4,800 matches
-
NUCLEAR ÎN POLITICA EXTERNĂ A STATELOR Prefață Cuvânt înainte Introducere Paradigmele echilibrului de putere din perioada războiului rece Linii teoretice dominante și elemente de gândire strategică Problematica nucleară din perspectiva principiului liberal Decizii de interes comun în plan internațional între ambiguitate ... Apărarea antirachetă Scutul american schimbare recentă de atitudine sau... Sistemul de apărare antirachetă de nivel strategic Concluzii Bibliografie Lista abrevierilor
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
element unificator și de aceea m-am întors la el. Mereu am încercat să creez un consens cu o dimensiune politică largă. Unificarea acestei dimensiuni era în interesul Slovaciei, precum și în cel al partidului și mișcării. (Odbor, 1996: 26) Această ambiguitate dintre "națiune" și "republică" a făcut loc curând unei accentuări aproape exclusive a dimensiunii naționale, care apare pe primul rând al noii Constituții Slovace, redactate în 1992 sub conducerea lui Mečiar: "Noi, națiunea slovacă" (Csergö și Deegan-Krause, 2003). Întorcându-se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se poată identifica cu "poporul" chiar și atunci când se afla la apogeul puterii sale politice naționale. În lumina acestei strânse legături dintre naționalismul lui Mečiar și propriul populism, mulți specialiști care au studiat Slovacia - inclusiv autorul acestui articol - au evitat ambiguitatea și sensul peiorativ al populismului 1 și au pus accentul pe naționalismul lui Mečiar, dar definiția exactă și neutră din acest capitol face ca această alegere să fie în bună parte nenecesară. Comportamentul politic al lui Mečiar s-a derulat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu ar fi izbucnit în plâns, povestea s-ar fi putut încheia sub forma unui clișeu despre promisiunea care îi așteaptă pe imigranți în America. Dar când Cahan concluzionează că "a izbucnit în plâns", el introduce o notă disonantă de ambiguitate de sens, arta lui constând tocmai în acest lucru. Fiindcă putem doar încerca să deducem acest sens. Izbucnește în plâns de fericire că își vede fratele? Cahan nu ne spune. O face pentru că și-a împlinit visul american și este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
simplu ce se află în toate lucrurile", care poate avea cel puțin două interpretări. Conform celei dintâi, stilul simplu poate fi interpretat ca un predecesor al stilului jurnalistic obiectiv, din moment ce, "mereu atent", implică o perspectivă concentrată, clară și lipsită de ambiguitate asupra detaliilor lumii fenomenale. Dar conform celei de a doua interpretări, singularitatea perspectivei implică și percepția individuală asupra lumii, deschizând drumul către subiectivitatea recunoscută care, după următoarea clauză modificatoare a lui Bradford, nu o mai poate evita "cel puțin pe cât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îl au mai mult ca practicanți ai acelui jurnalism literar discursiv cunoscut sub numele de "eseu". La rândul său, Daniel Defoe ocupă un loc ambiguu în evoluția jurnalismului literar narativ modern. Dar, spre deosebire de Addison și Steele, el este un narativist. Ambiguitatea sa provine din indiferența sa față de granițele dintre ficțiune și nonficțiune. De exemplu, al său Jurnal din anul ciumei este un candidat pentru jurnalismul literar narativ (Applegate, 62). Problema cu relatarea din 1722 este că, din punct de vedere tehnic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
generalizările didactice și religioase ale lui Rowlandson sau Bradford, scriitorii încă își mai legau viețile de generalizări care determinau cum trebuiau să vadă lumea. Dar bineînțeles fenomenele oferă întotdeauna excepția. Deși Pinkney generalizează despre tipurile umane, el se confruntă cu ambiguitatea fenomenală și recunoaște acest lucru într-o afirmație care anticipează realismul literar, naturalismul literar și jurnalismul literar narativ. În aceeași schiță în care caracterizează franțuzoaicele la o sărbătoare, el mai descrie un băiat de la țară care a învățat singur să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
neașteptate gesturi de prietenie, neașteptate pentru că în prima clipă au fost percepuți ca fiind niște spectre, simboluri ale adâncului profund, în mod clar o temă comună literaturii naturaliste a acelui timp pe care Crane o reprezenta în chip proeminent. Această ambiguitate a lumii fenomenale este explorată mai departe atunci când Crane expune un dialog între ghid și mineri. Strategia este semnificativă, întrucât Crane evită intruziunea jurnalismului convențional luând interviuri tehnice care ar fi redus pasajul la o digresiune dintr-un interviu care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dezvăluie intenția sa jurnalistică, notând că lumina slabă "crea" numai un "efect" a doi lupi care mârâie unul la altul. Rezultă un portret ambiguu, care are în primul rând o tentă întunecată, dar are în același timp momente de echilibru. Ambiguitatea nu este departe de cea a lui Lacadio Hearn atunci când relatează despre afro-americanii din Cincinatti. Jurnalismul literar narativ al lui Crane rezonează pentru că implică un paradox în portretul său de complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Wilson; în locul pălăvrăgelii personale și discursive, absolut încântătoare a lui Charles Lamb sau a doctorului Holmes, au fost eseurile editoriale pline de culoare, intensitate și aventuri, sau articolul special de tip business, de neînlocuit... proza tuturor prozelor (History 417-8). Cu excepția ambiguității "poveștii pline de viață, însă încheiate brusc", pe care Pattee nu o explică, el nu arată că ar avea vreo cunoștință despre ceea ce înseamnă rolul pe care îl joacă stilul jurnalistic în dezvoltarea eseului, care împrumută tehnici de scriere de la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deoarece "nu necesită explicații" (31). Altfel spus, Edmundson este doar unul dintre numeroșii critici care au considerat că literatura poate oferi mai multe sensuri - sau alegorii - și că nu se limitează doar la un sens definitiv. Literatura analizează și vede ambiguitatea ca ambiguitate, în timp ce știința, sau cel puțin știința laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
