8,976 matches
-
viață și conviețuirea cu propria boală. Este necesară încurajarea exprimării reacțiilor psihologice normale pentru o pierdere ca o premisă a evoluției spre stadiul de acceptare a propriei suferințe. Pacienții sunt conștienți că trebuie să se ajusteze unei noi vieți sub amprenta stresului psihologic și psihosocial, încărcată de insatisfacții și de nesiguranță. Steen (1993), consideră că factorii care pot fi considerați predictori pentru adaptare sunt: suportul familial, stilul de coping preferat, personalitatea. Pacienții care beneficiază de susținere din partea familiei, de resurse adecvate
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
prin sursele inspirației) are comun cu gândirismul cultivarea lui Dostoievski (a cărui influență a suferit-o, încă mai adânc, și Victor Papilian), dar nu în spirit ortodoxist. Opera lui Mateiu I. Caragiale se află la antipodul oricărui fel de t. Amprente, dar fără specific gândirist, conține proza lui Pavel Dan și a lui Ion Vlasiu. În dramaturgie orientarea există în varianta sămănătoristă, nu gândiristă, la Victor Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
pentru care autorul manifestă o predilecție ținând de formația sa profesională, construcțiile de tip paralelism și repetiție nu exclud construcții sintactice diverse, iregulate, tonul (aparent) oracular urmează tonului (aparent) colocvial, asocierile metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar („eu am nostalgii de mogul/ și algebrar”, sună un vers). Dacă sunt poeme care propun o interogație filosofică serioasă sau urmăresc o tramă narativ-onirică, uneori cu
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
că realul apare aici doar în postura de pistă de decolare a ideii. E drept, asta nu înseamnă că volumele lui U. ar fi teziste sau găunos-filosofarde, doar că uneori efectul de real e spulberat înainte de a lăsa asupra cititorului amprenta unui make-believe. Astfel, între povestirile din volumul de debut, Felia amară, textul titular demarează cu o reușită evocare melancolică a mamei și sfârșește cu o scenetă parodică și parabolică, ușor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Președintele
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
unor emisiuni literare și al unor spectacole. Prima carte de nuvele a lui U., Dealul fetelor (1977), va fi urmată de Insula adolescenței (1980) și de Băiatul cu ghitara (1981), consacrate vieții tinerilor în formare. Deși pe alocuri se simte amprenta ideologiei oficiale, narațiunile dezvăluie un prozator cu reale aptitudini: subiecte și caractere bine conturate, expresivitate și oralitate stilistică. Povestirile și scheciurile intitulate Cazuri și necazuri (1986) și Eu sar de pe fix (1995) par să fie transpunerea epică a scenetelor vesele
URSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290387_a_291716]
-
în istoria literaturii. Fiindcă se afirmă acum un romancier care se poate identifica pe linia de soliditate și vigoare constructivă a romanului social creat de scriitorii originari din Ardeal. În Flăcările lui Radu Tudoran străbate acel realism puternic și de amprentă tragică din Mara lui Slavici, din Arhanghelii lui Agârbiceanu sau din Ion al lui Rebreanu. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Orașul cu fete sărace, București, 1940; Germania, octombrie 1939 (Aspecte din toamna războiului), București, [1939]; Un port la Răsărit, București, 1941; ed.
