78,666 matches
-
ca regie și coregrafie de creatorii lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput ca muzică
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
9 artiști, s-a stabilit ca fiecare să aducă în scenă 4 din cele mai mari șlagăre, pentru a rezulta o seară cu adevărat magică. Și a rezultat! Veteranul spectacolului, Alexandru Jula, nu putea ocoli “Soția prietenului meu” sau “Floare albă din Pireu”, dar a spus și glume, pentru ca la final toată sala să cânte cu el amuzantul “La viața mea”. Mezina Carmen Trandafir, 38 de ani, s-a bazat, firesc, pe șlagărele lui Marius Țeicu și George Natsis, în timp ce Daniel
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
apare suita " Trei motive homerice", destui comentatori au apreciat-o în scris - în acea vreme și mai târziu. Dar ea nu era mulțumitoare de la început: prea multe referiri nominale la Penelopa, Ulise și navigatorii lui, la Troia, etc.; iar versul alb scăpa în prozaism, retorismul se întindea. Reluând această suită scrisă la 20 de ani, în autoselecții succesive, am întitulat-o "Cântecul Sirenelor" și am redus-o cu două treimi; ea e cuprinsă în Amnios (editura Paralela 45, 2006) - cea mai
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
soldățești ale bărbaților ce țin sub amenințarea armelor această mulțime. Chiar și Otello poartă la început bocanci, cămeșoaie și vestă de piele, ajungând la costum de ofițer, cu manșetele sumese și sandale de plajă. Desdemona trece și ea de la rochia albă lungă, la sari indian, rochie de catifea și apoi, tradiționala cămașă de noapte. La un moment dat personajelor li se împart chiar și niște pături (?) portocalii cu care se învelesc. Toate aceste au fost concepute de Viorica Petrovici. Că celebrul
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul și oniricul se instalează ca la ele acasă: "capul de vultur rebel/ cumpărat azi din piață/ cu cît tace mai mult la masa de scris/ cu atît fulgii lui trec din alb în mai alb/ amintindu-și de trupul măcelărit pe coline" (Capul de vultur). Emblema ultimului ciclu este splendidul poem O femeie tîrăște un sac greu, ale cărui cuvinte curg de pe buze uscate, într-un șuvoi sec, emoționante prin neutralitatea lor curățită de patimi
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ce nu mai vrea să cîștige", un alt fel de a mărturisi că autenticitatea căutării, libertatea poetică se plătesc. Stranie este, în final, sugestia resurecției: "într-o noapte mă vei găsi sloi/ cu o gaură în scăfîrlie ca o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar dînd totuși din aripi" (O femeie...).; "durerea e o altă față a puterii" ( Împins de un restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
în ochii fraților călugări drept scrîntit, dar unul care se bucură fără nicio încîntare de "celebritatea" celui ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu. Părintele Anatoli se află refugiat pe o mică insulă, Ostrovul, loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi mai apropiat de cel antropo-centrist al lui Alexandru Mușina -, O. Nimigean face aici nu experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-o epocă a inocenței pierdute, le putem numi revelatoare. Din păcate pentru autor, măștile lui poetice, alternate prin prestidigitații prozodice, i-au acoperit figura
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
autorul ne ia de umeri și ne scutură făcându-ne atenți la ceea ce-și dorește, la valorile pe care mizează și, pe de altă parte, la elementele dispensabile, de o sufocantă inutilitate: "Bovarism al laboratorului. Iată-mă, în halat alb, supraveghind mitocondriile. Privind sferele vii prin microscoape electronice. Rezolvând ecuațiile reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De mica mea durere. De micile mele pulsiuni mistice. Atâtea cuvinte s-ar dovedi inutile. Atâtea tipare s-ar dovedi un cheag de fantasme
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
acestei...Curiozități care a ucis pisica?... Este ea (și asta vreau să știu) ideea unui autor inspirat? Care, lansând-o, s-a cufundat în vorbirea generală?, în folclor... Am avut, pe vremuri, o pisică, pe care o chema Grete. Era albă, leneșă, tot timpul cu boticul ei roz reniflând lucrurile ce se găseau în raza privirii ei, însoțită de un scurt mieunat, interogativ. Știm când îi plăcea ceva, un miros. Parfumurile o făceau să-și dea de zor cu laba peste
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa ceața / în care dacă intri poți s-o întîlnești pe ea"; făcînd abstracție de posibilele ecouri de lectură ("faleza de marmoră albă") și de savantul contrapunct coloristic din
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa ceața / în care dacă intri poți s-o întîlnești pe ea"; făcînd abstracție de posibilele ecouri de lectură ("faleza de marmoră albă") și de savantul contrapunct coloristic din restul poemului, ca și de compoziția sa, la fel de atent gîndită, acesta e reprezentativ pentru modul în care poetul (își) concepe și scrie poezia. Pentru a nu mai lungi vorba, citez, în întregime, Iasomia, un
