4,216 matches
-
întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăcerilor pentru o singură dorință, IERTAREA CERULUI, IERTAREA TIMPULUI, iertare Doamne pentru ce lumi și idei concepute în drumul fără întoarcere, în voința de a trece prin stările venite din COPILĂRIE și pierdute, într-un răcnet al însingurărilor unde un ȚIPĂT se desprinde dintr-un ADÂNC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE, dar pentru totdeauna Dușmanul sufletului meu va muri odată cu PLÂNSUL STELAR AL TRECERII pe acea scară a IREALULUI, unde totul va fi întârziat de bătrân și trist, și atunci O mână
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fără pământ de erori. Dar noi prietene dintotdeauna, am rămas fericiți și poate lumile imposibile ne vor veghea ca și când, noi doi am fi o Albie de vremi, peste nopți de dragoste albă, peste nopți de himere și peste alintul din țipetele demonilor care mi-au furat, un CD al nemărginirilor terestre, cu toate că în El, eu am zidit vieți și lumi inventate pentru o nouă cunoaștere a CĂUTĂRILOR, când și ele rămân ființe vii în GLASUL nopților de GERURI. ZIDURI UMBROASE DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins, orice nesomn e o lacrimă amară pe un trup de noapte sfântă. Dacă viața e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un țipăt lumesc. La moarte, condamn VIEȚUIREA de-o zi Prin cimitirul de cruci, nebunii, orgolioși S-au unit, în genunchi de frunze prin clipa de-a fi O zdreanță uitată, prin CODRII ZELOȘI. 04-12-2007 BRAȚE DE TĂCERE O disperare a nopții
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA LACRIMII DE DOR Iubesc distanța ce mă preface-n vânt Și nu mai știu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amintiri. Din cimitirul trist vederii iar plecară Să bea prin ceruri otrava bolnavelor iubirri. Prin zborul blestemat de steaua ce tresare Din lacrimile grele privirea-i este rece. Bătrâna viață plânsă prin albe felinare. Când lumea-i nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman. Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exterior: Un grup În salopete negre se Închide În jurul unei tinere femei, cu ochii verzi și chipul oripilat. În clipa următoare se văd bastoane albe ridicîndu-se și coborînd frenetic. Zgomotul sec al loviturilor, acoperit la un moment dat de un țipăt pătrunzător. Sonor: Călușarii. Tăiat la: Cadru exterior: Scena de mai sus se repetă, compozițional identic, cu o altă femeie, un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a măturat gunoiul din intersecție. Celălalt, din noi Înșine, nu contează. Cu el ne-am obișnuit. GÎndurile circulă liber direct prin mijlocul lui de ani de zile. Și-mi aduc aminte de acea Înregistrare de la Timișoara, transmisă de Europa Liberă. Țipetele, strigătul plin de furie al unui bărbat, „trage, mă, trage!”, apoi pîrÎitul interminabil al puștilor. Extraordinara solidaritate din decembrie În fața morții și a fricii, și explozia ei de acum. Deflagrația se desenează pe cer ca o uriașă ciupercă roșie. Otrăvitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comunei neajutorate, Într-un nor de praf și sclipiri de zale, țăranii au fost curentați de-o amintire fulgerînd din negura memoriei naționale și s-au Îngrozit instantaneu, vin turcii!, că figuranții erau mai ales turci, a fost un singur țipăt sfredelitor și cît ai clipi n-au mai rămas prin colibe nici nou-născuții, fugiseră-n pădure in corpore, ca pe vremuri, imaginea călăreților cu flamuri activîndu-le gena punerii la adăpost și inhibînd-o pe cea a timpului, patru sute de ani pulverizîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că asta face parte din strategie, un alt vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
proprietăresei, Pascal aduce șampania, schimbă cîteva vorbe cu Arielle și pleacă să-și Întîlnească amantul. Scena erotică dintre cei doi bărbați nu este descrisă cum nu va fi nici În Philadelphia, Tom Hanks Împotrivindu-se pe platou, cu Înverșunare, cu țipete, să-l sărute pe gură pe Banderas, atitudine criticată de critici, iar tînărul prieten al lui Pascal Îi cere acestuia, pe neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe cuvinte, fără cutremur, fără țipăt, fără spectacol, În spirala vătuită a unei imense blazări. Neputînd fi comunicată În esență, povestea Villei Mauresque, pulverizîndu-și fără zgomot propriile Înțelesuri sau doar subliniindu-le derizoriul, este de fapt o stare ce Încearcă să se comunice. Dacă ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la vatră are coșmaruri cu șobolani ce-i intră-n gură vezi pentru documentare Orwell și Cimino , o ia totuși de nevastă așa cum e, dar pentru c-o iubește prea tare, nu-i poate face nimic În plan erotic. Rezultatul: țipete, explicații, tăceri, masturbări americane. La un anumit moment dat psihologic ea clachează și, pentru că-și dorește mai mult decît orice pe lume un copil, Îl alege ca tată Întîmplător pe Keith Carradine din Dueliștii Însă Îmbătrînit În alte roluri deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după filmări, să umble-n cărucior de invalid pentru totdeauna, ca Superman. Și nu a trecut multă vreme și am urmărit, cu timpanele bombate spre exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-l audă pe Sașa, pentru prima dată, să-l audă vorbind pe Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dat arama pe față”. Parcă-i stă mai bine. Dimineața Îl atacă pe fostul premier. Zice că-i „de-un grav infantilism”. Preferata acestui ziaroid este o zburătoare din familia strigiformelor. Care și-a Încheiat cuvîntarea postreferendum c-un țipăt mic În noapte. „Trăiască Constituția!” Am căzut din copaci de bucurie. În același cotidian, nu mai știu care, se demonstrează iar că, spre deosebire de Roman, Iliescu s-a dovedit un curajos opozant al dictatorului. Pe care de pildă l-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în rugăciune, până într-un târziu, când mă acopăr discret cu imensitatea cerului parfumat și adorm
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
alți trei bărbați, care se apropiau pe furiș pe lîngă zid. Meeks făcu un salt, se lungi la pămînt și trase În cele trei perechi de picioare adunate laolaltă. Cu mîna liberă smulse un revolver de la cingătoarea unui tip mort. Țipete În curte; zgomot de pași pe pietriș. Meeks lăsă carabina jos și se Împletici pînă la perete. Aruncă o privire spre bărbați, simțind gustul sîngelui: ochise la cap, de la mică distanță. Bubuituri În cameră: două puști care trăgeau de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
poliție Wendell White, s-a hotărît să-l omoare. Numai că babacul nu era nicăieri. Încălcase regulile eliberării condiționate. Căutarea lui prin vechile hogeacuri din L.A. nu a dus la nimic. Bud a continuat să-l caute, atent la orice țipăt scos de vreo femeie. Întotdeauna cerceta. Întotdeauna era de ajuns să i se pară că aude un zgomot. Odată a dat o ușă de perete și a nimerit peste o femeie care se arsese la mînă. Altădată a dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prin baruri fără să plătească și-i făcea scăpați pe traficanți, ca să-și Însușească drogurile pe care le găsea asupra lor. Muzica venită dinăuntru Începea să sune fals. De fapt nici nu puteai să-i zici muzică. Bud auzi niște țipete, niște urlete venite dinspre arest. Zgomotul se dublă și apoi se triplă În intensitate. Bud văzu o adevărată cursă nebunească dinspre sala comună spre blocul arestaților. O străfulgerare: Stens luînd-o razna, pileală, sindrofie... să-i frigem pe ăia de i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]