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
corespondență literară, păstrată, în limba română. Epistolele lui dezvăluie sensibilitatea rafinată a unui izolat, reflexiv, bun cunoscător al literaturii clasice (Horațiu, Vergiliu, Sappho, dar și Metastasio). Introspecția, complicarea senzațiilor, artificializarea stilului, tonul exaltat sau tânguitor dau paginilor sale de poezie amprenta epocii de apus a fanariotismului. Dar lipsa de inventivitate (V. mărturisește că pe alocuri a transcris versurile fratelui său, Alecu), platitudinea și abstracția expresiei mențin versurile la nivelul comun al liricii neoanacreontice din epocă, însă cu două excepții: o meditație
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
lui Dragoș-Vodă. Accentul se mută de pe întâmplări pe fondul psihologic, V. dovedindu-se un subtil observator de caractere. Reînvierea timpurilor trecute are prioritate în Vornicul Țării de Sus (1984) și în Poteci fără întoarcere (1987). Primul e un roman-parabolă având amprentă istorică mai mult prin scriitură. Evenimentele trec în plan secund, din narațiune distingându-se figura aproape legendară a unui vornic capabil de mari sacrificii. În Poteci fără întoarcere destinul personajului central este trasat de ereditate. Fiu al unui haiduc, argat
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
și prăpăd” (Baladă la Steaua Polară). El are în sânge ritmurile agreste ale baladelor dunărene, iubirile dezlănțuite ale haiducilor și hoților de codru (Rit). Formarea lui V. în atmosfera Școlii de Literatură și a revistei „Tânărul scriitor” și-a pus însă amprenta asupra talentului său autentic. Tributul plătit a constat atât în poezii comandate de regimul comunist (Rapsodii pentru Republică, 1972), cât și în redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
pământului, 1990), în care poetul se vrea un tribun, un purtător de voce al renașterii basarabenilor, al revenirii la matca tradiției, la limba și la valorile clasice; Unire, moldoveni!, Ce vor scriitorii?, Matern la Bucovina sunt poezii cu o puternică amprentă retorică, care în anii de cotitură dintre 1987 și 1991 au înfiorat mulțimile. Lirica lui V., având ca moment de realizare estetică deplină Pasăre Eu, topește în cântec „antitezele sufletului” aruncat în realitatea vie și cunoscând visul, rezistența la „rugina
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
franțuzește. Scrise, probabil, după al doilea război mondial, când sunt și editate, ceea ce explică, în parte, pasta groasă a caracterologiei, narațiunile lui Z. refac ambianțe și reînvie o tipologie din proza începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați (1962) aduc situații și personaje din mediul funcționăresc, în speță din al Ministerului de Externe, și din protipendada provincială munteană; epicul din romanul Domnul Daltaban de Seraschier (1965) include
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
situează în egală măsură, în familie și școală. Meritul familiei îl reprezintă formarea temeliei individualității copilului, încă de la vârstă fragedă. Mediul familial oferă primele ocazii de stabilire a unor relații sociale, de comunicare afectivă și verbală. Climatul familial își pune amprenta pe personalitatea sa. Odată cu intrarea copilului în școală, funcțiile educative ale familiei nu încetează, ci se amplifică, în sprijinirea rolului de elev. Profesorii trebuie să colaboreze cu familia, să facă în așa fel încât să-l facă un aliat și
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]
-
nimic, că dețin în mod absolut variantele optime în rezolvarea oricărei situații . Un părinte bun e acela care se va preocupa să-și cunoască copilul de așa manieră încât așteptările sale să fie pe măsura puterilor copilului, în armonie cu amprenta culturală pe care a primit-o de la naștere; să-i ceară să fie el însuși dar mereu în competiție cu propria persoană; să fie foarte bun (sau cel mai bun) într-un domeniu (si nu în toate); să-și formeze
PĂRINTELE, EDUCATORUL DE ACASĂ. In: Arta de a fi părinte by Milica Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1420]
-
Cauzele care determină agitația unui copil sunt multiple, de la regimul alimentar ori programul de somn pâna la gradul de toleranță și răbdare din partea adultului care îl supraveghează. Chiar și lipsa de timp a părinților sau influența televizorului își pot pune amprenta asupra comportamentului copilului. Dacă părinții sunt îngrijorați, totuși, pot să stabilească o întâlnire cu un specialist- medic psihiatru pentru copii sau psiholog. Etiologie ADHD nu este determinată de un comportament defectuos al părinților sau lipsei de disciplină. Nu se datorează
ARTA DE A FI PĂRINTE AL COPILULUI CU ADHD. In: Arta de a fi părinte by Gina Ivancea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1396]
-
că oferă varianta optimă pentru rezolvarea oricărei situații, copilul se închide înlăuntrul său de teamă să nu-l dezamăgească pe acesta. Comunicarea este relația prin care interlocutorii se pot înțelege și influența reciproc prin intermediul schimbului continuu de informații, structurate în funcție de amprenta personală a fiecăruia, de felul său de a fi. Mijlocul de comunicare cel mai des folosit este limbajul vorbit sau scris. Există o necesitate a oamenilor de a comunica, necesitate alimentată de dorința de informare, de contact, de legătură cu
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
