8,321 matches
-
orașul,lipsiți de chef și asaltați de anxietăți nerostite. Luni dimineața părinții m-au lăsat la Biblioteca Publică din New York, iar ei s-au dus la Întâlnirea cu doctorul Luce. În acea dimineață tatăl meu se Îmbrăcase deosebit de atent. În spatele aparenței de calm, Milton era copleșit de o senzație neobișnuită de groază, așa că se blindase cu hainele sale cele mai impunătoare: peste corpul rotofei un costum dungat de culoarea cărbunelui, În jurul gușei de broască o cravată Countess Mara, iar În butonierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prea poate ca asemenea calități să fi fost indispensabile pentru generația care a câștigat războiul. Lipsa introspecției era bună pentru susținerea curajului, dar În ultimele luni și săptămâni Îi făcuse rău lui Milton. De când dispărusem eu, Milton rămăsese viteaz În aparență, dar Îndoielile, nevăzute, Îl măcinau pe dinăuntru. Era ca o statuie care fusese scrobită din interior până când rămăsese goală. Cum din ce În ce mai multe lucruri Îi provocau durere, Milton se străduia și mai tare să le evite. Se concentra, În schimb, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această perioadă a zilei. În lumea asta a metalului și a cărămizilor, singurele locuri din zonă unde mai era cât de cât ceva verdeață erau grădina botanică, parcul liceului și copacul din mijlocul orașului care trebuia să dea mediului înconjurător aparența unui parc. Întristat de lumea în care mă aflam, m-am îndepărtat de ferestre, încercând parcă să mă îndepărtez de locurile de afară. M-am așezat la catedra din fața sălii și mi-am așteptat colegii cu capul sprijinit pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atent! zise el autoritar. Scoase din cutie o capă. Era lungă, neagră, dar destul de subțire în opinia mea. După cum o ținea Vladimir, suspendată, avea un guler țeapăn ce trebuia să se ridice până la nivelul bărbiei. Era ciudată. Nu neapărat prin aparența sa, dar și prin lungimea neobișnuită. Am luat-o în mâinile mele și m-am mirat de mica sa greutate. Părea mătase, numai că puțin mai aspră. Fir de Alerin. Mă lămurise complet. Era evident că era fir de Alerin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unei ploi de noroi și membre ce se lovesc de protecția geamurilor noastre, credincioasele noastre table. O mină. Gardienii pășiseră în grădina diavolului! Apoi au fost câteva împușcături, dar s-au oprit. Dați raportul! zisei, mai mult pentru a salva aparențele. Știam că școala nu putea fi cucerită cu forța armelor și a mușchilor Gardienilor atât timp cât cei dinăuntru rămân fideli cauzei și curajoși. De asemenea, era inutil să cer o stare a școlii și a celor dinăuntru atâta vreme cât simțeam tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slăbiți ca să mă posede unul singur, așa că au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia corpului meu. Aparențele au fost salvate. Mi-am păstrat înfățișarea senină, căci pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi țin sângele rece. Dutrumof păru să nu-l bage în seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
izolate de ceilalți. Am ajuns împreună la concluzia că sunt niște ipocriți. Profesorii începeau să se uite la noi cu ochi răutăcioși și în curând nu mai conta cât învățam sau cât de bine ne pregăteam. Contau ideile preconcepute și aparențele, ca peste tot în acel sistem. N-a întrebat nimeni? O, ba da. Toată lumea întreba, dar nu pe noi două. Toți vorbeau pe la colțuri și se uitau pieziș la noi și știam că ne bârfesc. Într-atât de bine jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am îngrijit atât de mult de carapacea noastră care să ne ferească de lumea exterioară, încât ne-am dat prea târziu seama că nu avem ce face dacă nouă încep să ne placă anumiți tipi. N-aveam cum să păstrăm aparențele și să ne creștem și noi relațiile. A trebuit să ajungem să ne urâm pe noi înșine pentru că a trebuit să ne protejăm. Au existat momente când una a vrut să renunțe, pentru că nu mai putea, dar ne-am agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau a doua zi, sau cu o lună-două În urmă? Întrebarea părea stranie și totuși, În somnolența lui, Maigret Îi acorda o mare importanță. De zece ani trăia pe acea stradă liniștită din Vichy. Nimeni n-o vizita. După toate aparențele, nu mergea la nimeni În vizită, poate doar În cursul scurtelor călătorii lunare. Vecinii o vedeau intrînd și ieșind. Mai putea fi văzută pe un scaun galben din parc, bîndu-și paharul cu apă, sau, seara, ascultînd fanfara În fața chioșcului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
