5,855 matches
-
momentului. Îi plăceau sălile gemând de lume, cu femei și tineret. O asistentă redusă și de intelectuali puri, cu aere critice, îl stânjenea. Dorea să fie "subliniat" prin aplauze la anumite fraze pregătite dinainte. Un eșec îl demonta. De aceea amicii săi, cunoscîndu-i repertoriul, dădeau exemplu, aplaudând unde trebuia, incitând astfel publicul. Cu aceste mici observări, confirmăm că Pomponescu avea succese statornice, plăcând în special micii intelectualități. După discurs sau conferință, Pomponescu priza foarte mult faptul de a i se oferi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea din cauza "conferinței" Hagienuș. Acesta trecea drept având influență în casa lui Pomponescu și era luat cu asalt în special de copiii săi, în frunte cu Petrișor. Ofițerul își stabilise o adevărată agentură de intervenții la Ministerul de Război în favoarea amicilor săi. Cererile cu note amănunțite și memorii le transmitea lui Hagienuș, pentru ca acesta, prin madam Pomponescu, să le predea lui Pomponescu, iar acesta, la rîn-du-i, cu o recomandare, să le paseze ministrului de război, cu care se afla în termeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbit de chestiune, însă în materie militară noi n-avem nici o trecere. Și Pomponescu dădu solicitantului o carte de vizită cu o recomandare, spre a-i înlesni accesul la Ministerul de Război, aceasta din milă pentru Hagienuș. Dar totodată povesti amicilor pățania acestuia. Într-o zi Pomponescu se trezi la minister cu o tânără doamnă, foarte isteață, care intrase cu o notă de la madam Pomponescu. . - Cine sunteți? Întrebă ministrul. . - Sunt fiica domnului Hagienuș! Pomponescu se purtă amabil și-i sărută mâna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interesul de a-și face legături vaste făceau din Gaittany un intervenționist impenitent. Intercesiunea lui era mai sigură decât a ministrului, fiindcă poseda un registru mai G. Călinescu mare de posibilități. După ce asculta doleanța, Gaittany, consultîndu-se din ochi cu toți amicii care-i făceau o curte permanentă și fluctuantă între douăsprezece și unu, se întreba: "La cine să intervenim?" Când se fixa, căuta în agendă numărul de telefon și începea: - Să trăiești! Aici Gaittany. Etc. Gaittany plictisea rar pe titulari, lucra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzise, Ioanide a fost însărcinat să ridice o catedrală în București, ministrul făcu o figură mai penibilă decât de obicei și după o sincopă morală prelungă anunță o îndoială. - Trebuie să fie vorbe, nu mi-a spus nimeni de așa ceva. Amicii nu se lăsară, veniră cu jurnalul și arătară clișeul proiectului. Înainte, Pomponescu, contrariat, își mușca mustața, lua poza lui tipică de melancolic infatuat, acum avu o tresărire inedită de ură deschisă, care-i devastă fața. Cu o mișcare indignată și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate exista un asemenea nebun?" Cam așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil de ironic, mirați că arhitectul trăiește și circulă. Cauza acestei ciudate atitudini o află Ioanide prin Gulimănescu. Acesta avea satisfacția de a comunica știrile rele amicilor, persecutîndu-i cu ipotezele cele mai sinistre. De câte ori un lucru dezagreabil se întîmpla cuiva sau un zvon neplăcut circula, Gulimănescu îl chema la telefon, îl ancheta dacă știe, agrava pe cât îi sta în putință accidentul. . - Ce faci, domnule? zise Gulimănescu. Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Ioanide, turcește, cu mâna la frunte, buze și inimă. G. Călinescu În scurtă vreme, toată lumea află că Ioanide n-are cunoștință de izbucnirea războiului. Când, a doua zi, Ioanide se prezentă la Gaittany, biroul acestuia era plin de obișnuiții amici, care aveau acum două locuri de întîlnire diurne: unul ziua, la Gaittany, altul seara, la Pomponescu. La ivirea lui Ioanide, Panait Suflețel o zbughi pe o ușă ce ducea într-un birou alăturat. Arhitectul merse la fereastră și de acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împotriva Olandei, Belgiei și Luxemburgului, Gonzalv chestiona pe Hagienuș în ce stadiu se afla proiectul de a pensiona pe unii profesori mai în vârstă. La 14 iunie 1940, ziua căderii Parisului, Gonzalv năvăli emoționat în biroul lui Gaittany, ticsit de amicii comuni. . - Ai auzit? zise gâfâind Gonzalv. . - Da, domnule, răspunse Gaittany, a căzut Parisul! - Nu asta, frate, corectă Gonzalv cu un dispreț