6,323 matches
-
fapt care i-a întristat mult pe părinții lui.) Aceste scrisori nu erau propriu-zis șocante, ba chiar unii dintre cetățeni, îndeosebi „Prietenii“ (adică quakerii) au încercat să „preia“ accesul de inovații, argumentând că nu era o idee chiar atât de absurdă aceea de a transforma Institutul într-o „fabrică de bani“ pentru oraș, obținându-se astfel fonduri pentru clădirea unor locuințe mai omenești destinate sărăcimii. Aripa de stânga a Consiliului Municipal a profitat de ocazie pentru a cere modificări în administrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plecând de acasă. Tom, acum student, fusese ultimul care plecase. Ruby nu se înțelesese niciodată cu Brian, dar era atașată de George și de Tom. În trecut, Alex nu fusese geloasă pe Ruby; însăși ideea unei gelozii ar fi părut absurdă. Dar cu câtva timp în urmă, când o văzuse pe Ruby stând de vorbă cu George, simțise în servitoarea ei un fel de forță străină. Și numai cu o zi înainte, când Alex intrase în salon, o găsise pe Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rog... n-aș putea afirma. Figura domnișoarei Dunbury părea să-l acuze pe părintele Bernard, care izbucni în râs. Nu o iubesc... dar mă bucur că există. — Râzi? Te face să te simți fericit, mulțumit? Da, e ridicolă. Virtuoasă și absurdă. — Atunci, nu cumva fericirea e binele dumitale? Nu, nu, nu. Binele e binele meu. — La ce ne ajută tautologia asta? Binele e o pisică de Cheshire. — Și nu credeți, totuși, că am putea face... ceva? — Din punct de vedere moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut ceva vești despre Stella? Nu, răspunse Gabriel. Sunt foarte îngrijorată, nu ne-a scris, pur și simplu s-a evaporat. Și asta nu-i seamănă. Nu fiți îngrijorați, spuse preotul. Institutul ăsta zbârnâie întotdeauna de tot felul de zvonuri absurde. Lumea se dă în vânt după crime și dezastre. Se îndreptă spre tejghea. — La ce zvonuri se referă? îl întrebă Gabriel pe Brian. N-am auzit nimic. A, e ceva fascinant, am văzut-o pe doamna Osmore discutând până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el nu era obișnuit cu cicatrici pe suflet; trăsătura caracteristică a temperamentului său vesel era o calmă, discretă, însorită mulțumire de sine, de care era conștient și pe care o considera absolut inofensivă. O revistă literară adevărată, nu o fițuică absurdă ca Ennistone Gazette îi acceptase un poem. Și Tom constatase, cu oroare, că succesul acesta îi procurase mult mai puțină plăcere decât s-ar fi așteptat. I se răpise plăcerea. Știa că se purtase urât, bănuia chiar că se purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expunea acea colecție unică de sticlărie romană despre care citise mult. O tuse a lui Brian și un ghiont al lui Tom puseră capăt scurtei conversații. Totuși, avusese loc o conversație și cei de față încercaseră o surpriză, poate prea absurdă, văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de faptul că, în timp ce răspundea foarte civilizat întrebărilor lui Emma, nu-și dezlipea ochii de la Hattie. Își scosese haina și vesta, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-am și așa destule necazuri! Și ce mi-a venit să-i vorbesc atât de familiar fetei ăleia! Nu știu nimic despre ea, precis că mă socotește un mocofan. Și, printre toți McCaffrey ăștia, nu fac oare o figură absurdă, ba mai rău, o figură patetică?“. Fără îndoială că apărea în ochii lor așa cum apărea acum și în propriii săi ochi, ca un singuratic, fără prieteni, fără relații, fără atașamente, care se lipise, din disperare, de un grup de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întreaga scenă cu doi dintre participanți). George trecu pe lângă Diane care se făcu toată ghem sub arbustul ei. E posibil totuși s-o fi văzut și să nu-I fi dat nici o atenție. Părintele Bernard se piti, cu o grabă absurdă, pe după un gard. Valerie nu se mișcă. Iar pe mine mă năpădi o colosală poftă de râs, văzând cum se dezumflă întreaga scenă. Părintele Bernard ieși la lumină, o ajută pe Diane să se ridice și apoi, înconjurându-i umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o zăpăceală. Și cu o respingere, și se temea de respingeri. Se temea și de neputința lui de a-și aminti de acea seară și îi era rușine să-l întrebe pe Tom. Dacă se întâmplase ceva rușinos și absurd? Și dacă el era predestinat să devină un alcoolic? Văzuse la Dublin alcoolici într-o stare jalnică. Tatăl lui, un băutor moderat, îl prevenise împotriva alcoolului. Oare se temuse tatăl lui că-l așteaptă pe Emma asemenea soartă? Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândi el, că-l făcuse pe John Robert să-și piardă controlul; măcar pentru un moment, ocupase în întregime mintea filozofului, excluzând orice alt gând. Aceasta constituia, fără îndoială, un paroxism cât se poate de semnificativ. Firește, era o scrisoare absurdă, pe care, foarte curând, John Robert avea să o regrete. Ce-ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și regreți scrisoarea...“ Nu, asta nu merge. Scrisoarea, oricât de absurdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
absurdă, pe care, foarte curând, John Robert avea să o regrete. Ce-ar fi fost să-i răspundă apăsând pe această pedală? „Dragul meu John Robert, sunt convins că îți și regreți scrisoarea...“ Nu, asta nu merge. Scrisoarea, oricât de absurdă ar fi fost, rămânea un act săvârșit, ceva irevocabil, semnalat prin izul ei de moarte. George credea în semne. Scrisoarea asta era un semn. Dragostea și moartea sunt interșantajabile. Scrisoarea aceasta era semnalul că relația lui cu John Robert atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era foarte greu de îndurat. Își spunea că e „vina ei“ pentru că îl ascultase și plecase. Dacă ar fi rămas cu el, nu s-ar fi produs acea înlănțuire de evenimente accidentale (după cum credea ea), care l-au dus la absurda cădere de pe marginea alunecoasă a căzii. Deși știa bine cât de nefericită era structura psihică a lui John Robert, nu cred că Hattie și-a pus vreodată întrebarea dacă nu cumva moartea lui a fost altceva decât un accident stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar trebui să ne surprindă: în ciuda unei mici dificultăți cronologice (anul sabatic coincidea cu ANUL prin excelență, adică anul jubiliar, al cinci-zecilea), era imposibil ca cei doi ani să nu se suprapună; în caz contrar ar fi rezultat un duplicat absurd al odihnei pământului la fiecare 50 de ani, la un an distanță! Dificultatea, de altfel, reiese și din Lev 25,20 ș.u., dar textul o depășește prin anunțul unui miracol. Probabil, în perioada documentului „sacerdotal” Jubileul nu era celebrat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În fața protestelor influentului frate, Manase s-ar fi refugiat în Samaria, unde a apărut astfel o preoție saducee; în primă fază relațiile cu Ierusalimul ar fi fost normale, pentru ca apoi să se deterioreze până la ruptură. Această teză nu este chiar absurdă și nu putem exclude posibilitatea că diferite persoane care nu doreau să pună în practică rigorismul lui Nehemia ar fi fugit în Nord, unindu-se cu o comunitate mult mai deschisă în ceea ce privește aplicarea rigidă a legilor. Nu putem stabili cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei care, selectivă cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
elevii corelează datele și emit concluziile. BRAINSTORMING Este o metodă de stimulare liberă a creativității și imaginației care se poate aplica cu succes la lecțiile de biologie. Se generează rapid foarte multe idei pe o anumită temă, indiferent dacă sunt absurde, greșite sau mai puțin originale, fără a fi criticate. Se desfășoară În limită de timp, iar creativitatea este stimulată și prin faptul că elevii sunt influențați de soluțiile celorlalți. Exemplificare La o lecție de bilogie predată În limba română și
Activizarea elevilor în lecţiile de biologie prin integrarea mijloacelor audio-vizuale şi calculator. In: Învăţământul românesc în context european by Colpoş Corina Monica () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2347]
-