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
exemplar prin aceea că merită comentat și, în același timp, nu e cazul să fie comentat - pentru cei care-l înțeleg, comentariul sună ca o profanare, pentru cei care nu-l înțeleg, oricum e inutil: "E iarăși toamnă, iasomia / cea albă și pătrunzătoare - / îndată ce-o atingi, în adorare / îți intră în piele, în suflet ca-ntr-un tron, / împărătesc / și-alege iar domnia. // Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
diverse Ťproceduriť și înotam vreo oră într-un bazin cu apă de mare încălzită. După-amiaza, stăteam în cameră, ascultând cum pocnea câte o ușă izbită de vreo rafală de vânt și zgomotul valurilor, care spre seară devenea aproape înverșunat. Spuma albă risipită pe stânci te făcea să crezi că marea avea insomnii. În acel decor cu singurătăți de preistorie mi-am scris Mitologiile subiective.". După trei săptămâni de drum comun, eul biografic și eul creator se despart. Pacientul aflat la tratament
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
ceea ce e necunoscut, care-i cuprindea și-i ardea pe descoperitorii de pământuri încă netrecute pe hartă, pe căutătorii de astre încă neștiute de cosmografi, pe cei care voiau să umple locurile goale din tabelele corpurilor chimice simple, sau petele albe însemnate pe hărțile cu terra incognita". În concluzie, abordarea unei asemenea tematici, raportată la contextul perioadei, e imposibilă; intenția și curajul prozatorului de a o face derutează. Un roman proiectat pentru a putea fi citit în mai multe epoci În
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de crucificat al lui Lear, interpretat de un mare actor, Piotr Semak. Ochii lui, fața smeadă, părul lung, prins la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final de păpușă stricată, felul în care a trecut rampa din prima secundă, lucru dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse dramatic pe
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final de păpușă stricată, felul în care a trecut rampa din prima secundă, lucru dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse dramatic pe negrul scenei. Brațul întins de Lear peste corpul Cordeliei. Gestul oferă, tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
ucise, întinse dramatic pe negrul scenei. Brațul întins de Lear peste corpul Cordeliei. Gestul oferă, tîrziu, tandrețe. Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și nisipiuri. Seducția lui Dodin... grația actorilor lui, felul
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Diaconu și despre eventualitatea unui proiect asemănător pentru București. Nu știu dacă viitorul primar al Bucureștiului ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
Diaconu și despre eventualitatea unui proiect asemănător pentru București. Nu știu dacă viitorul primar al Bucureștiului ar finanța o asemenea hartă. Deocamdată vă propun o hartă cu mirosurile dominante ale cîtorva zone ale Capitalei și vă propun să completați zonele albe potrivit propriilor dvs observații. Zona centrală a Bucureștiului miroase a gaze de eșapament și a praf. Ici, colo cîte o insuliță de kebab, ori de mirodenii, acestea din urmă ies din bucătăriile restaurantelor ale căror răsuflători dau în stradă. Pe
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
istoriei dansului? Proiectul internațional "What to affirm? What to perform?", inițiat de Tanzquartier Wien și de Centrul Național al Dansului București, împreună cu Centre for Drama Zagreb și Revista Maska din Ljubliana, în colaborare cu Allianz Kulturstiftung, urmărește să acopere petele albe ale dansului din România, Austria, Croația și Slovenia. Întrucât recuperarea memoriei dansului se va realiza printr-o asiduă cercetare a arhivelor, bibliotecilor și a amintirilor subiective ale puținilor martori existenți, subtitlul programului este Cartografierea istoriei invizibile, a acelei istorii ascunse
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
Mazilu, care la rândul său a avut o serie de invitați, pe care i-a socotit înrudiți ca spirit. Programul evenimentelor din Amprenta lui Răzvan Mazilu a cuprins instalația Autoportret cu labirint, în care publicul își făcea loc printre fâșii albe ce atârnau din tavanul scenei, găsind printre ele obiecte ale artistului, după care îl întâlneau chiar pe el, într-un spațiu aparte, povestind publicului, prin vorbe dar mai ales prin mișcare, care au fost etapele drumului său către dans - ca
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii, iubirii, catastrofei? Consecința schimbării moderniste este că prezentul și-a pierdut vitalitatea. Pe vremuri, prezentul povestirii era urmărit cu sufletul la gură
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]