9,045 matches
-
este mai dificilă de implementat și este utilizată doar în cazurile speciale; - angiografia cu agenți de contrast alternativi: dioxid de carbon etc. Diagnostic diferențial Tromboflebite, nevrite, polinevrite, miozite, tenosinovite, cu tulburări circulatorii funcționale. Forme particulare: 1. Disecția acută de aortă abdominală (tipurile I și III De Bakey, tipul B Standford) manifestată cu pierderea bruscă a pulsului arterial periferic și ischemia arterială acută. Clinic: durere violentă apărută brusc în toracele anterior sau interscapulovertebral, iradiată lombar în abdomen și membrele inferioare, transpirații, inegalitate
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
o constituie faptul că aproape 90% din bolnavii cu ischemie periferică cronică sunt fumători, iar complicațiile majore (obstrucție de by-pass, recidive de obstrucție, tulburări trofice, gangrene, determinări coronariene etc.) sunt mult mai frecvente la cei care continuă să fumeze. Aorta abdominală infrarenală și arterele iliace reprezintă unele dintre cele mai frecvente localizări ale arteriopatiei cronice obliterante, simptomatologia acestei afecțiuni fiind semnificativ influențată de distribuția și extensia leziunilor. În funcție de localizare se disting trei tipuri ale bolii obliterante aorto-iliace: - tipul I: leziuni la
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
arterele iliace reprezintă unele dintre cele mai frecvente localizări ale arteriopatiei cronice obliterante, simptomatologia acestei afecțiuni fiind semnificativ influențată de distribuția și extensia leziunilor. În funcție de localizare se disting trei tipuri ale bolii obliterante aorto-iliace: - tipul I: leziuni la nivelul aortei abdominale infrarenale și la nivelul arterelor iliace comune (pacienți mai tineri, cu o incidență scăzută a hipertensiunii arteriale sau a diabetului zaharat, dar cu o incidență crescută a dislipidemiei, fumători; claudicația intermitentă înaltă, manifestă la nivelul feselor și / sau coapsei, de
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
vedere faptul că ecografia este o metodă lipsită de invazivitate, exactă, reproductibilă și posibil de efectuat în cazuri de urgență și la patul bolnavului ea este o metodă utilă de diagnostic pozitiv și diferențial în evaluarea ocluziei cronice de aortă abdominală. Principalele informații care se pot obține folosind ecografia vasculară în examinarea aortei abdominale sunt: - aspectul peretelui arterial (grosime, structură etc.); - diametrul aortei sau vasului examinat; - prezența sau absența disecției. Ecografia clasică se asociază obligatoriu cu ecografia Doppler pentru a obține
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
posibil de efectuat în cazuri de urgență și la patul bolnavului ea este o metodă utilă de diagnostic pozitiv și diferențial în evaluarea ocluziei cronice de aortă abdominală. Principalele informații care se pot obține folosind ecografia vasculară în examinarea aortei abdominale sunt: - aspectul peretelui arterial (grosime, structură etc.); - diametrul aortei sau vasului examinat; - prezența sau absența disecției. Ecografia clasică se asociază obligatoriu cu ecografia Doppler pentru a obține date suplimentare atât morfologice cât și hemodinamice. Aorta abdominală poate fi abordată ecografic
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
vasculară în examinarea aortei abdominale sunt: - aspectul peretelui arterial (grosime, structură etc.); - diametrul aortei sau vasului examinat; - prezența sau absența disecției. Ecografia clasică se asociază obligatoriu cu ecografia Doppler pentru a obține date suplimentare atât morfologice cât și hemodinamice. Aorta abdominală poate fi abordată ecografic examinând pacientul în decubit dorsal și respectiv lateral, utilizându-se următoarele ferestre de abord: mediană pe linia medio-sagitală când se abordează peretele anterior și posterior aortic precum și vasele emergente, respectiv fereastra laterală care explorează peretele lateral
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
