7,050 matches
-
directive este oportun, iar a nu ține cont de ele este inoportun și condamnabil. Stabilirea regulilor sau normelor presupune o activitate laborioasă, fiecare normă (regulă), luată individual, avînd independență relativă față de celelalte și o posibilă motivare diferită (uzul general, tradiția, analogia etc.), dar funcționînd numai în corelație și concomitent cu altele. De aceea, normele realizate de voință trebuie să se coreleze între ele, să fie consecvente și cu acțiune permanentă și, pe de altă parte, să fie însoțite de obligații și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
standardele textualității, progresia tematică, în asociere cu coerența asigură introducerea unei teme noi, determinînd în acest mod avansarea informativității discursului. Coerența, ca proprietate semantică, determină modul de organizare a universului textual prin intermediul progresiei semantice, susținute prin relații de cauzalitate, finalitate, analogie. Succesiunea de secvențe temă-remă generează diverse tipuri de progresii semantice (lineară simplă, cu temă constantă, cu teme derivate, dezvoltarea unei reme divizate). Noțiunea de "progresie tematică" a fost introdusă în teoria textului de Vilem Mathesius, în 1929, cînd a conturat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar coerența, atributul semantic, căci textul este o constelație a cărei lume devine reală prin continuitatea și finalitatea sensului. Coerența, ca proprietate semantică, asigură modul de organizare a universului textual prin intermediul progresiei semantice, susținute prin relații de cauzalitate, finalitate și analogie. Succesiunea de secvențe temă-remă generează diverse tipuri de progresii semantice (lineară simplă, cu temă constantă, cu teme derivate, dezvoltarea unei reme divizate); totuși, dificultatea stabilirii obiective a esenței și departajării celor două tipuri de factori ai coerenței conduce la impas
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei euristice, filologice etc. Urmează apoi principiul analogiei, adică evaluarea posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență a zilelor noastre. Conform acestui principiu, Învierea lui Hristos ar fi imposibilă, pentru că nu are niciun corespondent în experiența umană a zilelor noastre. Acest principiu îl găsim și-n teologia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență a zilelor noastre. Conform acestui principiu, Învierea lui Hristos ar fi imposibilă, pentru că nu are niciun corespondent în experiența umană a zilelor noastre. Acest principiu îl găsim și-n teologia catolică ca analogia entis (Dumnezeu este explicat prin om fără a suprima prin aceasta infinita depărtare dintre El și om)56. În sfârșit, descoperirea legăturilor cauzale între diverse fenomene istorice decurge din aplicarea principiului corelației. Acest principiu determinist, care presupune relativitatea și contingența
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
epocii, în care omul și civilizația sa, în ansamblu, sunt produse culturale ale acumulărilor succesive. Teologul protestant Wolfhart Pannenberg demontează raționamentul lui Troeltsch, considerându-l părtinitor și antropocentric, deoarece susține punctul de vedere al observatorului uman ca singurul acceptabil. Principiul analogiei nu poate fi absolut în investigația critică, el fiind doar un instrument de lucru. Învierea lui Iisus trebuie investigată fără prejudecata că acest miracol nu este posibil să fi avut loc60. Și totuși, cum ar putea fi depășit acest dialog
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
contra donatiștilor, Augustin a susținut că nu putem ști până la sfârșitul vremurilor cine va fi salvat, Biserica terestră fiind un amestec de "grâu și neghină". Până la venirea lui Hristos, ambele cetăți s-au dezvoltat ca o singură civitas permixta, în analogie cu un organism: primele șase vârste ale lumii (aetates mundi) au fost prefigurate în cele șase zile ale creației și corespund vârstelor din viața fiecărui individ. În istoria lumii, ultima vârstă a început cu August sau cu prima venire a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Cu toate acestea, preeminența revelației față de istorie este afirmată fără echivoc: "Revelația nu este un predicat al istoriei, ci istoria este predicat al revelației"135. În loc să pună în discuție principiile metodei istorico-critice, Barth a acceptat fără rezerve principiul istoriografic al analogiei care elimina din start posibilitatea ca ceva absolut unic să se întâmple în istorie: "Dacă Învierea ar fi adusă în contextul istoriei, ea trebuie să sufere de obscuritatea, erorile și îndoielile inerente acesteia"136. Pornind de la ideea lui Barth de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Istorie! După unii, teologia sa este cea mai convingătoare tratare și apărare a doctrinei creștine de la Iluminism încoace 18. Pe urmele lui V. Campenhausen, care arăta că, deși evenimentul Învierii