67,494 matches
-
roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea în loc de postfață la Poezia unei religii politice, un Scurt istoric al propagandei prin poezie, în care regăsim un model asemănător de analiză a poeziei proletcultiste. Evident, în lucrarea de față, autorul abordează mai
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
sînt bărbați: se mai numesc și Valerică Marian, Eugen, Bartolomeu. Nume precum Gheorgheta, Iona, Lilian sugerează că o altă utilitate a bazei de date poate fi tocmai cea de a descoperi exemple pentru cunoscutul fenomen (pe care l-am mai amintit și altă dată) de formare a unor feminine neobișnuite de la prenume specific masculine și, reciproc, a unor masculine de la prenume specific feminine.
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
soluția în aprecierea operei vreunui complice cu talent. Vezi, Doamne, esteticul face muzică. Numai el este de judecat. Invenție pentru salvarea javrelor culturale, foste culturnice, care mișuna printre noi, de la facerea lumii comuniste, pînă astăzi" (Victor Frunză). * Făcînd transfuzii, îmi amintesc o sintagma din N. Bălcescu: "oamenii sîngiurilor". * G. Călinescu a crescut nemăsurat în ochii mei, grație dragostei sale de animale. Omul care s-a închis trei zile într-o odaie pentru a-l plînge pe cîinele Fofeaza mi se pare
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
un neant "suprarealist". * D. mimează ceea ce nu înțelege, fapt care, totuși, pe scara evoluției umane, reprezintă un progres. * Uneori durerea e o simplă chestiune de poziție a trupului sau a conștiinței. * Suferință reală nu poate fi vulgara. * Hans Christian Andersen amintește o legendă despre un sfînt care, nevoit a alege unul din cele șapte păcate capitale, l-a ales pe cel ce i s-a părut cel mai inofensiv, beția, sub efectul căreia le-a săvîrșit pe toate celelalte. * Lingușirea acoperă
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
despre ce se întâmplă în spațiul literar helvetic, iar când ne vin de acolo unele vești nu le dăm atenția pe care o merită. Este și cazul acestui interesant român de Françoise Choquard, Drumul spre Lipari, pe care nu-mi amintesc să-l fi comentat cineva. A apărut în 2000 la Editură Cartea Românească, în traducerea d-nei Aurelia Ulici. Din notă editurii aflăm că este a doua carte a autoarei tradusă la noi, prima fiind tot un roman, Centaur rănit (Nemira
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
la dulceața ta, la feminitatea ta." Destinatara acestor mesaje frenetice este surprinsă și nu prea de conținutul lor, căci avusese semne care acum i se lămuresc. Mai mult o preocupă ce se petrece cu ea însăși, mai ales când își amintește tulburarea de care fusese cuprinsă nu demult când, într-o seară mai friguroasa, isi petrecuse brațele, ocrotitor, după umerii goi ai lui Chloé. Poate și ea, Lăură, simte pentru prietena ei ce simte această pentru ea, dar nu îndrăznește să
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
la „România literară". El mi-a „explicat” ce noroc grozav aveam că lucrăm într-un spital în care se petrec atîtea drame personale, se topesc biografii și evenimente. Mă convingea să notez totul și să scriu un roman. Am protestat, amintindu-i că muză mea e umoristica. Dar nu am avut încotro. Am scris cartea care s-a numit „Șarpele și cupă"...Avea cam multe îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna riscant. Mă temeam cumva prudent și... am trimis-o
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
doar aceia care au respectat regula stabilită de Sfântului Apostol Pavel, depositum custodi (I Tim., VI, 6), vor putea să fie invocați ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. Ereticii nu merită acest titlu de onoare; nu sunt amintiți în operele patristice și în manualele de patrologie decât în măsura în care trebuie să-i cunoaștem pentru a înțelege respingerea lor de către autorii rămași statornici în credință. Aceștia din urmă, care sunt aprobați de Biserică, merită, prin scrierile și operele lor, să
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele să reflecte realitatea). Altfel, s-ar putea spune că sălbăticirea grădinilor eichendorffiene are o grație și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