și respectiv lateral, utilizându-se următoarele ferestre de abord: mediană pe linia medio-sagitală când se abordează peretele anterior și posterior aortic precum și vasele emergente, respectiv fereastra laterală care explorează peretele lateral aortic și emergența arterelor renale. Este recomandabil ca ecografia abdominală să se efectueze în condiții à jeun pentru a evita artefactele (în special prezența masivă a gazelor în tubul digestiv). Pentru examinarea aortei abdominale se utilizează un transductor convex cu frecvența variabilă 3-5 MHz în funcție de statusul ponderal al bolnavului. Examinarea
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
respectiv fereastra laterală care explorează peretele lateral aortic și emergența arterelor renale. Este recomandabil ca ecografia abdominală să se efectueze în condiții à jeun pentru a evita artefactele (în special prezența masivă a gazelor în tubul digestiv). Pentru examinarea aortei abdominale se utilizează un transductor convex cu frecvența variabilă 3-5 MHz în funcție de statusul ponderal al bolnavului. Examinarea ecografică a aortei abdominale (fig. 21.10) urmărește: 1. identificarea aortei în „scară gri”; 2. hemodinamica prin Doppler color; 3. vizualizarea intravasculară a agenților
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
în condiții à jeun pentru a evita artefactele (în special prezența masivă a gazelor în tubul digestiv). Pentru examinarea aortei abdominale se utilizează un transductor convex cu frecvența variabilă 3-5 MHz în funcție de statusul ponderal al bolnavului. Examinarea ecografică a aortei abdominale (fig. 21.10) urmărește: 1. identificarea aortei în „scară gri”; 2. hemodinamica prin Doppler color; 3. vizualizarea intravasculară a agenților de contrast; 4. aspectul tridimensional; cu precizarea că ultimele două metode au aplicabilitate restrânsă atât din punct de vedere a
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
examinării Doppler îl constituie punerea în evidență a leziunilor semnificative care se dezvoltă de obicei la nivelul zonelor de „ramificație” vasculară: - bifurcația aorto-iliacă; - trunchiul iliac comun-extern-intern; - trunchiul femural comun-profund-superficial; - trepiedul infrapopliteal (Haller); - ramificațiile la nivelul piciorului. Examinarea Doppler a aortei abdominale oferă: - o evaluare calitativă a efectelor leziunii parietale vasculare asupra fluxului sanguin, a magnitudinii acestora; - o evaluare cantitativă a presiunii de perfuzie prin măsurarea presiunilor distale și comparării cu indicele de presiune sistolică; - o evaluare cantitativă a aspectului morfologic a
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
aortice sau a altor intervenții la nivel vascular utilizând materiale metalice. Nu există date care să contraindice administrarea unei mari cantități de contrast (100-150 ml substanță iodată), fiind relativ simplă pentru pacient (doar o apnee de 20-30 secunde pentru examinarea abdominală). Ca și tehnică de a doua intenție, după IRM, CTA poate fi folosită pentru evaluarea arterelor infrainghinale și carotide ca și a grafturilor arteriale. g. Angiografia de contrast convențională (fig. 21.15), este o tehnică relativ veche fiind utilizată începând
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
și ambele artere iliace - Stenoze difuze multiple care implică unilateral artera iliacă comună, iliacă externă și femurală comună - Ocluzie unilaterală a arterelor iliacă comună și externă - Ocluzie bilaterală a arterei iliace externe - Stenoze iliace la pacienții cu anevrism de aortă abdominală care necesită tratament și care nu pot fi rezolvate prin implantarea de graft-uri endoluminale sau alte leziuni care necesită chirurgie deschisă aorto-iliacă. Recomandări de tratament pentru leziuni aorto-iliace [35]. - Leziuni de tip TASC A și D: terapie endovasculară de elecție
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
