6,661 matches
-
ca Soarele, rochița-i de raze aurii umplea câmpia, iar parfumul pe care-l răspândea cucerea câmpia. Șoptind între ele, florile îi găsiră un nume și-ncepură a cânta: Tu ești Lia-Păpădia Care ai umplut câmpia, De multă culoare În amiaza mare. Lia-Păpădia își ridică ochii spre soare în semn de mulțumire, iar acesta îi răspunse: - Ești floarea mea croită din razele mele și de-acum câmpia va străluci asemeni razelor mele, murmură Soarele privind-o cu drag. Și de atunci
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
brațele, îl cuprinse de după gât pe om și-l sărută. Iar când ceilalți copii văzură, veniră în goană mare înapoi, aducând cu ei și Primăvara. - Ei, copilași, acum e grădina voastră. Și punând mâna pe un topor, dărâmă gardul. La amiază, când oamenii se duceau la piață, văzură copiii jucându-se, dansând și cântând în cea mai frumoasă grădină pe care o văzuseră vreodată. Prima zi de grădiniță Într-o dimineață ca oricare alta, poate că puțin mai devreme decât de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o vorbă goală religia simțurilor. Îmi plăcea să visez chiar că e posibilă un fel de atitudine vegetală în fața lumii. Visam să ajung să stau ca o plantă la soare, să mă comport ca un arbore, care atins de lumina amiezii uită cu totul de frig. N-o să vă surprindă prin urmare că iubesc marea. Poate o să vă surprindă puțin pretenția că o iubesc altfel decât ceilalți oameni. Dar vă asigur că pretenția asta nu ascunde nici o vanitate. E vorba de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în vedere că de multă vreme îmi neglijam orele de curs, că făceam școala de râs și că va fi nevoit să mă concedieze dacă nu-mi băgam mințile în cap. O vreme am ocolit tribunalul. Pe urmă, într-o amiază când am plecat de la liceu, n-am mai rezistat și m-am strecurat din nou în sala de judecată. Văzîndu-mă, un aprod m-a întrebat amical: "Ați fost bolnav?" Probabil n-arătam prea bine. Am dat din cap, încuviințînd. La
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu mine, mă comportam ca și cum ar fi fost așa. De câteva ori, când m-a întrebat ceva, am privit-o fără o vorbă, parcă atunci o vedeam prima oară. Uneori simțeam că mă înăbuș. Începuse vara și căldura transforma spre amiază zidurile gării în cuptor încins. Tot ce făceam atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pământ ca niște șerpi. Sporind, ele ajunseseră să compună desene ciudate, astfel că întreg câmpul din fața gării semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust de cenușă, care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până și noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig "nu exist", tăcerea îmi răspunde ironic "exist". Și, la urma urmei, credeți ce doriți. Important e ce se va întîmpla cu mine, nu ce credeți despre mine. Mă dor ochii. La amiază ferestrele gării ard în flăcări. Parcă un copil se joacă îndreptînd spre mine o oglindă în care se reflectă soarele. Cu siguranță, Eleonora nu se mai întoarce. 30. Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
faptul iubirii să afle condiții cât xnai optime. Am găsit-o pe strada Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o într-o sâmbătă, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru și Pavel. ― Pe unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întîi, căci sunteți mai mulți și chemați numele dumnezeului vostru; dar să nu puneți foc." 26. Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal, de dimineața pînă la amiază, zicînd: "Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: "Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal, de dimineața pînă la amiază, zicînd: "Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: "Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi." 28. Ei au strigat tare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi." 28. Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, pînă ce a curs sînge pe ei. 29. Cînd a trecut amiaza, au aiurat pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30. Ilie a zis atunci întregului popor: "Apropiați-vă de mine!" Tot poporul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Noului. 15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetățuia Egiptului, și voi nimici cu desăvîrșire mulțimea din No. 16. Voi pune foc Egiptului, Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, și Noful cucerit ziua în amiaza mare de vrăjmași. 17. Tinerii din On și din Pi-Beset vor cade uciși de sabie, și cetățile acestea se vor duce în robie. 