7,836 matches
-
al individualității. Viața se manifestă mai ales sub aspectul unui sistem de echilibre funcționale; sistem excesiv de complicat În care echilibrele Îmbinate unele În altele, sub o strânsă dependență reciprocă, nu se manifestă decât cu colaborarea unui număr imens de factori. „Afirmarea valorii vieții din perspectiva exclusivă a individului este unilaterală. În realitate, individul nu există decât În măsura În care este legat de strămoșii animali din care s-a desprins și decât În măsura În care se dezvoltă Într-o comunitate biologică și socială, În care se
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
valori cu mediul social la care participă intim și originar, formațiunea sa psihologică este În funcție de valorile pe care le primește pasiv Încă din primii ani ai copilăriei; integrarea individului În viața socială este desăvârșită, diferențierile lui de masa socială, prin afirmarea coeficientului său de originalitate, fiind În genere redus. Individualitatea umană participă nu numai biologic dar și psihologic la o realitate supraindividuală, de la care primește valori. Dar, conturul individualității este imprecis. Nu se poate trasa o frontieră bine delimitată indicând marginile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
atitudinile noastre ce sunt criticate generează sentimente de rușine și regret ce sabotează stima de sine; interdicția: atinge libertatea de expresie, ne limitează manifestarea, ne induce senzația unui pericol asupra căruia n-am căzut de acord ca ar exista, neagă afirmarea liberă a temperamentului, oprește libera inițiativă; interogarea: hărțuiește printr-o investigație indiscretă ce reclamă subordonare prin răspuns orice Întrebare induce presiunea răspunsului, creează senzația obligației de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei; indiferența: ignorarea reprezintă un
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în ambele situații există o fluctuanță a echilibrului afectiv asociată unor tendințe la reacții depresive și disforice și o anxietate invadantă; în ambele situații există o ruptură mai mult sau mai puțin brutală cu legăturile afective cu mediul familiar, o afirmare exagerată a unor tendințe egocentrice întărite de conduite de opoziție evidente. Pentru a încerca să se protejeze împotriva tendințelor pulsionale invadante, adolescentul pote recurge la mecanisme de apărare de tip primitiv cum ar fi negarea, sau de tip infantil de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nu constituie decât un aspect particular al studiului conduitelor deviante și al comportamentelor prohibite (infracțiuni). Delincvența, în esența sa nu poate fi reductibilă la nici o teorie, sau este dimpotrivă, la toate. Ea reprezintă, înainte de orice, un fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și criminalului la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul acestui capitol, ci tentativa abordării, sumare, a câtorva trăsături ale comportamentului deviant patologic și ale consecințelor criminologice ale schizofreniei chiar la debutul său... 2.1. Considerații generale privind bolnavii psihici "periculoși". Zilnic, aproape
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
poate fi apreciată decât după aproximativ o săptămînă de tratament în cazul pacienților cu agitație psihomotorie și fenomene productive și 2-4 săptămâni de terapie în cazul pacienților cu simptome deficitare. 2. Tatonările unei posologii prin creșterea sau scăderea dozei permițând afirmarea că eșecul este legat de produsul folosit și nu de doza inadecvată. Fiecare posologie trebuie și ea testată un timp, suficient fie și numai din rațiuni farmacocinetice. Cu toate că un blocant al dopaminei are teoretic puține rațiuni de a fi mai
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