By-pass-ul axilo-femural este indicat ca o ultimă alternativă pentru revascularizarea unui membru inferior fără alte posibilități de creștere a fluxului sanguin, în cazul în care laparatomia implică un risc anesteziologic și chirurgical crescut sau când există leziuni asociate la nivel abdominal cu risc major (sepsis, iradiere, tumori maligne, prezența unor derivații gastro-intestinale pentru afecțiuni ale tubului difestiv). În cazul în care artera destinată anastomozei proximale nu este utilizabilă, este indicat de asemenea by-pass-ul extra-anatomic. By-pass-ul axilo-bifemural este indicat în cazul în
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
maligne sau de sistem care scad speranța de viață sub 2 ani). Riscuri intraabdominale (graft aortic infectat, fistula aorto-enterică, anevrism micotic, prezența unor surse enterale de contaminare, iradiere, afecțiuni maligne intraabdominale, ciroză cu ascită și fibroza retroperitoneala asociată, intervenții chirurgicale abdominale multiple în antecedente cu aderențe extensive). Complicațiile acestui tip de intervenții chirurgicale sunt cele cunoscute revascularizărilor, specificitatea constând în diferitele grade de tunelizare subcutanată a protezei respective. Prezența unui episod infecțios anterior, la nivelul protezei sau grefei crește frecvența complicațiilor
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
Tipul I cuprinde jumătatea proximală a aortei descendente până la arterele renale; - Tipul II se întinde de la jumătatea proximală a aortei toracice descendente până sub arterele renale; - Tipul III cuprinde jumătatea distală a aortei descendente toracice, cu întinderi variate la aorta abdominală. - Tipul IV implică cea mai mare parte a aortei abdominale. INCIDENȚĂ, EVOLUȚIE NATURALĂ ȘI PROGNOSTIC Se cunoaște foarte puțin despre adevărata întindere a apariției anevrismelor de aortă toracică la o anumită populație [5]. Este clar că aceste anevrisme apar la
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
renale; - Tipul II se întinde de la jumătatea proximală a aortei toracice descendente până sub arterele renale; - Tipul III cuprinde jumătatea distală a aortei descendente toracice, cu întinderi variate la aorta abdominală. - Tipul IV implică cea mai mare parte a aortei abdominale. INCIDENȚĂ, EVOLUȚIE NATURALĂ ȘI PROGNOSTIC Se cunoaște foarte puțin despre adevărata întindere a apariției anevrismelor de aortă toracică la o anumită populație [5]. Este clar că aceste anevrisme apar la grupurile de populație în vârstă din țările vestice, dar cu
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
8 (11%) arcul aortic și 27 (38%) aorta descendentă toracică. Cauza a fost disecția de aortă în 53%, ateroscleroza în 29%, aortita în 8%, necroza chistică a mediei 6% și sifilis 4%; 25% din pacienți au avut un anevrism aortic abdominal infrarenal concomitent, o incidență asemănătoare (28%) fiind raportată de Presller și McNamara [7]. Într-o expunere a 1510 pacienți cu anevrisme aortice, Crawford și Cohen [8] au descoperit că 12,6% au avut boală aortică multisegmentară. Cea mai frecventă combinație
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
pe material necroptic, găsesc incidența rupturii de 13% și a disecției de 44% pe un număr de 484 de anevrisme aortice toracice examinate [9]. Anevrismele aortice sunt a 13-a cauză de moarte în SUA. În Marea Britanie, ruptura anevrismelor aortice abdominale înregistrează 1,3% din totalul deceselor fără a include disecția de aortă. Aproximativ 0,6% dintre femei și 1,2% din bărbați mor din cauza anevrismelor aortice (Centrul Național de Statistică pentru Sănătate, 1987). La grupurile mai în vârstă, rupturile de
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
femei și 1,2% din bărbați mor din cauza anevrismelor aortice (Centrul Național de Statistică pentru Sănătate, 1987). La grupurile mai în vârstă, rupturile de anevrism devin o cauză mai frecventă de deces. Din pacienții care mor din cauza rupturii de anevrism abdominal 83% sunt peste 65 ani. Ruptura de anevrism infrarenal este cea mai frecventă cauză de deces la pacienții cu anevrism. La aproape 80% din pacienții care mor din cauza unui anevrism abdominal sau toracic, decesul poate fi atribuit rupturii aortei. Bickerstaff
