6,732 matches
-
În toate paharele afurisindu-l pe Înpielițatul doctor, gândind. Îndiferent ce se poate Întâmpla, peste o jumătate de oră sunt hotărât să plec. Nervos, În cele din urmă fiind În contra timp cu veselia generală, goli câteva pahare pe nerăsuflate, spre admirația tuturor. Astfel, oarecum reuși, să intre În atmosfera ce avea să-l facă să uite de promisiunea făcută, să nu se mai gândească la nimic, nici măcar la Carla care, desigur Îl aștepta. Abea reușise Într’o oarecare măsură să-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul buchet de garoafe, făcând o reverență. „Strălucirea acestor minunate flori, apun În fața frumuseții tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să dispari din fața ochilor mei.Ai Înțeles...? Și dacă dorești să n’ai necazuri, fă rost de un transfer cât mai repede posibil, imbecilule...!” Astfel plini de nervi,comentând pe larg obrăznicia ospătarului, intrară În restaurantul „Lido”, veche pasiune chiar admirație a lui Tony Pavone,unde mai era sigur,Șeful Șantierului nu-l va căuta,nu se știe din ce motive.Poate drept urmare a faptului,acest restaurant era așezat chiar În buricul Capitalei dovedind a fi un restaurant select și unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În articolele din Codul Penal...! Bună ziua...” Se Îndreptă către eșire când presupusul colonel Îl reținu monologând. “Numai o clipă tovarășe inginer...!” - Îi luă mâna cercetând curios inelul din aur Încrustat cu diamante ce-ți fulgera privirea, scoțând tendențioase sunete de admirație, e din aur...? Dar lănțișorul acesta din jurul gâtului cu Isus Hristos răstignit pe cruce...?” Tony Pavone, dădu din cap afirmativ neânțelegând sensul tendențios al Întrebării. “Frumoase bijuterii...! - oftă așa zisul colonel. O dovadă În plus, mata ai parale, nu glumă. În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor aurifere, nu intui dorința. Zâmbi protector și, fluturând banknota de zece dollary În mâna stângă, Tony Pavone se avântă rapid către cele șapte-opt trepte de beton ce se terminau la o mică platformă de relaxare, continuând În profunzime făcând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și-ar aminti multă vreme ce lucru superior era să fii un Sammler. Răspunsul nesăbuinței personale la nesăbuința publică (Într-o epocă a exagerării) era mai multă distincție, mai multe realizări Înalte, mai multe briliante năucitoare presărate Înaintea omenirii În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l audă, reformulă vechea zicală. Perle artificiale erau aruncate la porci reali de acești predicatori cu reacție. Gândindu-se la asta, se Înveseli. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de bucurie. Eu nu m-am dus, bineînțeles. Am avut grijă să rămân „adormită“ până când au fost toți duși de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina i-a făcut cu ochiul, Irene simțise față de ea un devotament pe care rareori îl nutrise față de vreun bărbat. Jina era o femeie cu destul defecte ca să fie plăcută și cu destule calități și carismă ca să fie demnă de admirație. Era o ființă rarisimă: o femeie la fel ca ea, o femeie pe care o îndrăgea cu-adevărat. Stai liniștită, i-a spus Irene. Dacă pune piciorul în barcă, piciorul ăla o să fie plin de sânge. Hei, a strigat Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
poate să ne găsiți delirând de fericire. N-o să mai aibă nici un sens să ne interogați. Drew și Mary au rămas pe mal, în timp ce Mike a vâslit către mijlocul râului. Idioții, a comentat Irene, dar în voce i se citea admirația. Jina n-a scos nici un cuvânt când Danny și Charlie au vâslit cu rândul. Charlie i-a învârtit prin Elkhorn; Danny a lansat ambarcațiunea cu spatele la Growler. Până și Naji a surâs, surprins că toți scăpaseră teferi. Flotila de bărci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o apă la vale se rostogolesc șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apropie de noi și sărutându-i mâna mamei mele spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia impertinentă și să știți că mi-ați câștigat admirația. Tinere, mi se adresă el respectuos, îți sunt dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine. Mama își trăise toată viața alături de un om
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care Mircea Miclea și cu mine am trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de totalitarism, relația cu filosofia și, mai ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația cu Vestul este una de tânjire, șoc, admirație și resentiment. Sunt poveștile sfâșierii între autohtonism și globalizare, între pușcăria generalizată a ultimului deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
priori, chiar și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de care blonda lui soție Carolina Pavel se încânta zgomotos, potrivit firii ei meridionale, și pe care le înflorea apoi prietenelor ei de după-amiază, cu conversații imaginare despre fapte date pe seama soțului, turbulente și aventuriere, menite să suscite interesul și admirația acestora față de el. Doamna Pavel își crease, astfel, odată cu trecerea vremii, destin de vestală în preajma soțului, menită să-i apere, ca un foc sacru, personalitatea de care era convinsă și făcea caz ori de câte ori se ivea prilejul. Confabula, bea cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se realizeze”. - „Ana!” Vocea ei dispăruse. Doamna Pavel își scutura așternutul și-și bătea zgomotos pernele ce stătură la soare pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se debaraseze, treptat și abil, cu mult tact și aprigă perseverență, de tot ceea ce nu avea legătură cu interesele sale naționale; a dus o politică externă de deschidere față de societatea internațională, cu fapte care i-au atras simpatia, respectul și admirația lumii. De aceea, este de examinat, care dintre cele două perioade politica externă după Primul Război Mondial (din vremea celui mai mare diplomat român, Nicolae Titulescu) sau cea de după 1944 (mai exact, cea care a urmat după 1960) ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sfințenie la acea vreme, de a fi aplaudat ceea ce, cu tot efortul meu, nu s-a putut întâmpla; dar și pentru mine era delicat trebuie să recunosc (pentru că le era teamă să prezinte o problemă în care nu se stârnise admirația; ce era să fac eu, dacă nu am reușit acest lucru?). Aveam să constat această recidivare, un an mai târziu (când, în urma participării mele la un curs de la Academia de Drept Umanitar de la San Remo, am inclus în raportul meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
citate din acest interviu le consider importante și le voi evoca, totuși. În câteva fraze introductive interviului, Benedetta Craveri face un fel de "captatio benevolentia", justificând interviul de apropiata apariție în limba italiană a volumului lui Emil Cioran "Exerciții de admirație"și enunță aprecieri de valoare asupra omului Cioran, demonstrând că este o bună cunoscătoare atât ale caracterului, stilului, dar și a calităților umane de om de societate, ale acestuia: "De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se transformă, în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memorialiștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi admiră atât de mult... Exercițiile de admirație sunt un fel de galerie de tablouri ale scriitorilor pe care Cioran i-a iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett,Ceronetti..." Din răspunsurile lui Emil Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am selectat unele paragrafe care emit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez că e greu să-l ții în lesă pe unul ca el. Zâmbetul meu a pălit imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vadă combinația neașteptată pe care o făceau Jacqui și Joey împreună. Nu era doar pentru cercul obișnuit alcătuit din Rachel, Luke, eu, Shake etc., dar și pentru o întreagă gașcă de Bărbați Adevărați de ordinul doi care aveau o înaltă admirație pentru Joey. Ca să nu mai zic de Leon și Dana, Nell și prietena ciudată a lui Nell și câteva colege de serviciu ale lui Jacqui. Până și câteva colege de-ale mele au dorit să vină: Teenie (care se culcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor săi pentru nașterea celor doi flăcăi voinici și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și toți și-au exprimat admirația, în proză și în versuri, în legătură cu minunatul gust pe care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas care, departe de a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]