9,323 matches
-
ascuns: — Dar tu, ce-ai făcut în toți acești ani? E adevărat că ești acum un înalt personaj la curtea papei? Am reluat intenționat propria lui formulă: — Sanctitatea Sa mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Am socotit nimerit să adaug, accentuând fiecare cuvânt: — Și pentru a te întâlni m-a trimis aici. Ar vrea să se stabilească un contact între Roma și Constantinopol. Cum mă așteptam să văd oarecare agitație, oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Aquila, comandantul Legiunii a treisprezecea, care se așeză încruntat. Printre soldați înaintă încet și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că era rudă cu Vitellius și pentru că vârsta, în loc să-i dăruiască înțelepciune, îi accentuase firea nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
crusta aceea dură, se ascundea, de fapt, un om blând, generos și chiar ușor sentimental. Asta am înțeles-o mai bine când am avut inspecție... Venise îmbrăcat în cel mai bun costum pe care-l avea; paloarea feței i se accentuase și privirile-i albastre lunecau undeva, peste capetele noastre... Drept material didactic pentru lecția nouă își pregătise, probabil la un meșter tâmplar, niște corpuri geometrice care se descompuneau în figuri regulare din geometria plană pentru a le calcula mai ușor
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit de Virgil Jones cel de noaptea trecută. Mai simți și că antipatia lui Dolores O’Toole față de el, la început imperceptibilă, se accentua rapid. Dar în dimineața asta își alungase intenționat din minte ambele lucruri. Voia informații de la domnul Jones. Cu cât afla mai repede ce anume reprezentau insula Calf și muntele ei, ca să nu mai vorbim despre peregrinările Prepelicarului și ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
creștea pe câmpiile din K în cantități suficient de mari ca tutunul să devină inutil. Cerkasov își trăia cea mai mare parte a vieții cu o doză mai mult decât suficientă de marijuana curgându-i prin sânge, fapt care îi accentua expresia lui naturală, lipsită de viață. Nu-i deschisese nici o ușă a minții sale leneșe, ci îl ajutase doar să se scufunde și mai tare în șirul de gesturi anacronice care-i alcătuiau viața. Aleksandr Cerkasov nu-și părăsise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că voi doi v-o trageți. Noi nu acceptăm un asemenea lucru la noi în oraș. — Ce vrei să spui, domnule Peckenpaw? a întrebat cu răceală Elfrida. Te rog, fii explicit. — Vreau să spun, doamnă Gribb, i-a răspuns Peckenpaw, accentuându-i numele cu vădit dispreț, că poate a venit timpul ca anumiți oameni să se care dracului de aici. — înțelegeți, a adăugat Flann O’Toole. — Te iubesc, i-a spus Elfrida Gribb, pentru că am încetat să mai fiu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până aici, pe terasa de la Mowbray Steiner, cu sculptura mea atârnată în holul principal, era un progres destul de mare pentru ca ea nu numai să pupe aerul atât de aproape de obrazul meu încât să-i pot simți respirația, ci și să accentueze cuvântul „dragă“ din salutul ei obișnuit. Te rog, nu-mi spune Samantha, Baby, i-am spus printre dinți. Mă întrebam dacă noul meu statut ar conta într-atât încât să asculte. Dacă nu, aș fi început să îi spun Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușor să îndur oroarea. Bineînțeles, ceai sau suc? zise Alice entuziast. M-am uitat în gol la ea. —Ei bine, mă gândeam mai degrabă la... Sunt și o grămadă de băuturi energizante, m-a întrerupt Tom. — ...o bere, am terminat accentuând cuvântul. —Vai, dar nu se vinde nici un fel de alcool din principiu, zise Alice, pierindu-i zâmbetul. A pus același accent pe cuvântul „alcool“ pe care eu l-aș pune pe „pornografie cu copii“. —Deloc? Mi-a scăpat cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și relațiile în care este inclus Conu Leonida sunt pe potriva dimensiunii lui intelectuale. În odaia „modestă de mahala”, o pereche de bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă, Gregor este adevărata ființă umană a romanului, în timp ce familia
