3,557 matches
-
disciplinele umane. Cum a fost posibil ca Febvre să vorbească de utilaj mental în Religia lui Rabelais? Termenul de utilaj, cum bine știm, provine dinspre domeniile tehnice, iar mental dinspre științe umane și psihologie. De ce metoda catitativă, preluată, într-o accepțiune diferită, din analiza matematică a fost pusă în practică de celebri istorici Braudel, Chaunu, Ladurie? Nu există decât cunoaștere, pe care homo academicus a divizat-o în mai multe cunoașteri, aparent izolate. După al Doilea Razboi Mondial aceste cunoașteri (umaniste
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o procedură de luare a deciziilor, și nu un scop în sine, credința că a fi democrat nu înseamnă că majoritatea are întotdeauna dreptate, ci a accepta superioritatea tradițiilor democratice 320 este specifică gândirii liberalismului evoluționist. Este vorba despre două accepțiuni diferite ale termenului de democrație, intervenite după introducerea dreptului de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
majoritatea are întotdeauna dreptate, ci a accepta superioritatea tradițiilor democratice 320 este specifică gândirii liberalismului evoluționist. Este vorba despre două accepțiuni diferite ale termenului de democrație, intervenite după introducerea dreptului de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de vot universal. Percepția georgiștilor despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice a electoratului 321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util, viu și întreg în doctrina liberalismului, în împrejurările politice și economice ale României" anului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din formația sa de istoric. În toamnă, reluând problema restabilirii relațiilor diplomatice cu U.R.S.S., Gheorghe Brătianu aprecia că se înfăptuise un fapt politic important, dar atrăgea atenția asupra posibilității ca cele două părți să folosească termenul de suveranitate în accepțiuni diferite. Interpelând, din nou, pe ministrul Afacerilor Străine, Nicolae Titulescu, Gheorghe Brătianu cerea clarificări asupra bazelor pe care au fost demarate tratativele pentru reluarea legăturilor diplomatice cu U.R.S.S789. Astfel, atrăgând atenția asupra faptului că acceptarea unui act diplomatic
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ai evenimentelor internaționale (ai războiului, prin excelență), Singer se referă preponderent la diferite tipuri de entități sociale ca obiecte ale unor descrieri, explicații sau predicții. Pornind de la această distincție originară, literatura de specialitate a Relațiilor Internaționale consemnează în continuare două accepțiuni și, aferent, funcții ale conceptului nivel de analiză: a. identificarea, izolarea și analiza unei entități (pe linia conceptualizării lui Singer), pentru a înțelege evenimente, procese, fenomene; b. localizarea sursei explicației unui eveniment, fenomen, proces (pe linia lui Waltz). Înțelese ca
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
de denumire și izolare a acelorași entități (ca unități de analizat) și, ca atare, avem de a face cu aceeași operație analitică, abordarea nivelurilor de analiză ca surse explicative ale relațiilor internaționale este mult mai problematică. În această a doua accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul, în cadrul aceleiași teorii, este ponderea atribuită fiecăruia dintre niveluri ca sursă explicativă
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
trei niveluri separat, împreună cu principalele critici la adresa lor și cu schițarea unor exemple, pentru o mai bună înțelegere și contextualizare a subiectului în abordarea Relațiilor Internaționale. Primul nivel de analiză (individual) caută explicațiile evenimentelor internaționale pornind de la indivizi. Într-o accepțiune mai exactă, la acest nivel se remarcă două categorii de variabile independente (factori cauzali), ambele ținând de indivizi, care determină evenimentele internaționale (ca variabilă dependentă): prima este natura umană într-o reprezentare generică, iar a doua se referă la personalitatea
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în general. În afara celor două mari linii de gândire realistă și idealistă , marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și cea a sistemelor mondiale, ca exemplificări particulare ale unor proiecții de influență marxistă în disciplina Relațiilor Internaționale, se plasează
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
acest motiv ele sunt fie neglijate, fie beneficiază de un tratament superficial, fie constituie subiectul unor grave confuzii. Referitor la acest din urmă aspect, confuziile se nasc tocmai din neînțelegerea conceptului și importanței analizelor genetice în managementul resurselor genetice. În accepțiunea de astăzi a conceptului (având la bază principiile enunțate de S. Wright, 1926Ă, prin analiză sau istorie genetică trebuie să se înțeleagă o trecere în revistă a principalelor evenimente din trecutul populației, evenimente ce i-au și îi influențează acesteia
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
nevoia de a recunoaște și explora atât părțile cât și întregul, deoarece numai astfel se va putea ajunge la o mai temeinică cunoaștere a întregului. Această concepție stă și la baza organizării curriculum-ului de Biologie sau Științele naturii, în accepțiunea modernă de știință-integrată, unde selecția și organizarea informațiilor se bazează pe gradul și nivelul de integrare a materiei vii (celula se studiază concomitent la plante și la animale, iar funcțiile organismului - nutriție, locomoție, înmulțire - sunt prezentate sintetic cu concretizări pe
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
