8,708 matches
-
robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele din ce în ce mai frecvente, se oprește la Geneva și îi face o vizită la magazinul de antichități cu multe statuiete care îi seamănă. Este singură, decrepită și fericită. El îi dă cecuri, vrea să cumpere tot. Îmi place să te ajut, zice. Ea zâmbește și rupe cecurile în bucățele: — Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
comori întregi care se află acum în muzee. Chiar și el ar fi fost dispus să-și ofere comorile, ba să mai adauge și cuiele astea, ba până și moneda cu Augustus, pe care o cumpărase dintr-un magazin de antichități, numai să-i cedez această mărgică de sticlă. Și vedeam cum toate vestigiile alea din epoca romană, întinse în fața noastră, care însemnaseră cândva atât de mult pentru noi, deveniseră o marfă care își pierdea valoarea cu fiecare bucată adăugată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
domnul Champollion, care probabil că ar fi fost în stare să descifreze această „hieroglifă“. Și, în același timp, nu voiam să fiu decât pur și simplu ca Onkel Rodolph, care fusese cândva anticar și avusese de-a face cu toate antichitățile astea ca, de pildă, acest sarcofag al unei fetițe care e acum bun de aruncat și lipsit de valoare pentru că zace ca un obiect neștiințific pe podeaua muzeului, laolaltă cu dulapurile cu sticlă, pe care Armin putea să le cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la iveală și, iată, se afla chiar în palma mea. În loc de asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul limpede“ al „Two-men Team-ului“, eram lăudați ca niște cercetători ai Antichității și, în același timp, descriși ca niște adolescenți care doar mimau că ar fi fost arheologi - așa cum se joacă niște copii de-a doctorii sau vardiștii - și, de fapt, ne prefăceam. În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Tipp-Topp-Garage“. Chiar dacă descoperirea nu fusese transmisă la televizor, Armin și cu mine fuseserăm totuși invitați la adunarea anuală a Societății pentru Cercetări Preistorice, la care noi, cei mai tineri membri, urma să fim primiți în cercul profesorilor și al cercetătorilor Antichității. O onoare care ne făcu să ne deplasăm în cale-afară de emoționați la locul unde avea să aibă loc ceremonia. Cei doi exploratori adolescenți ai necropolei au fost în centrul atenției, li s-au pus întrebări ca unor candidați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
împărtășit câteva elemente-cheie despre noi înșine. Eu i-am spus că știu să fac o mașină de Formula Unu dintr-o bancnotă de 5 lire. El mi-a spus că are numărul de mobil al lui Eric Knowles, expertul în antichități de la BBC. Da, era adevărat, nimerisem în iad. Sau așa am crezut până când, în mod inexplicabil, Lisa și-a făcut apariția pe ringul de dans. Înainte să-mi vină în minte măcar un motiv plauzibil pentru prezența ei acolo, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici, un ceas din secolul al XVIII-lea cu figurine mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe povârnișuri împădurite capre de munte care, când le găseam, ne lingeau sarea din mână, după mijlocirea realizată de editoarea mea americană Helen Wolff, am dat curs ocaziei de a-l vizita pe scriitorul Remarque în vila lui înțesată de antichități de pe Lago Maggiore. I-am povestit despre dușul scoțian al lecturilor mele opuse: pe de o parte mă fascinase celebrarea, de către Ernst Jünger, a războiului ca aventură și ca afirmare a bărbăției; pe de altă parte, verdictul lui Remarque cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
transmis experiența mea de cititor tânăr, într-o engleză cu accent prusac, iubirii sale târzii, fostei stele a cinematografului mut Pauline Goddard, care fusese a nu știu câta soție a lui Charlie Chaplin. Pe urmă și-a lăudat câteva dintre antichități, printre care niște vaze chinezești și Madone cioplite în lemn. Nu, nu am băut nici un păhărel de grappa împreună. Dar mai târziu, mult mai târziu, atunci când am scris istorii pentru Secolul meu, am fost ispitit, din nou, să-i aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fumător îmi stă înaintea ochilor prima temă ce i-a fost dată începătorului: aveam de copiat, în lut de modelaj, un cap de femeie din ghips, supradimensionat, din epoca romană târzie, pe care profesorul Mages îl căutase în depozitul de antichități al academiei și pe care, cum s-ar spune, mi-l pusese mie în brațe. Schelăria din țevi de fier montată pe placa de la bază, pe care atârnau bețișoare de lemn legate în cruce și numite fluturi, oferea susținere masei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se mai numesc, au debarcat aici cam după anul 100. Au venit din Asia mică, pe timpul Sfântului Evanghelist Ioan, cel care a fost acolo cu Fecioara Maria... Trebuie să vă mai spun că acest munte, Athos, era cunoscut, încă din antichitate, la fel de bine ca și Olimpul, acel munte al zeilor... Vă amintiți de legendele Olimpului! Athosul și Olimpul erau despărțiți de Marea Egee, dar între ei se aflau, ca și acum, multe insule. Și Muntele Athos este foarte cunoscut prin legende sale