oameni ce „nu sunt de hârtie”) și neevitând „gândirile naive” de teama banalului. Z. propune o distincție între „nota personală” și „subiectivitate”, convins că dialectica subiectiv-obiectiv generează o identitate de viziune și sens, iar „nota personală” duce la recunoașterea unei amprente stilistice, lui însuși reproșându-și însă o stereotipie a „felului de a spune” și a personajelor. Își mărturisește „furia de a scrie”, alternând cu ezitări, impasuri; scrisul, la el, e o formă de viață, dar și „refugiu”, și absorbire în
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
antrenantă (joc, vizionarea programelor T.V.)?”, „M-am lăsat transformat în sclavul lui, îndeplinindu-i toate dorințele?” etc. Fiecare copil este unic, original. La venirea să pe lume, el beneficiază de un tratament specific mediului în care se dezvoltă primind o amprentă culturală (de exemplu, un român are o zestre culturală diferită de cea a unui japonez). El se va dezvolta în aceeași direcție în care se dezvoltă cei din grupul în care este inclus, însă într-o manieră personală. Dacă ne
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
sancționaseră, prin acte politico-diplomatice, mutațiile provocate de faptele Împlinite ale românilor „ordinei” plasate sub incidența regimului de garanție colectivă, la 1866 nu a mai fost posibil același lucru. Realitatea, semnificând o acută criză a „concertului european”, Își va pune serios amprenta asupra viitorului (până la 1878) raporturilor dintre România Înfăptuită (În sensul că Întrunea atributele reclamate de forurile reprezentative românești la 1857) <ref id="29"> 29 T. W. Riker, Cum s-a Înfăptuit România. Studiul unei probleme internaționale, București, 1944, passim; Lothar
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
puține vestigii) și cea de la Mauern (L. Zotz, 1955). I. Borziac (1998) a oferit câteva date mai detaliate despre statueta antropomorfă de la Cosăuți. Ea a fost identificată într-un complex de formă patrulateră, mărginit de bârne de lemn, ale căror amprente au putut fi identificate. În centrul său se afla o vatră cu un diametru de 1,5 m, din care lipseau oasele de animale. Autorul a presupus că, în aceste condiții, construcția putea avea o destinație rituală. La Kostenki 1
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
deschide câte o trapă a interogațiilor demistificante. E o poezie intonată în registru dublu: se comentează simultan realul și realitatea poeziei. Dincolo de imaginea epidermică a lumii, se aduce în instanță o întreagă tradiție a mitologiei culturale, care și-a lăsat amprenta, în decursul timpului, asupra vieții. De aici decurge caracterul paradoxal - șocant pentru simțul comun - al unui univers liric contradictoriu, impregnat de o ironie amară, uneori cu iz frondeur. Nu întâmplător, o serie de poeme insistă asupra relației ambigue dintre demiurgie
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Figura \* ARABIC 1. Ponderea celor care declară că se întâlnesc săptămânal cu prietenii, (EVS’99; pentru țările colorate în alb și cu frontiera punctată nu am dispus de date) Modernitatea târzie prin care trec țările nord-vestice își pune mai accentuat amprenta asupra modului în care relațiile sociale sunt concepute și desfășurate. Mobilitatea spațială mai ridicată, afirmarea și acceptarea diferențelor identitare, rezolvarea problemelor subzistenței pentru majoritatea membrilor societății, diversificarea formelor și timpului alocat petrecerii timpului liber au contribuit la și au fost
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cele sociale, indiferent dacă acestea pun în discuție justețea existenței fenomenului sau dimensiunile lui. Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui demers să contureze o paletă largă de soluții, cel puțin la nivelul teoriei, mergând de la acceptarea inegalităților de orice tip - în virtutea libertăților și a drepturilor - până la urmărirea distribuirii egale a rezultatelor obținute
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
studiați viața astronauților; “*” discutați modul în care este percepută explorarea spațiului; “*” creați o planetă proprie; “*” răspundeți la chestionare; creați interviuri. Arte: “*” ilustrați spațiul; “*” construiți mijloace de deplasare în spațiu; “*” modelați planetele Sistemului Solar; “*” creați afișe de prezentare a spațiului: “*” redați amprente spațiale. Joc de rol: “*” imitați mersul în spațiu; “*” realizați un dans al stelelor; “*” prezentați misiuni spațiale.
Studiul tematic – metodă de predare bazată pe ideea conexiunilor informaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mihaela Ritter, Camelia Beşliu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1221]
-
Fiecare etapă istorică, fiecare orânduire socială își pune amprenta specifică asupra naturii și a ansamblului peisajului umanizat, ca urmare a modului diferit în care se desfășoară relațiile omului cu natura locurilor. Caracteristicile epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnică, economică și politică. Unul dintre aspectele de ansamblu este cel
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
un individ la altul. Orice genotip se exprimă sub formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ), ca rezultat al interacțiunii timpurii cu mediul. Rolul eredității nu se exprimă în aceeași măsură în diversele aspecte ale vieții psihice; unele poartă mai puternic amprenta eredității (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică), altele mai puțin (atitudinea, voința, caracterul etc.). prin urmare, aceeași trăsătură psihică poate fi la persoane diferite rodul unor factori diferiți. La unii hotărâtoare poate fi ereditatea iar la alții, mediul. Mediul ca factor
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]