nu este accesibil mijloacelor cercetării critice, în virtutea principiului troeltschian al analogiei, cercetarea istorică este în stare să ajungă până la aparițiile pascale și la mormântul gol19, Pannenberg afirmă că faptul Învierii nu este accesibil numai credinței, ci "oricui are ochi să vadă". Plecând de la o concepție istorică care subliniază contingența, accentuând unicitatea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trecătoare la cele veșnice, de la cele trupești la cele spirituale, de la cele pământești la cele cerești"54. Exegeza tipologică este relația care unește Vechiul și Noul Testament, exprimând asemănările și deosebirile lor. Astfel, potopul, învierea lui Hristos, botezul creștin prezintă o analogie fundamentală de structură. Astfel, trecerea Mării Roșii prefigurează în aceeași măsură Învierea și Botezul, arătând puterea lui Dumnezeu, care îl eliberează pe poporul Său de robia puterilor răului. Tipologia exprimă astfel inteligibilitatea proprie istoriei.55 Hermeneutica biblică recunoaște existența a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
13. "Ultima zi, eschatia, ne spune cardinalul Daniélou, va fi ziua în care planurile divine în legătură cu creația se vor fi împlinit în întregime"14. Pentru a ilustra legătura între eshatologia realizată și eshatologia anticipată, teologul luteran Cullmann recurge la o analogie luată din istoria recentă a celui de-al Doilea Război Mondial. El compară Întruparea cu ziua "Z", a debarcării în Normandia, și eshatonul final cu ziua Victoriei. Atât pentru istoria sacră, cât și pentru cea seculară, speranța în viitor este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un eveniment care s-a întâmplat deja. Bătălia crucială care se dă sugerează că sfârșitul, adică pacea, este aproape și totuși departe, pentru că nu se știe încă ce anume mijloace va folosi inamicul pentru a amâna înfrângerea sa finală 15. Analogia este sugestivă și prin faptul că, excluzând orice calcule temporale, relaționează cele două istorii construind perspectiva eshatonului prin prisma trecutului recent de factură istorică. Desigur, orice tentativă de a stabili data Parusiei este prohibită din start (Marcu 13, 32). Există
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
legat de această proiecție, de felul în care va simți publicul din țară acest film. De ce? E firesc să fie așa, căci filmul acesta a fost făcut pentru România, nu pentru export. Abia în țară depășești bariera de limbă, sunt analogii și nuanțe pe care nici o traducere nu le poate surprinde. Aveam emoții și fiindcă în România lumea a devenit un pic cinică față de subiectele ce au legătură cu comunismul, cei din afară pot fi mai ușor impresionați. Noi trăim prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
și colab., 1995). O genă amprentată se poate exprima în mai multe izoforme, se poate exprima specific doar întrun țesut sau într-o anumită perioadă de dezvoltare a organismului. Aceste caracteristici îngreunează identificarea și confirmarea de noi gene amprentate. Utilizarea analogiei dintre genele cartate pe modele murine și genele umane a fost grevată de o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prin povestiri despre luarea micului dejun înainte de a ieși din casă și alimentarea mașinii cu combustibil înainte de a pleca într-o excursie lungă. Dacă copilul nu înțelege tîlcul acestor povestiri și nu vede conexiunile logice dintre etapele fiecărei povestiri, precum și analogiile, el nu va înțelege conceptele aduse în discuție. La liceu, prezentarea ar putea fi mai puțin informală și mai teoretizată, dar metodele narative se repetă. De exemplu, orice experiment de laborator în fizică, chimie sau biologie este o povestire plănuită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că această reprezentare sau „versiune neprelucrată” este abstractă și în același timp structurată. Ne putem astfel gîndi la un povestitor al narațiunii (artistul creator, martorul ocular sau oricine altcineva) ca generînd un produs concret, „finisat” și anume discursul prezentat. Aici analogia lui Chomsky nu se susține deoarece transformările narative nu sînt atît transformări, cît elaborări și adăugiri de detalii, o cosmetizare a materiei de bază a istoriei. Totuși, sînt frecvente transformările reorganizatoare, de genul celor care, pornind de la evenimente care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
distincte ale unei limbi, la fel și structuralistul povestirilor va susține că identifică unitățile fundamentale de mini-limbaj ale narațiunii (aici, limbajul basmelor rusești), în acest mod identificînd condițiile esențiale de producere a înțelesurilor unei povestiri. Cît de solidă e această analogie? Exemplul fenomenului capătă prestigiu prin aceea că folosirea limbajului este ceva de care e greu să te distanțezi: avem judecăți intuitive distincte puternice, legate de ceea ce sînt și ceea ce nu sînt sunetele, cuvintele ș.a.m.d. Este mai greu de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