o zonă În care recunoștea că nu are dreptul să intre. După lunga convorbire telefonică cu Francine, urmase calmul mesei de seară, În sufrageria albă și odihnitoare a hotelului, cu plante verzi, sticle de vin și flori pe mese. În aparență, nimeni nu era atent la Maigret, totuși devenise centrul unei atenții discrete, admirative și afectuoase totodată. Acum făcea plimbarea de seară. Undeva, dinspre cer, se auzea cum tună și, prin aerul Încremenit, treceau brusc răbufniri scurte de vânt. Apucaseră, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aerul care se răcorise brusc afară, În Încăpere era foarte cald. — Stați jos. Maigret se așeză În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă o atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la un polițist la altul și probabil Încerca să ghicească rolul șters jucat de Maigret. Lecoeur, ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor, care are mâncărimi pe limbă. Ar trebui să mai introduci în alimentație, mărite dominus, substanțe despre care se știe, fără putință de tăgadă, că nu pot pricinui nici un fel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place stilul acesta înzorzonat care creează false perspective. Își plimbă privirea pe sus, acolo unde pereții sunt lăsați albi la el acasă. Aici însă, până și golul acesta este populat cu tot felul de coloane care se îndepărtează, prelungind prin aparențe înșelătoare încăperea într-o alta, magnifică, de cealaltă parte a zidului. O arhitectură ireală, își zice cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un adevărat spectacol. Întoarce capul și privește prin sală, așteptându-se să vadă și alți spectatori ce-i împărtășesc entuziasmul. Își stăpânește cu greu o tresărire nervoasă. Auditoriumul este aproape plin acum, dar cei mai mulți par mai degrabă preocupați să salveze aparențele unei bune educații. Nu fac zgomot, dau însă dovadă de un dezinteres și de o răceală ce frizează insolența. O! Duce mâna la gură oripilată. — S-a întâmplat ceva, Vipsania? se interesează afectuos Pu pius Piso. Face semn că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obicei somnul și - dacă te prinde - tortura te mănâncă. Glasul i se voalează: — Atunci chiar că ți se pare moartea un vis frumos. — N-are de ce să ne fie frică de moarte, rostește pe neaștep tate Pusio. Tot ce, în aparență, piere se transformă de fapt. — Ce-ai zis? se tulbură Rufus. — Moartea de care ne înspăimântăm atâta și de care fu gim... — Eu n-am dat niciodată bir cu fugiții înaintea morții, co mentează sarcastic gladiatorul. — Moartea nu pune punct
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dosul palmei fruntea îmbrobonată. Agrippina își petrece vremea mai mult prin tabere militare sau în căruță, hurducată printre convoaiele de soldați, decât la Roma. Îl urmează peste tot ca o umbră tăcută și supusă. Dar asta nu e decât o aparență. Își amintește din nou de vorbele legionarilor. Atunci a râs ca un prost, măgulit, deși n-avea de ce. Abia acum înțelege adevăratul sens al amenințării lor, abia voalate. Nu el contează, ci copiii. În ochii tuturor, el nu e decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se răz bune pe ea pentru greșelile lui. Privirea cercetătoare a lui Herodes Agrippa îi învăluie rapid. Nu e el omul să se lase înșelat de aparențe. Își înăbușă amarul cu un suspin. La ce-i folosește Mariamnei nefericirea lui Germanicus? Se dă la o parte s-o lase pe Antonia să treacă. Femeia însă rămâne pe loc și spune: Mi-aș dori mult ca fiii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de a mă întâlni și de a-mi vorbi fără nici o opreliște... Se întunecă brusc la chip. Ultimele cuvinte îi rămân în gât. Un gând sumbru l-a făcut să-și dea seama că nu face altceva decât să salveze aparențele unei libertăți muribunde. Totuși, încă mai ține la idealurile