18. La Tahpanes se va întuneca ziua cînd voi sfărîma jugul Egiptului și cînd se va sfîrși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în fânul de pe Măgura Vâlcii, unei serafice partide de pescuit, vreunei năprasnice coborâri prin Valea Cerbului, unei cățărări făgărășene, ori unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni plantați pe dealul casei de la țară. Dar uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun, fără să mai aștept amiaza, și să-i imit? E foarte simplu. Las deoparte "răfuiala" mea cu specialiștii în antichitate, proiectată pentru această vacanță (deocamdată, îmi adun gîndurile), închid ușa după mine, mă întorc în "actualitate", cobor scara, predau cheia la recepție și ies, prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea deschid pleoapele cu precauție. Cerul e perfect senin. Mă uimește totdeauna, la mare, vara, fixitatea amiezii. Atunci, pentru puțin timp, totul e parcă în cumpănă. Viața și moartea. Deșertăciunea și gloria de a trăi. De ce credem, oare, că pierderea de veme e condamnabilă, când ea e, poate, singura care ne permite să ieșim din mecanica unei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dată când mă ridic de pe nisip și mă îndrept spre scara de ciment care urcă pe faleză, mă surprind că întorc capul, cu dorința de a mai face o baie. Apa e mai îmbietoare atunci. Strălucește, amețită parcă de lumina amiezii. Trebuie să-mi spun, energic, că întîrzii la masă, pentru a-mi continua drumul. Oricum, dacă noi suntem opera lui Dumnezeu, marea este capodopera Lui. Din patru elemente (apă, soare, nisip, aer), nimic mai mult, se creează, prin nu știu ce mister
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru lecția de dimineață care se prelungea la umbra marilor copaci din pădurea sacră. La amiază, se făcea o rugăciune adresată eroilor și geniilor binevoitoare. După-amiaza era consacrată exercițiilor de gimnastică, studiului și meditației, iar seara se închina un imn pentru Jupiter, Minerva și Diana, în timp ce sub cerul liber, pe un altar, ardeau smirnă și tămâie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a ținut mama sa, Thetis, când l-a cufundat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
simplu, de "a fi") își ajunge sieși. Da, așa e. O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri mari. Nici pentru sfinți. Vorbele lor n-ar avea nici un ecou în urechile unor oameni corupți de luxul orbitor al amiezii și toropiți într-o fiziologie egoistă. Ar stârni doar nedumeriri jenate. Ce caută aici cu problemele lor? Noi trăim, acum, la nivelul senzațiilor. O mănăstire pe țărmul unei mări n-am văzut nicăieri. Vara, călugării ar fugi de la slujbă ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
minte, zic specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a atrizilor. În jur, câmpie aridă. "Cîmpie hrănitoare de cai și însetată", cum spune Homer. La poalele colinei, am văzut tufe de iasomie și tuberoze. Flori care evocă mormântul și moartea. Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dejun e o atmosferă de mic Turn Babel. Fiecare grup discută în limba proprie. La nouă și jumătate vin autobuzele care ne duc la Pireu, unde are loc îmbarcarea. Vasul se cheamă (frumos) "Lumea Renașterii". Așadar, alea iacta est! La amiază, pe vas Mi-ar fi plăcut să călătoresc într-o cabină din care să pot vedea marea. Dar am avut ghinion. Cabina care ne-a revenit (mie și lui Sorin Preda, căci am fost repartizați alfabetic) e situată la nivelul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază când Apolonius își ținuse discursul. Întâmplarea aceasta a avut loc pe la sfârșitul primului secol după Christos, când Efesul era unul dintre orașele importante ale Imperiului roman, cu o vechime de peste un mileniu, rivalizând în prestigiu cu Alexandria. Trecuseră pe aici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gradul 10 pe mare. Cu câtva timp în urmă, două nave au naufragiat pe o furtună care atinsese gradul 8, ceea ce nu înseamnă că furtuna de acum e infinit mai primejdioasă. Vom pleca, dacă vom pleca, de abia mâine la amiază, urmând să ajungem la Pireu miercuri dimineața. Prin urmare, s-a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să semnez sub fotografia mea din catalogul participanților la croazieră. Am intrat în panică. Să fiu singur cu un anarhist și, poate, homosexual pe deasupra, într-o cabină? I-am zis: "Acum mă grăbesc să plec în oraș. Voi semna după amiază". Theo a uitat de catalog. E preocupat acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e reprodusă fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]