și al V-lea Î.Hr. le-au configurat, noi am preluat și dezvoltat un ansamblu de sensuri, care exprimă și depun mărturie despre o istorie semantică Întortocheată, plină de confruntări și de răsturnări de Înțelesuri, despre numeroase dezacorduri Între accepțiuni diferite și despre judecăți de valoare și constructe culturale specifice unor epoci și curente de gândire. Prelungirea până În contemporaneitate a moștenirii Greciei antice Înseamnă că cercetătorii moderni „au rămas cumva În interiorul tradiției clasice”, astfel Încât ei „au privit și au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
configurarea unei opoziții absolute Între mythos și logos și de la ideea unei evoluții lineare În care un model Îl elimină pe celălalt, la sugerarea unui sistem de comutări și congruențe, bazate pe utilizări nuanțate, contextuale, În care mythos capătă diferite accepțiuni, În funcție de conceptul În raport cu care este gândit (logos, aletheia, palaia), de intențiile autorilor și de valorile culturale specifice paradigmelor (istorie, filosofie, retorică etc.) În care apare. Exprimând acestă viziune, C. Calame (1999, p. 142) afirmă: Asemenea altor forme de discurs, așa-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire (Legile, XI, 927c); poveste (esopică, Alcibiade, I, 123a; a femeilor, Gorgias, 527a); legendă mitologică În sensul modern (Republica, II și III; Legile, XII, 944a); minciună (Republica, II, 377a), sens care rezultă din cele două accepțiuni precedente; mit filosofic (Gorgias, 523a; Timaios, 26c și e; Politica, 274e). Dacă Platon este creatorul acestui ultim sens, Aristotel va propune un al șaselea sens, total nou, În Poetica - acela de „intrigă”, de „acțiune” a unei drame, În general, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apare acum ca spectrul unei lumi alungate și În același timp râvnite: el este definit ca „iluzoriu”, „fabulos”, „periculos”, dar și ca „revelator”, „convingător”, „exemplar”. Cuvântul, În care vor rămâne Încrustate toate bătăliile ideatice, toate judecățile de valoare și toate accepțiunile dobândite pe teritoriul și din istoria Greciei antice, va veni către modernitate Încărcat, În primul rând, de această tensiune Între atracție și refuz, negare și valorizare, goliciune a sensurilor și revelație, rațional și irațional, primitiv și modern. Rit, ceremonie, liturghietc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
literatura de specialitate, categoria riturilor de trecere este folosită pentru a denumi fie o familie, clar delimitată, de constructe ceremoniale, fie o paradigmă generală, aplicabilă mai multor fenomene rituale, un fel de pattern universal al oricărui construct ceremonial. În prima accepțiune, ...riturile de trecere sunt ceremonii care Însoțesc și dramatizează evenimente majore precum nașterea, maturizarea și inițierea băieților și a fetelor, căsătoria și moartea. Numite uneori rituri ale crizelor existențiale (life-crisis) sau ale ciclurilor existențiale (life-cycle), ele marchează În mod cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
definiție apodictică fiind de-a dreptul arogantă. Reducerea la o relație sintetizatoare se impune însă cu stringență, dacă ne propunem să demonstrăm instaurarea unei tradiții de tip caragialian în proza și în dramaturgia românească. Îndrăznim, așadar, să conferim termenului două accepțiuni. În primul rând, denumim prin caragialism nu doar o atitudine specifică, un stil sau "o manieră proprie de a vorbi"33, ci un ansamblu de trăsături definitorii ale operei lui Caragiale, mai exact, o sumă de astfel de coordonate aflate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
componente ale sale, într-un flux nesfârșit. Se justifică, în consecință, opțiunea noastră pentru o definire globală, care să cuprindă fără părtinire totalitatea constituienților caragialismului extrași succesiv ca exponenți ai acestuia. Acestea fiind spuse, rezultă firesc cea de a doua accepțiune a termenului de caragialism, și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâmpla ca urechile să nu fie tocmai regulate, că deci într-un fel sau altul, fiecare mai avem ceva de îndreptat"6. 3.2. "A fi sau a nu fi" satiric În literatura românească 7, exemplar în privința satirei, în ambele accepțiuni ale termenului, trecute în revistă în această parte introductivă, este, indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
consecințele pătrunderii sale în domeniul literaturii, al dramaturgiei în special, ca zonă predilectă de manifestare artistică a acestui concept cu certe conexiuni cu epistemologia și cu metafizica. În linii mari, ca obiect al investigațiilor filosofice, conceptul de absurd cunoaște două accepțiuni 1. În plan logic, prin absurd se înțelege ceea ce contravine regulilor logicii. La acest sens putem spune că făcea referire Karl Rosenkrantz care preciza natura contradicției absurde și o exemplifica prin acele neconcordanțe iscate în cazul în care "subiectul însuși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
temporală presupune seriozitate și e însoțită inevitabil de prăbușirea comicului în tragic. Ceea ce ne interesează în cazul raportului dintre comic și absurd este faptul că termenii se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima sa accepțiune lărgită, absurdul constituie elementul declanșator al comicului, în timp ce, dimpotrivă, sensul de "antirațional", referitor la contrastul dintre nevoia de raționalitate a omului și impenetrabilitatea universului, așadar, în mare, absurdul existențial, este cel mai bine pus în lumină prin intermediul comicului. În privința celei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoarea de consum a fotografiei , fie pe cea de arhivă . Am văzut care sunt caracteristicile celei de consum. În privința valorii de arhivă, credem că este esențială conștientizarea că reprezentabilul arhitecturii poate Încăpea doar incomplet Într-o imagine aparent exhaustivă. În accepțiunea lui Massimo Rossetti, arhitect și universitar italian, (Gagliardi 2010: 9) identificăm noțiunea de comunicare Într-o ipostază greu cuantifiabilă, din următoarele considerente: arhitectura nu este niciodată o simplă informație, dispozitivul de comunicare fotografică este de natură artistică legitimată și confirmată
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]