necesită explicații" (31). Altfel spus, Edmundson este doar unul dintre numeroșii critici care au considerat că literatura poate oferi mai multe sensuri - sau alegorii - și că nu se limitează doar la un sens definitiv. Literatura analizează și vede ambiguitatea ca ambiguitate, în timp ce știința, sau cel puțin știința laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care au considerat că literatura poate oferi mai multe sensuri - sau alegorii - și că nu se limitează doar la un sens definitiv. Literatura analizează și vede ambiguitatea ca ambiguitate, în timp ce știința, sau cel puțin știința laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din Moldova. CUPRINS Introducere 3 Capitolul I Personaje emblematice ale modernității: Pariziana 3 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual 3 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze 3 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate 3 1.1.3. Pariziana că mitosferă 3 1.2. Pariziana personaj reprezentativ al secolului al XIXlea francez 3 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei 3 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium 3 1.2.3. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
privind identificarea femeii pariziene ca subiect istoric, social, identitar, estetic și a studiilor speciale, care ar elucida la nivel teoretic specificul Parizienei ca personaj literar. Am putea presupune că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate comenta că "un raport de forțe care constituie modernitatea: o actualitate ce căuta să se exprime în prezentul sau (evanescentul) și, în același timp, o tendință care o face să se autodepășească sau să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
evenimente diverse, care trec în revistă, pe un ton lejer și glumeț, numeroase detalii din viața privată a vedetelor și a personalităților pariziene la modă: ele își propun să fie inteligente, amuzante, spirituale. 1.1.2. Reprezentarea Parizienei: arhetipuri și ambiguitate Cultură secolului al XIX-lea a produs nenumărate imagini de femei și feminitate; au circulat și au coexistat câteva modele de reprezentare feminină, care ilustrează discuțiile și problemele legate de femeia franceză din această perioadă. Noțiunea de progres, care adoarme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă. Femeia pariziana este o "intersecție" de ambiguități, este locul de predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
oricărui tip de organizare, de disciplinare și de definire a individului că producător de gesturi tip, acceptând normele, canonul, rigoarea, iar, pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ne partez pas" [15.XI.1869, p.2]. Discursul, ca și personalitatea să, sunt greu clasabile. Ezitarea și imprecizia în exprimare sunt, de fapt, semnul unei emancipări în devenire. Limbajul enigmatic, caracterizeazt printr-o doză de confuzie, prin crearea unor ambiguități, devine comunicare galanta, cu dedesubturi: "Mme Bouchard (...) s'attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femeii pariziene, care se regăsesc în toate scrierile artistice analizate. Ideea de originalitate, excentricitate, curiozitate și fantezie, absențe în cultura europeană de dupa baroc, revin în forță și se manifestă la acest personaj. În același timp, descoperim o analiză a structurilor ambiguității narative la fiecare din autorii analizați, după cum, în altă ordine de idei, fiecare din personajele autorilor examinați există în interiorul unui orizont etic specific, pus în evidență sub diferite unghiuri. Dintre toate orașele occidentale, Parisul are reputația unui imperiu al simțurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneității că iarăși sunt în vogă calitățile feminine franceze: - feminitatea, seducția și ambiguitatea; - independență, curajul și energia; - creativitatea, improvizația și originalitatea; - primatul esteticului asupra eticului etc. Constatăm prin această un impact al lucrării prin faptul, că investigația ne întoarce cu fața spre noi înșine. Din perspectiva deschiderii de noi orizonturi cercetarea lansează câteva
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în perioada aprilie 1793-1794. Aceste execuții marchează sfârșitul romantismului revoluționar. 25 Déclaration des droits de l'Homme et du citoyen din 1789 recunoaște fiecărui individ dreptul la libertate, la proprietate, la siguranța, la rezistență. Declarația devine însă un exercițiu de ambiguitate: sunt oare femmes cuprinse în categoria hommes și citoyens?. Olympe de Gouges propune, în 1791, un act simetric Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, prin care se cere abolirea privilegiilor masculine. 26 Punerea problemei feminine provoacă multiple reacții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mai mult pe regi decât Biserica? Leon al III-lea îl crease pe Carol cel Mare și într-o largă măsură benedictinii de la Fleury (Saint Benoît sur Loire) și de la Saint Denis îi creaseră pe Capețieni. Biserica exploata într-adevăr ambiguitatea regalității, cap al ierarhiei feudale, dar și al unei alte ierarhii, după o altă ordine, aceea a statului, a puterilor publice, care transcendă ordinea feudală. Biserica favorizează regalitatea împotriva puterii rivale: aceea militară; preotul îl ajută pe rege să-l
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]