11,066 matches
-
limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii , ipostazele creatorului reflectă raportul dintre sine și eul exterior (problematizant), se asociază cu o anumită traiectorie spirituală (imaginar poetic) și se transpun în limbajul aplecat asupra tainelor omului și universului (opera). Selectiv, ne vom opri la câteva simboluri, evidențiind exemple din cele trei regnuri: mineral, vegetal și animal, vom avea în vedere și cele patru elemente fundamentale: apă, aer, pământ, foc, dar și aspecte care
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
și ferite după niște scheme ale lui combinaționale în care a mai bagat și niște automate secvențiale. Și pentru că nu se descoperise încă soft-ul de bază, Dumnezeu a trișat la această fază, înlocuind-o cu o minune. S-a aplecat, încet, a suflat, și astfel Adam a înviat. Mai departe e clar ce s-a-ntâmplat. Și-a luat prototipul, l-a omologat, l-a învățat puțin să gândească, și ca să treacă la producție de serie i-a pus în
FACEREA LUMII de DAN NOREA în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360525_a_361854]
-
atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-au așternut deodată mii de sunete. Multe dintre ele erau din catifea albastră, altele din ceață alburie și câteva din gând de oțel. Se întindeau
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
de la oameni profesional pregătiți pe linia filologiei sau de la oameni pasionați doar, de literatură, de poezie în cazul acesta. Practic nu pot da nume de reviste care să-mi fi publicat versurile. Recenzii, da. Ce te-a determinat să te apleci asupra poeziei? A fost greu, a fost ușor când ai luat această decizie ? E o întrebare grea, dar voi răspunde. Scriu de la șapte ani. Nu am publicat niciodată până când, în 2005, după doi ani de la moartea primului meu băiat, Andrei-Cristian
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
în virtual m-am lovit de același lucru dar au existat oameni care m-au susținut. Atunci am continuat. Nevoia de eliberare, nevoia de comunicare, nevoia de dialog în versuri ca și când aș dialoga în real, m-au făcut să mă aplec și mai mult asupra Poeziei. Îmi era mai ușor să mă exprim în versuri decât în oricare altă formă a scrisului. Un alt fapt extrem de important în ceea ce privește rămânerea mea în granițele uimitoarei lumi a Poeziei, au fost cuvintele bunicii mele
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
I. IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumină ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de Noi! iubite, crezi că ei ne aud? Citește mai mult iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri,la colțuri de viață încercănate-n albastru?povară dimineților goalele apleacă tâmplele în albii secategene de plumb pun gratii vederii îngustelumina ia urma pașilor îngropați în stâncă.și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa?să-i știi rătăcind înfrigurați.palme uscate le strâng pe trupzdrențele ultimei nopțiîn
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva pași se oprește din nou. De data asta a văzut o frunză adusă de vânt chiar la picioarele sale. Se apleacă după ea,curios. Nu pune mâna!” îi spune femeia pe un ton imperativ și zorește parcă și mai tare pasul... mult prea repede ... Citește mai mult Ce ne desparte de “dincolo”? Există un dincolo sau ne învârtim în cerc cu
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
cu gâtul ușor sucit în urmă, cu privirea agățata. Apoi continuă să pășească repede pe urmele mamei sale. După câțiva pași se oprește din nou. De data asta a văzut o frunză adusă de vânt chiar la picioarele sale. Se apleacă după ea,curios. Nu pune mâna!” îi spune femeia pe un ton imperativ și zorește parcă și mai tare pasul... mult prea repede ... XXIX. ARATĂ-MI DRUMUL, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014. îți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
tata care alerga cu mine în brațe, spre ieșire. Și flăcările care înghițeau lacome trupul mamei. Mi-am mai amintit vag despre accidentul petrecut în graba cu care tata mă transporta la spital. Și-am revăzut figura urâtă a țiganului aplecat asupra mea, cu intenția de a mă răpi. În acel moment, mintea îmi încremenise. Poate că arsese odată cu mama sau rămăsese alături de tata sub povara fiarelor mașinii. Probabil că tata m-a căutat mult timp. N-am de unde să știu
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția care se tot duc... Pe răbojul vieții scrie stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
poemele aparținând acestui ciclu purtând fără îndoială, pecetea dorinței ardente de descoperire și cunoaștere profundă a sinelui. „Surâsul primăverii” reprezintă de fapt o suită de poezii care surprind efectul primăverii asupra a tot și a toate; fie că poeta se apleacă cu sensibilitate spre natură, spre ființa umană, spre zi sau spre noapte, spre munte sau spre mare sau spre orice altceva din ceea ce-o înconjoară, centrul universului său poetic îl constituie aceeași legătură de netăgăduit dintre renașterea fizică și
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
mecanismele și legile gândirii corecte în funcție de nivelul cunoașterii umane la acel moment istoric, al modului de concepere a lumii în general . Pentru a putea fi obiectivi în aprecierea modului de gandire a oamenilor unui timp istoric trecut, trebuie să ne aplecăm asupra teoriilor lor cu interes, căutând să eliminăm orice influențe doctrinare referitoare la epoca istorică sau mod de gândire. Evul Mediu a fost considerat multă vreme evul întunecat pornind de la ideea că teologia că și concepție și Biserica, înțeleasă că