o "Minervă" renăscută să funcționeze într-un cadru strict delimitat legal. Ar trebui renunțat la practica introducerii, pe ușa din dos, a unor autori îndoielnici, sub motivarea că ei sunt, încă în timpul vieții, niște "clasici" (oare cine nu-și mai amintește de rușinoasa includere în prestigioasa serie BPT a unor nulități precum Lăncrănjan ori Ion Brad - ca să nu mai pomenesc de stupefianta prezență alături de veritabili clasici a unui Păunescu sau a unui D.R. Popescu...) "Minerva" ar trebui să fie, exclusiv, o
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
adevărat culturale". S-ar putea ca în intervalul invocat de dl. Ornea eu să fi stat mai mult prin străinătate și să nu fi aflat nimic despre "marea grijă" a lui Ion Ilici Iliescu față de cultura română. Ceva-ceva, totuși, îmi amintesc: și anume, de crizele cronice de hârtie, de lunile în care în România fesenistă revistele culturale s-au prăbușit în indiferența cinică a "emanaților", îmi amintesc de taxele aberante pe comerțul cu cartea și de multe alte isprăvi petrecute sub
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
despre "marea grijă" a lui Ion Ilici Iliescu față de cultura română. Ceva-ceva, totuși, îmi amintesc: și anume, de crizele cronice de hârtie, de lunile în care în România fesenistă revistele culturale s-au prăbușit în indiferența cinică a "emanaților", îmi amintesc de taxele aberante pe comerțul cu cartea și de multe alte isprăvi petrecute sub domnia acestui "protector" al spiritului! De altfel, dl. Iliescu nu are nici un motiv, dar absolut nici unul, să domnească într-o țară în care valorile culturale au
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită de diverse ocazii pentru a trata sau subiecte preferate, sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
și critici, toți fani Diderot, obsedați nu atît de o descoperire autentică a unei opere filozofice, cît de aflarea unui debușeu pentru metode și teorii pe care nu mai știu unde să le expună. Personajele acestea, deși apariții fulgurante care amintesc de parodiile lui David Lodge, sînt paradoxal, cel mai aproape de spiritul diderotian. Unul dintre ele este un universitar american al cărui proiect este deconstrucția marilor narațiuni din Epoca Rațiunii. Profesor de "gîndire contemporană" la Cornell, autorul unui ghid feminist în
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
crede în om, întrucît crezi în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu, întrucît crezi în om. * Într-un răstimp de peste douăzeci de ani, de cînd trăiesc în Amarul Tîrg, nici unul din sutele - ce zic? - din miile de vise ce mi le amintesc nu s-a desfășurat în locul cu pricina. Pare-se cu o excepție: un vis în care se făcea că mă găseam în parcul orașului, singurul colț mai acceptabil al acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
desemna "omul simplu", "omul prost"; lista începe, nu întîmplător, cu Gheorghe (exemplul cel mai clar al sensului e o zicală culeasă de Pamfile într-o cercetare din 1908: "Nu fii Gheorghe" = "nu fii prost"). Și Graur, în volumul deja citat, amintește o sintagmă glumeață din vremea copilăriei sale - "model nea Gheorghe" = "obiect grosolan, nefasonat" (p. 157). Ca și Ion ("să vorbească și nea Ion, că și el e om") sau Vasile, alte nume selectate în timp de vorbitori pentru un uz
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
râs homeric" stârnește un adevărat cutremur în sânul puterii, destituirile se țin lanț, iar cei doi soți sunt implicați fără voie în meandrele politicului al căror vertij va provoca moartea Olimpiei și internarea forțată a lui Candid într-un ospiciu amintind de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Folosind o astfel de tehnică narativă a avalanșei, a "bulgărelui de zăpadă" autorul reușește să reprezinte, prin ecorșeuri, o întreagă lume. Neconcordanța dintre insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
