5,899 matches
-
muzică contrapunctul e melodia ce apare simultan cu tema muzicală, așa se pare că veneam și eu în viața ei, ca un contrapunct, tema principală era mereu un alt bărbat, Și eu bucuros în sinea mea de a-l fi abătut de la gândurile rele de mai înainte, să-l las să vorbească, dar și curios de ce caietul acesta cu schițe ce-l țin între mâini îmi arde degetele pe, Ești absurd de tânăr, îmi spunea adeseori, Degetele mele pe porțiuni ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Așază-te în fotoliu, întinde-te comod, vocea lui Aldo, plăcut îmbietoare, privește peretele din fața ta și oprește-te asupra unui punct oarecare, ți-ai găsit acel punct și-l fixezi cu privirea și dacă privirea ta încearcă să se abată de la acel punct străduiește-te s-o aduci înapoi, așa, privește intens acel punct, destinde-te, nu sta încordat, mâinile lui protectoare pe umerii mei relaxându-i, lasă-te în voia mea, nu auzi decât o singură voce, eu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu se usuce peretele, Și pe perete? întreb eu uitându-mă la goliciunea oarbă a zidului tencuit, convins o dată mai mult că nici un milimetru de perete nu scapă fatidicei cărți de iconografie din litera căreia meșterul Luca nu se va abate niciodată, Ar fi câteva teme mai importante, îmi explică el cu bunăvoință, cortul mărturiei, de exemplu, acesta reprezintă o figură a Mariei și a întrupării lui Cristos, trebuie să înțelegi că tot ce se înfățișează în altar e legat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că va fi atât de greu, aproape mi se închid ochii de somn și-aș adormi cu capul pe masă, ca și cum n-aș mai fi dormit, dar mi-e frică de arătătorul la hartă al tatălui meu care s-ar abate foarte aproape de urechile mele, pe masă, 5 octombrie, duminică seara, din nou la mănăstire, Arătătorul la hartă al tatălui meu s-a abătut cu furie pe lângă mine, înspăimântându-mă ca întâia oară, nu mai vrea să mă vadă tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai fi dormit, dar mi-e frică de arătătorul la hartă al tatălui meu care s-ar abate foarte aproape de urechile mele, pe masă, 5 octombrie, duminică seara, din nou la mănăstire, Arătătorul la hartă al tatălui meu s-a abătut cu furie pe lângă mine, înspăimântându-mă ca întâia oară, nu mai vrea să mă vadă tata și nici să știe de mine dacă nu mă întorc la facultate, că am stat toată vara la mănăstire să pictez biserica, Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fată, lasă-ți inima să vorbească! Și eu scriu un jurnal, îmi mărturisește fata, Da?! vrei să-l citești? Da! se ridică sprintenă de pe pat și iese din cameră lăsând în urma ei un nor plin de îndoieli gata să se abată peste, de afară zvonuri de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros în mâini, emoționată, se așază din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
you ea și l-a dat jos, nu mai avea nimic pe sub tricou, și fusta, și fusta tot ea, eu n-am făcut nimic, nici măcar n-am îndrăznit să, a rămas numai în, lângă mine, la sânii ei mi-a abătut buzele, gura, de-aș fi știut, tot ea m-a ajutat și pe mine să mă dezbrac, nu ne vede nimeni, mi-a șoptit, și a tras pătura peste noi, rămași pe iarbă, în viața lui Daniel n-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-a întâmpinat starețul pe când mă pregăteam de cină, era ușa închisă, Așa lucrez, părinte, cu ușa zăvorâtă, nu-mi place să mă întrerupă nimeni, trebuie să fiu foarte rapid în execuție, peretele mi se usucă repede și orice îmi abate atenția, nu-i convine firește răspunsul meu, De fapt, încerc eu să mai îndulcesc cuvintele deja rostite la vederea unei umbre grave care-i trece peste chipul imobil, mai bine zis nu mă pot lăsa tulburat de altceva când lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl strânse la pieptul ei enorm, târându-l peste bucăți de materiale și peste o brioșă. —El este Schiaperelli. Muza mea. Fără el, geniul meu ar dispărea pur și simplu. Lisa începu să spere că un accident teribil se va abate asupra câinelui. Sentimentul s-a intensificat când Schiaperelli a făcut cunoștință cu ea, înfingându-și colții în mâna ei. Frieda Kiely era dezgustată. —Oooo, jurnalista scârboasă și-a băgat mâna ei murdară în gurița ta? spuse ea, ridicând privirea către Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a înclinat și cu multă smerenie i-a spus: — Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat zâna. — Zmeul cel rău ne-a luat lumina, a ridicat un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am tras înapoi și l-am văzut pe Blanchard învârtindu-și bastonul ca pe o elice deasupra capului. Uimiți, pușcașii marini au încremenit. Bastonul a coborât vertiginos: o dată, de două ori, de trei ori. O ploaie de lovituri s-a abătut peste umerii lor. Când trioul a fost redus la un morman de haine bleumarin, Blanchard le-a strigat: — La palatele din Tripoli cu voi, dobitocilor! Apoi s-a întors spre pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trezit, primele lucruri pe care le-am văzut au fost cele patru pașapoarte ale familiei Sprague aruncate pe măsuța de toaletă. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: trebuie să plătească. Dacă asupra lor urmau să se abată acuzații de încălcare a legislației privind sănătatea și siguranța cetățenilor sau ceva și mai rău, voiam ca familia să rămână în țară, să aibă de suferit, așa că am sunat la Biroul Pașapoarte al S.U.A, m-am dat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă cu piciorul, cu genunchiul, cu șoldul, energia teribilă transmisă umărului și mușchilor brațului, și atunci fierul o pornea drept prin aer, șuierând, și se înfigea, fără să se abată nici măcar cu un deget, în punctul în care era fixată privirea. — Pilum-ul care se înfige acolo unde trebuie te scapă de primul dușman; e ca și cum ai câștiga pentru prima dată la zaruri, îi explică grăbit Rufus, scuipând în palmă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picioare și întrebă de ce Tiberius preluase puterea în locul fraților mamei sale. — Dacă vrei să nu mă duc la grăjdari ca să aflu, spune-mi tu. Cultul sclav - a cărui poveste nimeni nu o știa, după cum nimeni nu știa ce nenorociri se abătuseră asupra lui și-l aduseseră în acea stare - porni pe o străduță lăturalnică și începu să povestească: Într-o zi, divinul Augustus a întâlnit-o pe femeia pe care grăjdarii o numesc Maștera. De fapt, pe ea o chema Livia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