absolutpentru problema franceză, s-a hotărât să fie pensionați din oficiu, cu toate drepturile, indiferent de vârstă, profesorii universitari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Vrei să-ti spun adevărul? Am visat de atâtea ori această absurditate: ca un om să se răstească la mine. Să-mi dea porunci absurde, în fine, să mă călăuzească. Ce vrei, noi, femeile, rămânem cu superstiția bărbatului. . - Crezi că... amicul... îți va fi un astfel de mentor? . - Ți-am spus că totul e o glumă, nici nu m-am gândit laasemenea ipoteză. Dar așa cum este, pentru altcineva, nu pentru mine, crezi oare că nu îndeplinește condițiile? Are o țintă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în cazul când o femeie ar primi să-l ia divorțat de o a treia nevastă. Un bărbat, oricum ar fi, găsește scuză în ochii unei femei, mai rar o femeie în ochii unui bărbat. . - Într-un cuvânt, socotești că amicul nostru merită interesul unei alte femei. . G. Călinescu . - Din moment ce a interesat pe trei, probabil că va interesași pe a patra. - Din punct de vedere logic, spuse Ioanide cu o melancolică nepăsare, fără umbră de ironie, raționamentul e infailibil. Asta e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe stradă, la pas, ca un om fără ocupație, dornic de plimbare. A doua zi guvernul căzu. Pomponescu șezu închis în casă câteva zile, apoi simți nevoia să ia aer. În mod normal, după depunerea portofoliului, Pomponescu rămânea cu destui "amici politici" ca să-și permită menținerea unei mici curți. Acum toți dispăruseră ca prin farmec și Pomponescu fu nevoit să iasă singur. O luă pe jos spre șosea, în speranța de a întîlni pe cineva, într-atît melancolia de unul singur îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său birou, prin delațiune, ce se întîmpla în sfera intelectualilor, îi dădea o mulțumire. În anticamera lui se iscau uneori adevărate mici scandaluri printre "amicii politici" ori printre amicii intelectuali. Pomponescu se informa din biroul său, în rate, de toate fazele incidentului, și când se întîmpla a ieși afară, perfect documentat, cerea să afle concluzia: - Ei, cum s-a soluționat disputa? Pomponescu era curios, amator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său birou, prin delațiune, ce se întîmpla în sfera intelectualilor, îi dădea o mulțumire. În anticamera lui se iscau uneori adevărate mici scandaluri printre "amicii politici" ori printre amicii intelectuali. Pomponescu se informa din biroul său, în rate, de toate fazele incidentului, și când se întîmpla a ieși afară, perfect documentat, cerea să afle concluzia: - Ei, cum s-a soluționat disputa? Pomponescu era curios, amator de intrigi, de la distanță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără a citi, cu ochii pe jumătate închiși, pironiți în tavan. Când soneria telefonului zbârnâia (fenomen foarte rar), nu se mai ridica să răspundă, și dacă venea subreta, cu un semn al mâinii o deconsilia să meargă la aparat. Un amic politic care voi să-l vadă, spre a-l consulta, nu fu primit, cu scuza că Pomponescu e indispus. De pe canapea, ex-ministrul trecea câteodată pe un fotoliu, înfundîndu-se în el și privind cu insistență un punct în gol. La eticheta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atenuîndu-se, geograful își schimba acum locul în pat, ca să aibă priveliști felurite. Neparticipând singur la convorbiri, îi plăcea să asiste la ele, dând semne de contrarietate și aprobare, râzând. Astfel, în dormitorul lui începură să se strângă în adevărate șezători amicii comuni de la Gaittany, Saferian și Ioanide. Doamna Conțescu punea să li se prepare cafele, rugîndu-i totuși să nu fumeze. Conțescu ședea astfel ca un mic spectator turc, în pat, și privea o reprezentație dată numai pentru el. . - Saferian, zicea Smărăndache
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acești curtezani ai popularității să strige la urechile poporului: "Puterea te înșeală; dacă eram în locul ei, te-am fi umplut de binefaceri și te-am fi eliberat de taxe". Și poporul crede, și poporul speră, și poporul face o revoluție. Amicii săi nici nu s-au pus pe treabă că sunt somați să se execute. "Dați-mi deci de lucru, pâine, ajutoare, credit, instrucție, colonii", spune poporul, "și totuși, conform promisiunilor voastre, eliberați-mă din strânsorile fiscului". Statul nou nu e