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
deces. Din pacienții care mor din cauza rupturii de anevrism abdominal 83% sunt peste 65 ani. Ruptura de anevrism infrarenal este cea mai frecventă cauză de deces la pacienții cu anevrism. La aproape 80% din pacienții care mor din cauza unui anevrism abdominal sau toracic, decesul poate fi atribuit rupturii aortei. Bickerstaff și colaboratori [6] au raportat apariția rupturii la 74% din pacienții cu anevrisme toracice (95% pentru disecția de aortă, 51% pentru anevrismele nedisecante) dintre care 94% au murit datorită rupturii aortice
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
netede și fibroblaști pe de o parte, și limfocite și macrofage pe de altă parte, reprezintă mecanisme suplimentare în determinismul dilatării anevrismale [1,4,29]. În trecut ateroscleroza era considerată ca factor etiologic principal pentru anevrismele ortei descendente toracice și abdominale și a doua cauză pentru anevrsimele aortei ascendente. Totuși, ateroscleroza aortei terminale nu evoluează întotdeauna către dilatare anevrismală ci mai frecvent către boală ocluzivă aorto-iliacă. Acest fapt sugerează că ateroscelroza este un proces concomitent care afectează un perete aortic cu
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
transesofagiană, dar are un puternic caracter orientativ. În mod particular o ecografie transtoracică pozitivă are o mare valoare predictivă cu privire la diagnostic. Ecografia transtoracică este mai puțin utilă în evaluarea anevrismelor descendente toracice. Ecografia simplă poate vizualiza însă anevrismele de aortă abdominală și poate stabili de multe ori limita superioară a acestora și eventual relația cu originea arterelor renale. Mai mult, atunci când ecografia simplă nu poate stabili localizarea subrenală a colului anevrismal trebuie suspectată prezența unui anevrism toraco-abdominal. Ecografia transesofagiană completează echografia
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
nu poate stabili localizarea subrenală a colului anevrismal trebuie suspectată prezența unui anevrism toraco-abdominal. Ecografia transesofagiană completează echografia simplă (transabdominală) în cazul anevrismelor de aortă descendentă, care interesează și segmentul toracic. Tehnica nu permite însă o bună vizualizare a aortei abdominale suprarenale și a crosei aortice. Necesită o înaltă calificare atât pentru efectuare cât și pentru interpretare. AORTOGRAFIA Arteriografia și cateterismul au evoluat timp de un secol până la tehnicile sofisticate de astăzi. La scurt timp după descoperirea de către Röentgen a razelor
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
de substanță de contrast în regiunea emergenței trunchiului brahiocefalic. La pacienții cu suspiciune de ruptură traumatică a aortei descendente proximale trebuie obținute proiecții multiple pentru a se obține tangente la fiecare porțiune a circumferinței aortice. Se studiază în continuare aorta abdominală în proiecții anterioară și laterală cu vârful cateterului poziționat imediat deasupra diafragmului. Dacă e indicat, se cere radiologului să injecteze ventriculul stâng pentru a controla eventualitatea unei insuficiențe mitrale și pentru a se evalua fracția de ejecție. Injectarea substanței de
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
angină instabilă, ectazie anuloaortică, anevrism sau disecție cronică a aortei ascendente sau arcului, renunțăm la aortografia inițială și cerem cardiologului să examineze arterele coronare, ramurile aortei ascendente și arcului în special, plus restul aortei prin cinecateterizare. Examinarea include evaluarea aortei abdominale și a arterelor iliace pentru a vedea dacă poate fi efectuată cu siguranță canularea arterei femurale pentru by pass-ul cardiopulmonar. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ Atunci când afectarea aortei este suspectată pe baza examenului clinic sau a unei radiografii de rutină, cea mai exactă
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]