KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

Siegessäule. Familia locuia pe Antonstrasse, în Wedding. Tatăl lucrează la abatorul de pe Landsbergeralle. Mama fetei a trimis-o la niște magazine situate pe Lindowerstrasse, în apropiere de stația de S-Bahn. Vânzătorul își amintește că a servit-o. A cumpărat niște țigări, deși nici unul dintre părinții ei nu fumează, niște Blueband și o pâine. Apoi a mers la farmacia de alături. Proprietarul își amintește și el de ea. A cumpărat niște vopsea de păr Schwarzkopf Extra Blonde. 60 din 100 de fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
lume, în afară de ceea ce se întâmpla în zona Sudeților germani - revoltele și conferințele privind naționalitatea din Praga. Rămânea de văzut dacă ceea ce se întâmpla în Cehoslovacia era sau nu singurul lucru care conta cu adevărat la urma urmei. Illmann își stinse țigara și începu să citească rezultatele autopsiei: — Fata era dezbrăcată și erau urme care indicau că picioarele ei fuseseră legate; fusese înjunghiată de două ori cu cuțitul în gât; existau și indicii puternice că fusese de asemenea strangulată, probabil pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
urmă de vânătaie pe pelvis, indicând că fusese penetrată în mod forțat. — Înainte ca gâtul ei să fie tăiat? am întrebat. Illmann aprobă din cap. În încăpere fu liniște pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
vest, în direcția Bismarckstrasse. Probabil că se întorcea acasă, căci le spusese părinților că va fi înapoi pe la 8:45. N-a mai ajuns, desigur. — Vreo pistă? am întrebat. — Nici una, domnule, răspunse el apăsat. — Mulțumesc, inspectore. Mi-am aprins o țigară și apoi am ținut chibritul ca Illmann să-și aprindă țigara de foi. — Bine, atunci... Am tras un fum și am adăugat: Așadar, ceea ce avem sunt cinci fete, toate cam de aceeași vârstă și toate încadrându-se în stereotipul arian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
spusese părinților că va fi înapoi pe la 8:45. N-a mai ajuns, desigur. — Vreo pistă? am întrebat. — Nici una, domnule, răspunse el apăsat. — Mulțumesc, inspectore. Mi-am aprins o țigară și apoi am ținut chibritul ca Illmann să-și aprindă țigara de foi. — Bine, atunci... Am tras un fum și am adăugat: Așadar, ceea ce avem sunt cinci fete, toate cam de aceeași vârstă și toate încadrându-se în stereotipul arian pe care îl cunoaștem și îl iubim atât de mult. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre ceva vesel, ca de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg punctul lui de vedere, sincer. Vreau să spun că acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Fata intră cu pas degajat pe ușă ca și cum ar fi tras după ea o capă din nurcă și privi de jur împrejur. Nu păru să fie prea impresionată. — Drăguț loc, murmură ea încetișor. Am închis ușa și mi-am lăsat țigara în scrumiera de pe masa din hol. — Așteaptă aici, i-am spus. M-am dus în dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea. Suflă cu insolență un inel perfect din fum în direcția mea. Credeam că voi, fetele de la „Credință și Frumusețe“, nu aveți voie să fumați, i-am spus, încercând să-mi ascund enervarea. — Chiar așa? zâmbi ea afectat. Sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato. Ți se potrivește. Ei, bine, Plato, poți să mă săruți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu prea cred că o singură țigară îți vine de hac, nu crezi? Am râs: — Par eu a fi genul de pramatie care ar fuma țigări ieftine? — Bănuiesc că nu, admise ea. Cum te cheamă? — Plato. — Plato. Ți se potrivește. Ei, bine, Plato, poți să mă săruți dacă vrei. Nu te ascunzi după deget, nu-i așa? N-ai auzit de poreclele pe care le au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
parte de acel gen de priviri care ar fi putut să-l întâmpine pe un cioclu într-o secție de oncologie. Deubel, Korsch și Becker mă așteptau în birou. Deubel le explica mai tinerilor săi ofițeri tehnica subtilă a lovirii țigării: — Uite așa, zise el, când își pune țigara în gură, îi dai un upercut. Un maxilar deschis se fracturează foarte ușor. — Ce plăcut e să auzi că ancheta criminalistică ține pasul cu vremurile moderne, am zis în timp ce intram pe ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fi putut să-l întâmpine pe un cioclu într-o secție de oncologie. Deubel, Korsch și Becker mă așteptau în birou. Deubel le explica mai tinerilor săi ofițeri tehnica subtilă a lovirii țigării: — Uite așa, zise el, când își pune țigara în gură, îi dai un upercut. Un maxilar deschis se fracturează foarte ușor. — Ce plăcut e să auzi că ancheta criminalistică ține pasul cu vremurile moderne, am zis în timp ce intram pe ușă. Bănuiesc că ai învățat asta la Freikorps, Deubel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta este greu de prins deoarece, în cea mai mare parte a timpului cel puțin, arată și se comportă ca un cetățean obișnuit. Și fără să avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