sale. Se întoarce spre Plautius: — Știi, sper, că Velleius e nepotul lui Magius Maximus, prefectul Egiptului. Iar tatăl său a avut gradul de comandant de cavalerie în legiunile mele. Silvanus încuviințează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este facil depășită, omul find influențabil și percepând divers portretele exterioare sau interioare ale celor din jur. O altă limită de nivel ontologic a fost stabilită din punct de vedere artistic între noțiunea de “urât” și cea de “comic”. În aparență separate ca și simbolism și categorie semantică, cele două aspecte se pot întrepătrunde în creații prin intenționalitatea autentică a autorului, independent de natura artei sale. Acesta poate fuziona cele două elemente prin marcarea operei sale cu semnalmente ce conduc criticul
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
punct de vedere evolutiv a imaginației, și culminând cu apogeul reprezentat de caracterul comic dobândit de respectivul cumul. Izvoarele cele mai frecvente ale comicului sunt contrastele surprinzătoare și surpriza - adică tot ceea ce există prin disproporții. Astfel, contrastul dintre esență și aparență, dintre fond și formă, dintre realitate și pretenții, dintre efort și consecințe ori dintre intenții și rezultate, toate acestea sfârșesc prin a provoca râsul. Pe fondul acesta, identitatea personajului comic se realizează printr-un proces de simplificare, care cultivă exagerarea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ultima secvență și cea mai importantă ilustrează traseul spre Împărăția Omului Roș, finalizat cu aducerea fiicei acestuia spânului, pe parcursul caruia el dobândește capacități deosebite și se formează ca erou, prin capacitatea de a recunoaște esența umană dintre ipostazele înșelătoare ale aparenței. În drumul său, el ia contact cu opozanții stihiali pe care îi convertește, cu abilitate, în adjuvanți indispensabili, care îl vor sprijini în confruntările sale cu Împăratul Roș si fiica acestuia. Fiecare dintre ei deține controlul absolut asupra cataclismelor naturii
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
-ați de... frumusețevă!”. Astfel, putem observa că portretul său este alcătuit pe un fundament ce face trimitere la ființa umană („schimonositură de om”), cu o puternică nuanță caricaturizantă, și are elemente distinctive încadrate la simțurile sale exagerate, circumscrise sferei cunoașterii. Aparența bizară întruchipată de Ochilă este dispersată treptat, prin intermediul tehnicilor narative puse în practică de Creangă; acesta, sub masca protagonistului, Harap-Alb, realizează un joc de cuvinte unic, corelând stilul epic cu cel liric, în scopul creării unei pseudo-creații literare în versuri
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
niciodată să le sugerez să merg cu ele, și nici ele n-ar îndrăzni vreodată să mă invite. Nu că ar fi obraznice; vedeți voi, sub poleiala și frumusețea lor, sunt fete de treabă, dar o tipă trebuie să păstreze aparențele, iar prietenele grase - mi-e teamă că ies din calcul. Regimul urmat de ele pare să bifeze sticle de șampanie și linii de cocaină asigurate de bărbații pe care îi întâlnesc. Frigiderul de acasă este mereu gol dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
straturile de grăsime știu nu numai că am o inimă mare, ci că sunt și al naibii de amuzantă, dacă am dispoziția necesară. Dar în realitate nimeni nu se deranjează să caute asta, nimeni nu se obosește cu adevărat să privească dincolo de aparențe. Stau în bucătărie și pun trei pliculețe de ceai în trei căni imense. Torn apă peste ele, adaug lapte semidegresat din frigider și, din obișnuință, mai pun în cana mea și două lingurițe cu vârf de zaharină pudră. Ce fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Lauren, pentru că am senzația că știu ce va spune: de fapt, ar fi probabil același lucru pe care mi l-ar spune și Geraldine. Cu alte cuvinte, amândouă mi-ar spune să am grijă, să nu mă iau după aparențe, să nu-l cred și, oricât stupid ar părea, nu vreau să aud asta acum, vreau să cred că totul e în regulă și că Brad mi-a spus adevărul. Ascult să văd dacă mai curge apa. Brad este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]