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
de rezolvat în gospodărie, va găsi cinci minute să se ocupe și de amărâta de poartă. Ursei schelălăi discret la picioarele lui, cerându-și obișnuita mângâiere. - Ce faci mă, potaie? Unde te-ai tăvălit iar? îl „chestionă” Matei cu afecțiune, aplecându-se și dezmierdându-i cu podul palmei zona dintre urechile ciulite, după care, cu mișcări blânde de du-te-vino, scutură puzderia de frunze uscate și paie, de pe spinarea animalului. - Veniși, Matei? Vocea ușor răgușită a nevesti-sii se auzi dinspre bucătăria de
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza de trening bleumarin , ce-i ținea loc de giacă subțire de toamnă și o atârnă de același cui, peste geantă. Din verandă, pe o ușă din lemn, lăcuită și nu prea înaltă (Matei trebuia să aplece capul când pășea prin deschizătura ei), situată deasupra a două trepte turnate din ciment, se intră într-un hol interior, lung și îngust, ce se termină, la capătul celălalt, printr-o altă ușă, care dă în spatele casei, spre curtea păsărilor
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
își puse mâna dreaptă peste mâinile suprapuse pe piept, ale celei ce-i ținuse atâția ani loc, atât de mamă, cât și de tată. Rămase așa câteva clipe, golit de gânduri, mângâind cu privirea chipul lipsit de viață, apoi se aplecă și atinse cu buzele fruntea rece și senină. Se îndreptă, șterse cu dosul palmei două lacrimi rebele din colțurile ochilor, băgă mâna în buzunarul pantalonilor, extrase cele două bucăți de metal, făcu un pic de loc între pernă și scândura
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
grija de părinte. Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea. În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea. La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult. Cu peticul din coate am alungat nevoi. V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi. V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns Și
SĂ NU UITAŢI DE MINE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360758_a_362087]
-
nu scăpa niciodată ocazie să-i reproșeze că nu se îngrijește suficient de „hârbul ăla de mașină”. - Să rupe pă pizda mă-ti! se apără Neculai, cu o înjurătură, de acuzația, de altfel, întemeiată, a neveste-si. Deschise capota, se aplecă asupra motorului și efectuă câteva operațiuni absolut necesare măririi cu câteva procente a șanselor ca acesta să pornească de la prima încercare, respectiv: acționă o pârghie, de la dreapta spre stânga, pentru a trecea de la alimentare pe gaz, la cea pe benzină
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
cu vin Și celui ce-a lăsat în doaga lui sudoare. Și moțului ce-a sângerat cioplind Și calului ce-a tras plin de suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
cele din urmă ajunseră în poiana unde Karon visase floarea cea galbenă. -Karon,nu inteleg.De unde știi tu de floarea asta? -Nu am timp să iți explic acum,insă ai încredere în mine,trebuie să fie aici,trebuie. Karon se aplecă și caută mai bine printre flori și,găsi o floare mică galbenă cu reflexii aurii. -Am găsit-o! strigă de bucurie Karon imbratisandu-l pe William.Acum trebuie să ne grăbim,să îi preparam un ceai Radellei. -Karon,stai!spuse
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
posibile iubiri,stropii mari ca niște monede. -Va începe să plouă în curand.Trebuie să ne adăpostim undeva ,sau să ne întoarcem. -Nu ne putem intoarce.Ne-ar udă până acasa.Mai bine hai să ne adăpostim sub mărul acela aplecat până se mai domolește ploaia. Pablo sări de pe cal,o lua de mijloc pe față și tinand-o de mână se adăpostiră sub mărul batran.Inima le bătea tare și cei doi se priveau cu ochi mari.Luandu-i mâna
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
Trecu pe la Radella ,o văzu dormita,o săruta pe frunte și merse în cameră.Așezându-se,văzu pe pat o hârtie făcută pergament și legată cu o panglică roșie.O desfăcu că un copil curios și văzu,cu un scris aplecat câteva rânduri. Dragă Karon, deși au trecut doar câteva zile îți duc dorul.Nu ai mai trecut pe la cabană,insă sărutul tău încă îmi dă încredere și speranță.Am vrut chiar eu să vin la tine,insă mi-am făcut
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
potrivit este "labirint de canale". Există intersecții în T, în Y și chiar în cruce, de te miri cum știe apa pe unde să curgă. Destul de repede ajungem să trecem printr-un canal îngust, unde sălciile de pe ambele maluri erau aplecate una spre alta, unindu-și coroanele, parcă îmbrățișându-se ca să-și plângă pe umăr. Pentru că, evident, erau sălcii plângătoare. De caracterul plângăreț al sălciilor ne-am dat seama destul de repede. Ne plângeau și nouă pe umăr. Lacrimi rare, seva sălciilor
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! Abia atunci Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia atunci... De va fi lumea fără rugăciune, De va fi omul fără inimă, De va fi
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
apei Adusă de femeia văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac pământean, Pentru scânteia de Adevăr, Călugărul dându-și sufletul. Țara dorului de Iisus, Mândră ca soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. Mască Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]