muri, i se întipări în minte chipul acelui tribunus militaris, Elius Sejanus. În acea clipă de primejdie tribunul dobândi încredere și influență și, nemairespectând treptele ierarhice, ajunse alături de împărat. Nimeni nu-și imagina însă că asupra Romei aveau să se abată ani de teroare. Ciorchinele de strugure Era o dimineață liniștită în reședința de pe colina Vaticanus; tânărul Gajus se juca cu niște pui de păun în cușca pentru păsări - o evadare din starea mentală îngrozitoare în care se aflau -, când Zaleucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prea faimoasă și să nu se mai arate. Însă, nefiind destul de isteț, l-a salutat pe Tiberius cu o devoțiune care era, poate, teamă, dar pe care Tiberius a luat-o drept bătaie de joc. Îndată asupra lui s-au abătut falsele acuzații: discursuri rebele și conspirație. Au însăilat un proces dezgustător, iar sărmanul om a fost zdrobit. L-au condamnat la exil pe viață, pierderea demnității senatoriale, interdicția de a îmbrăca toga, confiscarea bunurilor.“ Însă răzbunarea nu-i adusese alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
firesc fiul și, desprinzându-se de el fără să plângă, îi zise să nu uite de puii de păun din cușca pentru păsări. El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma, oamenii șopteau că în fața senatorilor se prezentaseră mulți martori împotriva Agrippinei și a lui Nero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca o servitoare. Din cauza celeilalte, care are cu trei ani mai mult decât el. Ambițiosul senator Vinicianus fusese implicat în secret în conspirația lui Sertorius Macro, dar îi sfătuise pe complotiști, îi certase, îi oprise și îi făcuse să se abată de la hotărârile lor cu o artă mulțumită căreia, dacă ar fi reușit, el ar fi fost capul, iar dacă ar fi fost descoperiți, ar fi părut salvatorul Împăratului. Cu toate acestea, era îngrijorat - și întrebă ca o femeie simplă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu va mai rămâne nimic din ceea ce suntem noi astăzi“. Mintea sa limpede îi spunea însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
flotă ca să demonstreze că profeția aceea era falsă. Și aduceți-vă aminte de campania din Britannia, continuă Asiaticus. A dus trei legiuni până la Marea de Miazănoapte și le-a adus înapoi, fără ca ele să fi luptat. Niciodată nu s-a abătut o asemenea rușine asupra legiunilor Romei. Se uitară la el perplecși, fiindcă, după campaniile sângeroase ale lui Julius Caesar, Augustus și Tiberius, pacea din primejdioasa insulă locuită de britani fusese întâmpinată cu mare ușurare. De aceea, câțiva complotiști murmurară: — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu trebuie să renunț pentru tine la idealurile mele. Iubirea să-mi fie un stimulent, nu o piedică În a Învăța, iar dacă tu nu-mi Împărtășești sentimentele nu Înseamnă că tu ești forul meu suprem, conducător, care să mă abată de la linia pe care am pornit cu tot elanul. De ce să complic iubirea cu zadarnice Încercări de apropiere morală, când În esență ea este ceva pur fizic, material. Și totuși, cât de mult aș vrea să te văd avântat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că eu Îi povesteam lui E. acest episod ca s-o amuz avea o altă explicație. Instinctiv, eu Încercam s-o cuceresc, recurgând la o situație literară; narațiunea mea urma legile narativității: zurbagiul acela era, prin acțiunile prin care se abătea de la reguli, un erou, un personaj fictiv, el nu mai era În nici un caz eu. Povestindu-i lui E., simțeam că, mai ales, În măsura literaturizării conștiente a faptelor, o țineam mai strâns În mreaja mea, o cuceream; altfel, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
departe, praful se ridică gros, te Împiedică să respiri, te Îneacă; vezi că te afli pe un drum gloduros, pe care-l cunoști și pe care l-ai mai străbătut de sute de ori, nu Îți amintești de ce te-ai abătut de ceilalți, dar, iată, Îi vezi, s-au ascuns În acea meandră a văii și acum se aud strigăte, bătăi din palme; ei umplu spațiul de voci, se joacă, aleargă, nu mai rămâne nimic din singurătatea aceea a ta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și să devieze traiectoria barei de fier. Se ridică în picioare și începu să fugă. Atacatorul porni după el, dar alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
britanic pierdut În Shanghai În momentul cînd l-au invadat japonezii, o vastă companie a celor osîndiți, Shanghai-ul Însuși și În fundal, istoria care se desfășoară. O realizare extraordinară.“ Angela Carter 1 În ajun de Pearl Harbor Războaiele se abat adesea asupra Shanghai-ului, urmînd repede unul după celălalt, ca fluxurile care urcă pe rîul Yangtze și aduc Înapoi În acest oraș pestriț toate sicriele căzute de pe cheiurile mortuare ale Bundului chinezesc. Jim Începuse să viseze războaie. Noaptea, aceleași filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]