5,016 matches
-
caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor pierdută.../”. Ideea trecerii imperceptibile îl chinuie pe poet în fiecare sonet, ca și în „Lecție pe Ostrov”, și ea se regăsește exprimată în varii înfățișări: „Privește, deci se lasă amurgul fără teamă/ se clatină icoana în care te-ai retras/ Ce patimă te cheamă, iubito, da, te cheamă/ spre începutul lumii, spre necuprinsul ceas”. Poetul Emilian Marcu se detașează de foarte mulți poeți care cochetează cu milenara și veșnica temă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar risca să facă o eroare sau să repete tezele atât de contrarii ale filozofilor lumii, de zece mii de ani încoace. Dincolo de amurgul spre care vârtejurile târâsc totul nu se află nici sfârșitul, nici alt început, ci doar o lecție de astronomie. Iar pe Ostrov, în urmă, a fost doar un vis: „Numai umbrele noastre o vreme aici locuiesc. Numai umbrele”. Afirmația amintindune
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
la ușă în fiecare seară și, dacă nu-i deschideam, bătea cu pumnul sau îmi azvârlea cu pietricele în geam. Până la urmă trebuia să-i deschid, n-aveam încotro. Și își făcuse obiceiul să vină la aceeași oră, când umbra amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere ca și cum eu îl căutasem. Avea ochii tulburi și o gură oribilă. Când deschidea buzele, groase ca niște lipitori, i se vedeau dinții îngălbeniți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e frumoasă, Eu sunt cea mai arătoasă; Bogăția-mi aparține, Roadele ți le dau ție. Păsările au plecat Spre tărâmul fermecat, Frunza azi s-a ofilit, Iar la școală am pornit! Balcan Mălina-Georgiana Școala Gimnazială Dumbrăvița Dulce vară, dulce soare! Amurgul ultimei zile de vară Se stinge-ncet și parc`afară Este toamnă? Ziua se scurge tot mai tare Vântul ăsta-i tot mai mare. Soarele-i plecat de mult... La culcare! Luna bântuie pământul Trimițând la noi lumina Tot din
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la noi în seama unei antologii maioresciene de aforisme, a unei discutabile ediții basarabene și a traducerii în... franceză realizate de pito 172 CE MI SE-NTÂMPLĂ rescul Charles Adolphe Cantacuzène. Vi se pare normal așa ceva în 2011?!? Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a acestei cărți care l-a format pe Cioran și a tulburat gândirea etnopolitică europeană mai bine de-o jumătate de veac? Apropo de Spengler și Cioran. Dată fiind portanța autorului Sfâșierilor în gândirea și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
importanță. Ne reluăm "excursia" pe străzile în pantă, dar curând, regretăm că n-am luat în serios avertismentul lui Dan care ne-a atras atenția, de dimineață, să avem la noi pulovere, deoarece în San Francisco poți trăi, vara, în amurg, "cea mai supărătoare experiență de iarnă". Temperatura s-a prăbușit, brusc, și de unde, până acum, am umblat în cămașă, nu-mi mai e suficient nici vindiacul Frigul e pătrunzător și, din punctul meu de vedere, in-explicabil. Suntem, totuși, în august
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bine cunoscute, care transpar și din cele scrise mai înainte. într-una din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Roșu De-am privi cerul mereu la amurg Acoperit de nori bruni, încărcați de furie, Poate am realiza că și-apusul e-un început Pentru cei ce văd în noapte ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
și într-un caz și într-altul, arată ceea ce-am fost și ceea ce sunt? Uneori vezi mai limpede în cel ce minte decât în cel ce spune adevărul. Adevărul, ca și lumina, orbește. Minciuna, dimpotrivă, e ca un frumos amurg, care pune în valoare fiecare lucru. În sfârșit, luați-o cum vreți, dar am fost făcut papă într-un lagăr de prizonieri. Stați, vă rog. Văd că vă uitați la cameră. E goală, e drept, dar e curată. Un Vermeer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
juca pe plaiul cerului cu mingi de stele. Păcatele mele! Un îngeraș împărțitor de vise, pare-mi-se, nu e lucru de șagă. Dă-mi și mie unul, măi dragă! Unul frumos, maiestuos, cu Făt-Frumos. Să mi-l trimiți în amurg, călare pe-un murg. Ori pe-un cal țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și vom muri; și dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri." 5. Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Și cînd au ajuns la intrarea taberei Sirienilor, iată că nu era nimeni. 6. Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară și un vuiet de cai, vuietul unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
mari oștiri. Și își ziseseră unul către altul: "Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații Hetiților și pe împăratul Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră." 7. Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața. 8. Leproșii, ajungînd la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mîncat și au băut, au luat din el argint, aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pot trăi liniștiți departe de haită. În realitate, am fost o singură dată în marginea unui deșert, în Egipt, și n-am îndrăznit să mă aventurez printre dunele, cenușii-gălbui, de nisip pe care nu creșteau decât tufe rare de alfa. Amurgurile vin repede în deșert și m-am temut să nu mă prindă noaptea înainte de a mă întoarce. M-am oprit și m-am uitat, îndelung, într-o stare nelămurită, în care se amestecau fascinația și panica, închipuindu-mi cămile cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal și, pe neașteptate, îți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e imposibil să fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre mesele de la han, fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nothing can go wrong!“ Dar n-a fost așa. Căci acasă la Irina era și Adriana, sora ei, proaspăt întoarsă din Finlanda, și toată nenorocita de seară am petrecut-o uitân du-ne pe ultra-vo luminoase albume de fotografii cu amurguri finlandeze, brazi finlandezi, reni fin lan dezi, Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă dis tracția, până când în cele din urmă am plecat eu, umilit și furios, și-așa a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru chestii intime și s-a-ntors, mare, țâțoasă, cu mult păr
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la mu zeu și să plec cu el. Era „Le soir qui tombe“ al lui Magritte: o fereastră spartă, cioburi lungi așezate sub ea în picioare și soarele de amurg răsfrânt în ele sub unghiuri diferite... Am ieșit apoi în orașul plin de animație (era în sezon, când Parisul pute a pipi și a languste), am răscolit vreo două Tati-uri, am cinat destul de de vreme la restaurantul „Le Levant
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca și el, pentru ca între ei să existe o legătură, fie și una chinui toare și de nemărturisit. Mereu, când o conducea pe Ingrid spre casă, seara târziu, după orele de școală, pe când pălăvrăgeau despre orice privind cerul incendiat de amurg, și când îi întâlnea ochii, Victor încerca să afle din ex presia lor cât de mult știe, cât își amintește Ingrid și mai ales cât îi pasă. Mergeau pe străzi cu vechi clă diri galbene, cu macadamul neregulat și sonor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]