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar fi sculat din pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să-și păstreze judecata rece. Între timp, durerea de cap se accentua. Cu degetele răsfirate deasupra pleoapelor, Noimann privea În gol. Înghesuite În dulap, costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea. Privindu-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi aducea aminte lui Noimann de inginerul Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici ca să leg, ci să dezleg...” replică acesta. „Nu vă Înțeleg...” Poziția În care stătea Noimann În scaunul destinat femeilor cu sarcină Îl făcea să se simtă nu tocmai În largul lui. În plus, aluziile enigmatice ale interlocutorului său Îi accentuau starea de neliniște. „Ce vreți să spuneți cu asta?” Întrebă el din nou. Ginecologul ciung surâse ca pentru sine. „Nimic altceva decât ceea ce v-am spus...” „Anume?” „Vreți să mai repet ce-am afirmat...” „Nu ar strica”, spuse Noimann. „Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chestiunea”, se hotărî să vorbească mai de-a dreptul ciungul. „Există cazuri când și bărbații sunt Înzestrați cu uter... Știți, excepțiile Întăresc regula...” „Vreți să spuneți că eu sunt o excepție?” „Din câte țin minte, n-am spus aci” (ciungul accentuă cuvântul aci) „că ați fi o excepție.” „Și atunci cum rămâne cu sarcina?” „Trebuie să vă mărturisesc totuși că dumneavoastră sunteți un caz și mai și. O excepție de la excepție.” „Continuați să vă bateți joc de mine”, murmură ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith? Starea lui de angoasă se accentuă. Noimann Își simți șuvița prinsă ca o lipitoare de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele șapte coline Îi accentua sentimentul că trăiește Într-un loc prăfuit, unde viața se scurge În zadar... Când ornicul Mitropoliei bătu de șase ori, Noimann se ridică de pe scaun, toastând În sănătatea tuturor. „Adică a celor vii, dar și a celor morții.” Spiciul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea de făcut de acum Înainte pentru a ajunge, din nou, pe linia de plutire? Gândurile Îi zburau, Învârtindu-se mereu În jurul perioadei de timp frânte, din momentul când totul Începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta, profesorul accentuă cuvântul seară, mizând pe reacția lui Oliver. Hotărât lucru, Înalta somitate Încercase să-l scoată pe masterand din starea de nemișcare În care intrase corpul său. Cum putea profesorul să vorbească de seară când abia Începuse vizita de dimineață? Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când priveghem sub semnul nebuniei, Când nasc speranțele și-n răsărit, apun Și viața intră-n era agoniei?... Ne-asediaz-atâtea întrebări, Accentuând a chipului paloare Și ne rămân tot mai reduse zări Sub semnul, asasin, de întrebare...
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
Această literă vibrează astfel: SSSSSSSSS. Se poate simți cum vibrează în creier, ca și cum ar fi cântecul unui greier, sau un sunet asemănător cu sunetul produs de frânele cu aer comprimat. Când auziți acest sunet magic, Anahat, nu vă fie teamă. Accentuați volumul. Puteți să-i dați o mai mare rezonanță cu ajutorul voinței și când deja acest sunet vibrează foarte intens, când are deja o mare rezonanță, profitați: ridicați-vă din pat; nu vă gândiți că dacă mă ridic cu corpul, sau
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Te interesează? Cinci sutare pentru o zi de lucru? Îi putea cheltui cu Audrey: pulovere de cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș în Souhside. Pe felia comitatului. Puțină camătă, câteva pariuri... Cam juma’ de duzină de băieți. Audrey ține registrele și-mi zice că ăștia mă halesc de viu. — Băieții? — Totul se-mbucă, dar de ieșit ies pe minus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și observă o masă de scris vârâtă între scară și perete. O lampă cu picior arunca lumină direct pe masă, tot felul de hârtii erau împrăștiate pe tăblia acesteia, țintuite locului de un dosar masiv din piele, iar strălucirea neonului accentua impresia că acolo nu era nimic de ascuns. Se duse spre masă, apucă dosarul și îl deschise. Litere mari, de tipar, foarte clare: PREZENȚĂ ȘI PROCESE-VERBALE. COMITETUL EXECUTIV AL AUFT. ȘEDINȚE PE ANUL 1950. Danny se uită la prima pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau de la Departamentul de Sănătate? Danny simți cum soarele și duhoarea îi agresează pielea afectată de mahmureală. Își simți pielea aspră ca șmirghelul. — Sunt detectiv la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]