo. Cel cu sacul a țîșnit spre bucătărie ca un glonte. Cel cu briceagul s-a repezit ca o ghiulea în geamul ăsta imens. Bang!! Cu capul drept berbec! A ricoșat cam doi metri și a căzut lat. Am aprins lumina. Avea spasme. Din urechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
portiță. Mama era la muls vacile. Deschide portița cu mare grijă, ca să nu scârțâie, o închide tot cu atenție și tiptil se apropie, cu inima bătând în piept mai puternic parcă ca niciodată, de locul de unde se auzea cum laptele țâșnea din țâțele vacii, fiind acum la rând Florica. Dumana fiind mulsă, se hrănea la iesle cu fânul pus special, ca să stea pe loc cât vițelul își continua suptul mai dând din când în când cu capul în ugerul vacii pentru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o consider unul dintre monumentele intelectuale ale epocii noastre, D’Arcy Wentworth Thompson a pus o macrofotografie făcută cu un timp de expunere de 1/50.000 secunde, repre zentînd căderea unei picături de lapte în același lichid. Laptele care țîșnește înapoi formează o împroșcătură de o frumusețe deosebită. Centrat pe punctul de impact, un mic guler perfect circular se evazează, apoi se destramă în zimți delicați, fiecare cu o minusculă perlă de lapte la capăt. Autorul era biolog. Prin această
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei și creatorii mașinăriei s-au sinucis, știind că vor fi omorîți de către păstrătorii secretului acestor rituri. Toate aceste
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]