întrebat pe Deubel după ce a plecat Korsch. — Oamenii mei au căutat peste tot, zise el. Terasamentele de cale ferată, parcurile, groapa de gunoi. Am dragat canalul Teltow de două ori. Mai mult de atât nu putem face. Își aprinse o țigară și se încruntă: — E deja moartă. Toată lumea știe asta. — Vreau să desfășori o anchetă de la ușă la ușă prin zona în care a dispărut. Vorbește cu toată lumea, subliniez - cu toată lumea, inclusiv cu colegele de școală ale fetei. Trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
domnule, mormăi el, dar asta e o treabă pentru băieții în uniformă din Orpo. — Capetele alea seci sunt bune ca să aresteze bețivi și proxeneți, i-am zis. Treaba asta, însă, necesită inteligență. Asta-i tot. Strâmbându-se, Deubel își stinse țigara într-un mod care îmi dădu de știre că își dorea ca scrumiera să fi fost mutra mea, după care se târî, în silă, afară din birou. — Mai bine aveți grijă ce-i spuneți lui Deubel despre Orpo, domnule, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Poate să facă nebunii cu mine oricând vrea. Sau doar un masaj bun. Da, asta e. Spune-i să vină aici pentru un masaj bun. O să i-l fac chiar eu. Râse zgomotos la acest gând și își aprinse o țigară. — O să-i spun, i-am zis, întrebându-mă dacă o s-o fac și întrebându-mă dacă ei chiar îi păsa dacă o voi face sau nu. Iar tu, Emil, n-ai vrea un pic de companie? Poate că ați vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
demonstrativ și am adăugat: — Foarte bună, i-am răspuns. — Ei bine, pot să-ți ofer și altceva? I-am simțit pieptul apăsându-se pe brațul meu și am zâmbit în jos spre ceea ce atârna la galerie. Mi-am aprins o țigară și am privit-o în ochi: — Nu te preface că ești dezamăgită când îți voi zice că tot ce vreau sunt niște informații. Ea zâmbi, încetându-și avansurile, și se întinse să își ia băutura: — Ce fel de informații? Caut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să biciuiască fete, deși eu nu permit așa ceva. Un porc ca ăsta ar trebui să fie închis. — Ascultă, orice ar putea ajuta. În acest moment nu sunt prea multe date pentru a continua. Evona ridică din umeri și își stinse țigara: — Ce dracu’, zise ea, am fost și eu școlăriță cândva. Ai zis patru fete... — S-ar putea să fie chiar cinci. Toate între 15 și 16 ani. Din familii cumsecade, fete cu viitor luminos în față, până ce acest maniac le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
scuze, zise ea după un minut. Îmi este greu. Voiam să uit toată chestia asta, dar Evona zice că au fost omorâte niște școlărițe. Vreau să fiu de ajutor, zău că vreau, dar mi-e greu. Mi-am aprins o țigară și i-am oferit pachetul. Ea scutură din cap. — Nu te grăbi, Helene, i-am zis. E vorba despre un client? Cineva care a venit pentru un masaj? — Nu va trebui să merg în instanță, nu-i așa? Nu zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dacă asta înseamnă să merg în fața unui judecător și să spun că sunt o femeie ușoară. — Singura persoană cu care trebuie să vorbești sunt eu. Fata pufni fără prea mult entuziasm: — Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să spun că sunt o femeie ușoară. — Singura persoană cu care trebuie să vorbești sunt eu. Fata pufni fără prea mult entuziasm: — Păi, păreți de treabă, cred. Aruncă o privire la țigara din mâna mea: Pot să mă răzgândesc în legătură cu țigara aia? — Sigur, i-am zis și i-am întins pachetul. Primul fum păru să o învioreze. Se ambală pe măsură ce povesti, un pic jenată și probabil un pic speriată. — Acum vreo lună, am avut, într-o seară, un client. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să reușesc să-l conving să înceteze. Mai trase un fum tremurat din țigară: — Dar ăsta a fost doar semnalul pentru el ca să înceapă să mă strângă de gât, gândindu-se că vreau să țip, probabil. M-a prins de gât, aproape să mă sufoce. Dacă n-ar fi intrat una dintre fete din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
este sau nu sânge uman. Dar nu cred că există ceva atât de precis cum sugerezi tu. Nu pot afirma cu certitudine, nu sunt patolog. M-am ridicat din nou și m-am dus la fereastră. Mi-am aprins o țigară. — Fumezi? l-am întrebat. El aprobă din cap și i-am aruncat pachetul pe masă. L-am lăsat să tragă primul fum înainte de a-i arunca grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
arunca grenada: — Anchetez omorârea a patru, posibil cinci fete tinere, i-am spus calm. De-aia ești aici. Ca să ne ajuți la anchetă, cum se zice. Gottfried se ridică repede în picioare, umezindu-și cu limba buza de jos, cu țigara rostogolindu-se pe masă, acolo unde o aruncase. Începu să scuture din cap, fără să se oprească: Nu, nu, nu. Nu, ați arestat pe cine nu trebuie. Nu știu absolut nimic despre asta. Vă rog, trebuie să mă credeți. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]