a relațiilor normale dintre oameni - adică lipsite de tensiuni și suspiciuni atavice -, un grăunte de raționalitate, o mână de intelectuali serioși și credibili, care să reprezinte o investiție în viitor, speranța unei schimbări politice radicale, chiar dacă momentan șansele lor de afirmare sunt mici, iar profesionalismul și virtuțile lor nu se bucură de impactul public pe care le merită. Dimpotrivă, pe scena politică observi numai găinării ordinare, combinații fetide, jocuri duplicitare; se lansează tot soiul de „comitete de salvare națională” și „fronturi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pândite de numeroase pericole), în peisajul acesta deci, tinerii scriitori se înfățișează drept un grup mai mult sau mai puțin solidar. Solidaritatea lor, sau aparența acestei solidarități, este dată, în opinia mea, de faptul că ei sunt preocupați exclusiv de afirmarea lor în plan literar, măsură ce implică o privire de ansamblu asupra lucrurilor, construcția de sine, asimilarea marilor modele, și nu au timp pentru a se scruta reciproc. Când va veni momentul inventarierii forțelor reale din echipă, și această etapă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
scriitorul european el traduce o disperare existențială. Moartea nu vine ca o ispășire, ci ca o eliberare. Actul sinuciderii sancționează totodată transcendența absolută a societății. Acolo unde societatea se afirmă În detrimentul individului, acolo unde individul resimte În același timp această afirmare ca mai veridică decât aceea a individualității sale, atunci refuzul și eroarea morții se estompează, se lasă Învinse 10. Prin astfel de afirmații ne Întoarcem la concepția tradiționalist-burgheză asupra societății. Potrivit acesteia, individul are un loc al său bine stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
țară și se încheia cu încoronarea regilor la 15 octombrie 1922, fără a se pomeni de hotărârea adunării de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, nici de celelalte acte plebiscitare din Chișinău și Cernăuți. Această povestire este cea mai categorică afirmare a perspectivei regaliste și regățene asupra unirii, așa cum fusese ea trăită atât la Iași, cât și la București 297. Rezumând această incursiune în manualele interbelice, putem nota că reprezentarea zilei de 1 decembrie 1918 a acumulat treptat mai multe interpretări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ipotezele semiotice actuale este existența sub fiecare proces de comunicare a acestor coduri sau reguli bazate pe o anumită convenție culturală. Studiind procesele culturale ca procese de comu-nicare, semiotica vizează dezvăluirea sistemelor ce subîntind procesele. "Dialectica sistem-proces ne conduce la afirmarea dialecticii cod-mesaj" (U. Eco, 1972: 30-31). În viziunea lui Eco, codurile sînt totdeauna plurale și nu neapărat comune emițătorului și receptorului (cf. L. Pirandello: "Folosind cuvintele, le dați sensul pe care îl au pentru dumneavoastră; iar eu primindu-le, le
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lumea inteligibilă, fiind un model esențial de organizare a datelor. Întrebat fiind de o mamă care dorea să-și îndrepte fiul către cariera ștințifică ce gen de texte ar trebui abordate, Einstein ar fi răspuns: basme. Simplă butadă, dar și afirmarea valorii euristice, de catalizator al imaginației pe care o poate asuma această formă de narațiune. "Eu cred că pentru a povesti trebuie în primul rînd să construiești o lume, cît mai mobilată posibil, pînă în cele mai mici detalii. Dacă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru a-i certifica evoluția ca gen care-și reclamă specificitatea și își asigură deopotrivă delimitările, condițiile necesare și suficiente pentru a le face concurență celorlalte? Ne-am simți oare mai îndreptățiți s-o catalogăm drept o accentuată formă de afirmare a individualității creatoare, cu accente pronunțat polemice, o delimitare critică față de un model, o "imitație răzbunătoare", cum o numea Ulrich Weisstein 10? O putem reduce la stadiul de "joc inocent al unor aristocrați ai spiritului" sau ar fi mai indicat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității poate și fiindcă acela e momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care se numără și episodul unei simulate povești de dragoste între Encolpius și Circe, nouă referință parodică la încercatul Ulise. Iar dacă povestea uită de inocență în favoarea păcălelilor și chiar a imoralității, Petronius introduce în schimb un nou mod de afirmare identitară: prin sinceritatea maximă a protagonistului, pus să-și exhibe temerile în postura de narator. Căci, dacă în epopee lucrurile aveau o finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor, aici orizontul de așteptare este solicitat la maxim. Apoi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lucrurilor grave, serioase, din sfera dogmatismului religios și a dominantelor de putere. Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității fiindcă acela va fi momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Tobit (Ștefan Agopian), Tangoul memoriei (George Cușnarencu), Frumoasa fără corp (Gheorghe Crăciun) ori Femeia în roșu (Mircea Mihăieș, Adriana Babeți, Mircea Nedelciu) și lista ar putea continua încă. Astfel, atât în Europa de Est, care a îmbrățișat postmodernismul la patru decenii după afirmarea lui în SUA, de pildă 314, cât și în rest avem de-a face cu o împletire a fenomenelor culturale accentuat politică. Tocmai pentru că cele mai conștiente de sine scrieri ale postmodernilor (dar și cele mai vădit parodice) nu încearcă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de la declanșarea mai multor acte ostile îndreptate împotriva românilor care trăiesc și muncesc în Italia. Ministrului Frattini, contrazicându-l, îi amintește că nu se poate "generaliza asupra unei comunități întregi". Observăm că din partea italiană au venit doar răspunsuri generale alături de afirmarea principiului de reciprocă colaborare. Observăm deci că poziția Bucureștiului și-a atins obiectivul. În acele zile Diaconescu a devenit eroul românilor din Italia, deoarece prin poziția sa România a renunțat pentru prima dată la poziția de vasalitate în raport cu Italia (cel
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
lagăre. Se considera că importantă este salvarea visului socialist, iar în acest sens afirmația lui Jean-Paul Sartre a rămas celebră: "Să nu deznădăjduiască Billancourt-ul!". Soljenițîn este un scriitor complex, cunoscut și comentat în ipostazele de publicist, gânditor și luptător pentru afirmarea valorilor morale fundamentale. Întreaga lui operă a captat interesul comentatorilor, așa cum s-a întâmplat, de altfel, cu tot ceea ce ține de personalitatea scriitorului rus. Atitudinea scriitorului, de implicare în viața societății ruse, interesul pentru istorie și complexitatea creației sale literare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înțelegerea importanței detaliilor autobiografice prezente în țesătura textului. Specific pentru Soljenițîn este faptul că, deși în literatura sa apar atât de multe elemente autobiografice, el nu urmărește să se pună pe sine în evidență, ci are un scop superior, de afirmare a unor valori. În scrierile soljenițiene, realul sau documentarul se îmbină într-un mod special cu latura ficțională, înțeleasă mai ales ca parte de creativitate expresivă, nu ca invenție de fapte. Punând în discuție latura reală și latura ficțională prezente
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o motivație interioară, care poate funcționa într-un lagăr suportabil, de mândrie și respect de sine foarte importante în aceste condiții. Atât pentru Șuhov, cât și pentru camarazii lui, care se implică la fel de mult, munca aceasta este un mijloc de afirmare de sine, și nu o contribuție la construirea socialismului. La sfârșitul zilei de muncă, deținuții se încolonează pentru întoarcerea în lagăr. Ei refac traseul, prin gerul la fel de aprig, ca și dimineață. Ajung în lagăr, iar Șuhov aleargă la magazia de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
eu" este un locutor real. El este recunoscut ca atare grație unui pact autobiografic care asigură, pe copertă sau la începutul textului, identitatea autorului, a naratorului și a personajului. Această identitate este cea a numelui propriu. De vreme ce pactul autobiografic presupune afirmarea în text a identității autor-narator-personaj, în Arhipelagul GULAG apare identitatea de nume în mod evident. Deși ocurența este minimă, numele din interiorul textului este identic cu cel de pe copertă: Când cei doi viteji de la SMERȘ au isprăvit cu jumulitul, o dată cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și apoi a grecului (Rom 1, 16). Misiunea creștină, în contextul religios și cultural al vremii a avut două dimensiuni caracteristice: multinațională și universală. Creștinismul s-a răspândit îndeosebi în centrele urbane datorită bunelor comunicații rutiere și maritime și a afirmării unei burghezii superioare numeric clasei senatoriale și descentralizării rutelor comerciale și de schimburi, mult mai intense între diferitele zone ale Imperiului roman. Mesajul creștin viza cu precădere marile centre locuite, ca locuri de iradiere: marile orașe de coastă și interne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]