intenții de construcție, aceasta aparține unei puteri invizibile superioare. Și tot astfel, căpitanul Ahab (din Moby Dick) și Kurtz (din Inima întunericului) sînt într-un acord hipnotic cu spațiul lor mărginaș. Dar mai frecvente decît exemplele clare de cauzalitate sau analogie sînt textele aflate la limita dintre aceste două tipuri de relație. Caracterizările făcute de Hardy lui Egdon Heath, din Întoarcerea băștinașului, de exemplu, sînt așa de tulburătoare și de captivante, în parte pentru că simțim, dar nu înțelegem influențele bărăganului asupra
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
curent utilizate în ramura sa de activitate. Tipologia medicamentoasă homeopatică Tipologia elementară curentă în homeopatie, fără de care această terapeutică nici n-ar putea fi concepută, este clasificarea indivizilor pe bază medicamentoasă. Tipologia medicamentoasă homeopatică este o clasificare întemeiată pe criteriul analogiei dintre anumite tipuri de indivizi, mai mult sau mai puțin bolnavi, întâlniți curent în viața de toate zilele și tipurile asemănătoare, realizate de intoxicațiile cu diverse substanțe medicamentoase. Pe această bază, homeopații au ajuns să individualizeze în marea masă a
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
diverse substanțe medicamentoase. Pe această bază, homeopații au ajuns să individualizeze în marea masă a indivizilor umani, o serie de tipuri morbide fundamentale, denumite tipuri medicamentoase, purtând fiecare numele remediului (în general un polychrest), cu care prezintă cea mai mare analogie de manifestări morbide. Aplicând tipologiei umane această nomenclatură medicamentoasă, homeopatia a ținut să sublinieze două categorii de fapte: 1. Din punct de vedere semiologic, adică al manifestărilor patologice, fiecare tip morbid uman își poate găsi o corespondență sau o asemănare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
s-ar putea referi la legitimitatea motivelor capabile de a justifica stabilitatea de corespondențe între tipurile toxice, provocate de medicamente, și tipurile morbide, întâlnite în practica medicală curentă. Acestei obiecții i s-ar putea răspunde simplist și totuși concret, că analogia dintre cele două categorii de tipuri morbide (medicamentoase și clinice) este o constatare obiectiv înregistrabilă de către orice observator mai atent, și că ea ar rămâne un fapt real, cert și incontestabil, oricât de șubred, de precară sau de insuficientă ar
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
observator mai atent, și că ea ar rămâne un fapt real, cert și incontestabil, oricât de șubred, de precară sau de insuficientă ar părea să fie actuala lui explicație științifică. În realitate însă, constatarea neîndoielnică a unui asemenea paralelism sau analogii între două serii de fapte, aparent diverse, pare a constitui prin ea însăși o puternică dovadă că numărul mecanismelor morbide ale organismului uman nu este deloc practic nelimitat, cum greșit s-ar putea crede, și că procesele morbogene (fie ele
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
îi acordă sprijinul; înțelegând imediat că așteptările nu îi vor fi satisfăcute, se orientează către formațiunea concurentă înainte de a fi din nou dezamăgit și de a se îndrepta către o a treia variantă. Deoarece peisajul politic oferă puține repere observatorului, analogiile cu situații întâlnite în societățile occidentale trebuie operate cu circumspecție în funcție de fiecare caz în parte. Se pot distinge diverse categorii potrivit unui principiu al gradației: în anumite țări ale Europei Centrale și Orientale, conflictele se pot decanta pe termen mediu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pp. 321, 326. 27. I. A. Richards, 'Philosophy of Rhetoric, Londra, 1936, p. 117, numește primul tip al lui Campbell "metafora verbală", deoarece este de părere că metafora literară nu este o legătură verbală, ci o tranzacție între contexte, o analogie între obiecte. 28. Vezi Milman Parry, The Traditional Metaphor in Homer, în Classical Philology, XXVIII (1933), pp. 30-43. Parry arată că, procedând anistoric, Aristotel a considerat metaforele lui Homer identice cu acelea ale poeților ulteriori; autorul compară "metaforele fixe" ale
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a captat atenția celor mai multor persoane cu studii superioare. (www.acasatv.ro) Această dublă marcare a cazului se poate explica prin oscilația între valoarea adjectivală și cea pronominală a lui mulți (explicație care țien de sistemul limbii) sau prin analogie cu contextele în care mulți nu face parte dintr-o sintagmă intensivă sau superlativă (fenomen de procesare): (21) referatele mai multor studenți. 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului În limba română standard, adjectivul se acordă în gen, număr
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]