cu impostorul. Dar nu-i mai puțin adevărat că, în 1971, Andrei Oțetea publică a doua ediție a cărții sale din 1945, integral revizuită, cu titlul Tudor Vladimirescu și revoluția din 1821, voluminoasă (aproape 600 de pagini). Dl Pavel Țugui amintește de stăruința lui (dar era posibilă, atunci, stăruințe fără aprobare de sus?) pentru reabilitarea lui Iorga, Xenopol, Pârvan și despre faptul că din 1955, s-a putut vorbi de teritoriile basarabene și bucovinene. Dar după plenara C.C. al P.M.R. din
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
în viața ei și în istoria România în perioada 1944-1948, își recitește însemnările din agendele de adolescentă (avea 17 ani în 1944 și era elevă de liceu), consultă, la Biblioteca Academiei, colecțiile ziarelor din acei ani și, mai ales, își amintește. Spune-mi ce îți amintești, ca să-ți spun cine ești - așa ar putea fi reformulat un vechi proverb românesc, pentru a atrage atenția asupra calității actului amintirii. Numeroși contemporani ai noștri suferă de amnezie, trăind aproape exclusiv în prezent cu
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
istoria România în perioada 1944-1948, își recitește însemnările din agendele de adolescentă (avea 17 ani în 1944 și era elevă de liceu), consultă, la Biblioteca Academiei, colecțiile ziarelor din acei ani și, mai ales, își amintește. Spune-mi ce îți amintești, ca să-ți spun cine ești - așa ar putea fi reformulat un vechi proverb românesc, pentru a atrage atenția asupra calității actului amintirii. Numeroși contemporani ai noștri suferă de amnezie, trăind aproape exclusiv în prezent cu o dezinvoltură care la animale
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
atrage atenția asupra calității actului amintirii. Numeroși contemporani ai noștri suferă de amnezie, trăind aproape exclusiv în prezent cu o dezinvoltură care la animale poate să pară inocentă și grațioasă, dar care la oameni este grotescă. Iar dacă totuși își amintesc ceva, își amintesc numai ceea ce i-a atins în mod direct, de exemplu ce alimente au cumpărat la un moment dat și la ce preț sau cine anume i-a insultat cu ani în urmă. Annie Bentoiu are, dimpotrivă, în
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
calității actului amintirii. Numeroși contemporani ai noștri suferă de amnezie, trăind aproape exclusiv în prezent cu o dezinvoltură care la animale poate să pară inocentă și grațioasă, dar care la oameni este grotescă. Iar dacă totuși își amintesc ceva, își amintesc numai ceea ce i-a atins în mod direct, de exemplu ce alimente au cumpărat la un moment dat și la ce preț sau cine anume i-a insultat cu ani în urmă. Annie Bentoiu are, dimpotrivă, în minte o imagine
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Contratransferul, Rezistența, Interpretarea viselor, De la interviu la terapie, Reguli, Mijloace, căi, obiective, Teoria specială a bolilor și desfășurări tipice ale terapiei și Teme speciale. Remarcând caracterul lor și exhaustiv, și aprofundat (exigență în genere greu de atins), devine obligatoriu să amintim totodată perfecta corespondență și complementaritate cu primul volum. Coordonare care, în întregime premeditată (pe baza a numeroase exemple clinice extrase din analizele a 37 de pacienți: 20 de bărbați și 17 femei), recompune dialectica flexibilă a fundării conceptelor în istoriile
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
pe care le uitasem, ca și cum nu s-ar fi întîmplat, și care mi-au revenit în minte asemenea unor fotografii vechi peste care nimerești fără să vrei într-un album de familie. Și, fiindcă tot sîntem în Sărbători, mi-am amintit cum era Crăciunul, cu o jumătate de veac înainte, în copilăria mea. Totul se făcea pe atunci în casă, nu numai sarmalele, dar cîrnații, cozonacii și celelalte. Am văzut, nu o dată, tăierea porcului și m-a impresionat teribil, mai ales
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
țiganii, mult mai bine adaptați condițiilor urbane de existență decît în prezent, fapt curios, dar nu greu de explicat. îmi aduc aminte și că nu se bea cine știe cît, înainte, și, în orice caz, aproape numai vin. Nu-mi amintesc să se fi băut bere, poate doar în Ardeal, unde era și țuica de prune, slabă, din mărginime ori aceea tare din nord. Dacă mă gîndesc bine la expresia folosită, bucatele, care erau abundente pe masa de Crăciun, și nu
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]