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de el. Or, această substituție a unui consumator cu altul nu afectează cu nimic industria generală. Că Ariste cheltuie o sută de parale sau că îl roagă pe un nefericit să îi cheltuie în locul său este totuna. Servicii de amiciție. Amicul căruia Ariste îi împrumută sau îi dă zece mii de franci, nu îi primește pentru a-i îngropa; acest lucru sfidează ipoteza. El se servește de ei pentru a plăti mărfuri sau datorii. În primul caz, industria este încurajată. Se va
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Tratatul de legislație, "nicio carte care provoacă mai mult la gândire, care pune în lumină într-o manieră mai nouă și mai fecundă chestiuni privind omul și societatea." Tocmai prin acest studiu liniștit al maeștrilor, studiu pe care unul dintre amicii săi din copilărie, domnul Félix Coudroy, îl urmărea și îl fecunda împreună cu el, cât și prin observațiile sale de zi cu zi privind mica societate în sânul căreia trăia, se pregătea Bastiat pentru munca sa viitoare. Acumula astfel, fără altă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
revoluției, și-a dat concursul unei foi pe care distrugerea, vai!, provizorie, a vechilor piedici aduse libertății presei, a făcut-o să apară la o zi după luptă. Cităm în această privință o anecdotă caracteristică. Era 25 februarie. Doi dintre amicii săi veneau să îi ceară colaborarea pentru această foaie, care trebuia să se intituleze Republica franceză. Bastiat le oferă grăbit colaborarea, căci toate tribunele îi păreau bune pentru a face să ajungă adevărul la urechile poporului; dar iată că în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fapt, ea este abrogată fără îndoială; dar acest lucru nu ne este suficient. Să dăm exemplul respectării legalității, mergând să cerem de la unul dintre membrii noului guvern autorizația de a ne publica foaia." Și îi duce imediat pe cei doi amici ai săi la Hôtel-de-Ville71, unde se precipită mulțimea învingătorilor grăbiți să culeagă fructul victoriei. Cei care l-au văzut aruncându-se vitejește în cea mai groasă dintre aceste mulțimi furtunoase și facând eforturi incredibile pentru a ajunge până la sfânta sfintelor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște evoluția maladiei sale, l-au constrâns să meargă în Italia pentru a-și reface forțele epuizate. A stat mai întâi în Pisa, apoi a mers să se stabilească la Roma, unde unul dintre
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ridică la conștiință și proiectează în eternitate timpul unei trăiri spirituale de excepție -, ci din nevoia de a consemna vecinătatea cu un spirit înalt, declarată - printr-un act de transmutație subiectivă și frivolă - "amiciție" (Noica este numit aici în permanență "amicul meu", "marele meu amic" etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectează în eternitate timpul unei trăiri spirituale de excepție -, ci din nevoia de a consemna vecinătatea cu un spirit înalt, declarată - printr-un act de transmutație subiectivă și frivolă - "amiciție" (Noica este numit aici în permanență "amicul meu", "marele meu amic" etc.), precum și din neputința specifică spiritului critic care, neavând să opună o operă, se opune pe sine, în absența ideii proprii și în numele bunului- simț, ca spirit critic gol. Tot ce este emis aici în pozitiv se rezumă la vidul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
situații reale. Ceea ce se impune este descrierea Situației în cuvinte care nu au devenit simpli termeni într-o rețea lingvistică vidată de sensuri. E nevoie de un limbaj ale cărui resurse critice nu au fost epuizate. Or, Adorno, îmi spunea amicul, este cel care dă nume lucrurilor, cel care dă un model pentru felul în care o situație trebuie descrisă și ridicată la conștiință. " Sînt uimit ori de câte ori aud asemenea lucruri, începe Noica. Istoria adevărată nu se naște întotdeauna ca istorie a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
planuri: ceea ce joacă în istorie, în ontologie și în logică sânt situațiile privilegiate. Deci: nu tot ce se întîmplă este istorie; nu tot ce există este investit cu ființă; și nu tot ce se formulează privește logica. Îl întreb pe amicul tău: cum vine să-mi vorbească de Adorno și de angajare - angajare care poate cădea în ridicolul nesemnificativului și contingentului (să te bați cu un Imperiu Otoman sfîrșit!) -, deci cum vine să-mi vorbească de un Adorno care te vâră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]