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de la zero. — Aha, a zis mama cu o privire pierdută în ochi. A trecut multă vreme de când cineva a mai gătit ceva cu-adevărat în bucătăria noastră. Mama a rostit cuvintele astea în felul în care un bătrân învățat din antichitatea legendară ar fi zis: „O, au trecut mulți ani lungi și fără noroc de când un tânăr înalt și puternic din clanul McQuilty a frânt pâinea sub același acoperiș cu un tânăr din clanul McBrandawn și n-am mai auzit încrucișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe credit, așa pînă și șobolanii sînt bravi, cutezători, petulanți, dar, este adevărat, numai cînd Își apără puii. Oricum, vorbele Sfîntului Augustin și ale Papei, despre iubire și alte prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor teleghidate spre antichitate ca să se-ngroape definitiv acolo, printre ruinele pe care le vedem acum, să moară sîrbii, e deviza, articolul celor dîrji și neînfricați, penibilul respect pentru viață devenind la fel de invizibil ca avioanele NATO, Alianța Morții, cum a scris cine știe ce bețiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu Încredere spre noi, dar și noi spre el”. Așa am căpătat strabism convergent. Și consens. Purtătorul de cuvînt al PSM-lui declară răspicat: „SÎnt multe țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărui fapt Îi datorăm această asemănare?” Poate blănii. Urmează o strălucitoare analiză care mai că eclipsează femeia fără pisică dar cu ciorapi cu dungă din poza alăturată. Mai Întîi a fost epoca matriarhală, cînd pisicile prindeau șobolani, apoi a venit antichitatea, cînd pisicile erau venerate și cînd „legăturile dintre femei și pisică s-au accentuat În lumea greco-romană”, și, odată cu Evul Mediu, „pentru femei, ca și pentru pisici, au venit vremuri grele”. Ni se dau amănunte, Inchiziția a fost de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Chestii de genul: „Cassidy vrea o poșetă din cele de nylon, cum au toate fetițele. Comandă-i una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau vest a orașului? - se nimerise să vadă ea ceva care Îi plăcuse la un moment dat În decursul ultimilor cincisprezece ani. Dar În fiecare dimineață ascultam cu conștiinciozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după care am repetat procedeul În West Side. Cu pixul În mână, cu ochii cât cepele, cu cartea de telefon În poală, gata să sar din mașină la cel mai mic indiciu că ar exista prin apropiere un magazin de antichități. Am onorat toate magazinele de antichități - și un număr deloc neglijabil de magazine obișnuite de mobilă - cu o vizită personală. Când am ajuns la magazinul numărul patru, transformasem Întreaga procedură Într-o adevărată artă. — Bună ziua. Vindeți cumva dulapuri vintage? aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
West Side. Cu pixul În mână, cu ochii cât cepele, cu cartea de telefon În poală, gata să sar din mașină la cel mai mic indiciu că ar exista prin apropiere un magazin de antichități. Am onorat toate magazinele de antichități - și un număr deloc neglijabil de magazine obișnuite de mobilă - cu o vizită personală. Când am ajuns la magazinul numărul patru, transformasem Întreaga procedură Într-o adevărată artă. — Bună ziua. Vindeți cumva dulapuri vintage? aproape că strigam eu Îndată ce Îmi deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când am intrat În biroul nostru și discursul pregătit cu grijă (Bună, Miranda. Mă simt bine, mulțumesc de Întrebare. Tu ce mai faci? Uite ce e, voiam doar să te anunț că am Încercat foarte serios să găsesc magazinul de antichități pe care mi l-ai descris, dar fără succes. Ai putea cumva să-mi spui dacă e În partea de est sau de vest a Manhattan-ului? Sau poate Îți amintești chiar numele?ă s-a risipit ca un fum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunat domnul Tomlinson. De pe mobil. Sună, te rog. Mesaj: Andrea a vorbit cu Bruce. El a zis că oglinda mare din holul tău are o bucată lipsă În colțul din stânga sus. A găsit o oglindă identică la un magazin de antichități din Bordeaux. Vrei să ți‑o comande? 8:30: A sunat Jonathan Cole. Pleacă la Melbourne sâmbătă și ar dori să clarifice, Înainte de a pleca, sarcina pe care o are de Îndeplinit. Sună, te rog. 555.7700 Comunicat: De sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Alexander făcu ochii mari. Lăsînd la o parte faptul că ridicase vocea deasupra zgomotului și zarvei din această parte a fabricii, se comporta de parcă se afla la ceai. — Treizeci și șase, zici? Trebuie să-i spun prietenei mele, domnișoara Martin. Antichitățile din argint sînt marea ei pasiune; o să moară de gelozie! Trebuie să aduci cana aici și să mi-o arăți, Duncan. Vrei să faci asta pentru mine? — Da, răspunse Duncan. Dacă doriți... Sigur că da. Și, apropo, ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și colorate. Pe polița căminului, așezați gata de luptă, erau niște soldați de plumb urît pictați. Dar domnul Mundy instalase și niște rafturi ca Duncan să-și pună propriile obiecte pe care le cumparase din piețe sau din magazinele de antichități. De obicei, Duncan petrecea o vreme, Înainte de a se culca, uitîndu-se peste cănile, ulcelele și ornamentele, lingurițele și lacrimarele lui, ridicîndu-le și bucurîndu-se Încă o dată de ele, gîndindu-se de unde veneau și cui aparținuseră. În seara asta se uită la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spune că este cea mai percutantă expresie a spiritului critic și a încrederii în îndreptarea greșelilor, el sancționând scăderile comportamentale ale semenilor și producându-se numai în fața remediabilului. Ceea ce nu se poate îndrepta, este de plâns. Horațiu, poet al antichității, ne transmite pe firul vremii îndemnul “Ridentem dicere verum”, adică să spui adevărul râzând, iar poetul francez de Santeuil, “Ridendo castigat mores”, ceea ce, pe limba noastră ar suna: “râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]