zona LF, care beneficiază de o climă asemănătoare, există locuitori 27 (antoeci II, 5, 33; hi quos separat a nobis perusta, quos Graeci vocant, similiter ab illis qui inferiorem zonae suae incolunt partem, inter iecta australi gelida separantur). Respinge argumentele absurde ale celor care nu admit existența antipozilor 28: există sus și jos doar în raport cu centrul Pământului, care coincide cu centrul Universului și prin raport cu periferia Universului, adică cu Bolta Cerească, oamenii din cea de-a doua zonă temperată nu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Creek. În urma investigării supraviețuitorilor acestor dezastre, Lifton a delimitat câteva teme psihologice specifice: "amprenta morții", "culpabilitatea supraviețuitorului", "apatia psihică", "suspiciunea falsei îngrijorări" și "lupta supraviețuitorului pentru sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
se situează la poli opuși, ambele pornesc de la premisa comună a modelului biomedical și refuză categoric posibilitatea unei alte perspective. Engel (2002) recunoaște nevoia unui alt model curățăt de contradicții, cu o formă mai apropiată de știință și mai puțin absurdă în impunerea unor axiome fără fond. El propune ca și alternativă modelul biopsihosocial. Acest nou model aduce o abordare integrată, sistemică a patologiei, recunoscând contribuția tuturor sistemelor implicate. Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic, structural și molecular al bolii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și mai ales noaptea...Apoi, ca să revin la un citat de mai nainte, buletinele de vot! Da. Nu “da”, ci “nu”. Ar trebui refăcute. Să aibă mai multe căsuțe. Cel puțin câte două căsuțe de fiecare candidat. Mi se parte absurd. De ce “absurd”? La deputați, fie, ar ajunge o singură căsuță dar la senatori se cer măcar două. Două! Iar la președenție se cere nimic. Nimica, nimicuța? Nu, cajunge Cotrocenii. Și cum facem, că-s doi candidați?! îi alegem pe-amândoi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un trib de antropofagi unde a fost aleasă regină. Ea s-a bucurat enorm în primele două zile dar în a treia nu, că au devorat-o. Erau niște antropofagi republicani. Nu suportau reginele. Cum vi se pare? Ce? Povestea... Absurdă, imposibilă și de-a dreptul stupidă! Și-apoi știi dumneata cât costă un pașaport?! Știi de câți euro ai nevoie pentru o simplă excursie la Honolulu sau acolo unde ar exista antropo ăia de care ziceai?!? O a - ve - re
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
LUCRU DE FAPT. De ce pare în multe cazuri că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile? Doar pare, fiindcă El le ascultă ÎNTOTDEAUNA. Numai că noi, cei mai mulți dintre noi nu știm să ne rugăm. Nu știm ce să cerem. Cerem lucruri ciudate, absurde uneori, lucruri care nu ne trebuiesc cu adevărat și /sau nu sunt spre binele nostru ori al celorlalți. Când cerem, cerem în primul rând să se facă voia lui Dumnezeu. Atât pentru noi cât și pentru ceilalți oameni. Cea mai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce să facă poezia împotriva cobrei? Știți ce mi-a trecut prin minte atunci? Un gând absurd pe care nu reușeam să-l alung. Că poezia cea mai frumoasă nu e decât o formă de eșec și de trădare. Vă mirați? Am cunoscut un mare poet. Tot ce atingea el se prefăcea în poezie, așa cum tot ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întoarse și de astă-dată cu mâna goală. După un timp, se duse iarăși, și iarăși reveni fără nici un rezultat. Poate își dădea seama că făcea drumul degeaba fiindcă nu mă auzise trecând pe culoar ca să duc scrisoarea, dar o nădejde absurdă o îndemna să mai caute, să mai încerce o dată. Am avut o satisfacție diabolică. He-he, îmi venise, în sfârșit, și mie apa la moară: o făceam să sujere din cauza mea. Așadar, scrisorile mele ajunseseră pentru ea o hrană sufletească de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă. Încercam s-o alung cu rațiunea (dealtfel n-avea nici un sens) și izbuteam pentru o bucată de timp; dar după aceea revenea tot mai obsedantă și neliniștitoare. Aveam simțământul că se petrece
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]