8,411 matches
-
Bollandistes, Bruxelles 1923, pp. 1-94. Trad. franc. de A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație ca și orice negație rămân inevitabil dincoace de aceasta. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri, menționane fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzând acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să putem să ne ridicăm până la realitățile spirituale a căror
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la scrieri pe care nu le conține, pare să arunce îndoiala și asupra sa. Un joc de acest tip rezultă și în urma analizei altor indicii. Autorul citează de mai multe ori pasaje extrase din scrierile maestrului său Hieroteos, discipol al Apostolului Pavel, căruia îi atribuie în special o operă intitulată Elemente de teologie, iar acesta e titlul unei foarte cunoscute scrieri a lui Proclus. S-a demonstrat că și anumite elemente din caracterizarea pe care i-o face lui Hieroteos corespund
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
liturghia, ale cărei origini trebuie căutate, așa cum am spus deja în primul volum, chiar în epoca nașterii noii religii, avea nevoie de o poezie nouă. Firește, prin „poezie” înțelegem aici „conținutul” acelor „cântări de laudă și duhovnicești” pe care chiar Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, nouă este cererea de „poezie”, nouă și destinația acesteia (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decât din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriană. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în cinstea Tatălui în Faptele Apostolului Ioan, sunt de origine greacă. Rămânem cu impresia că mai frecvent au fost compuse imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
constituită mai degrabă din proză ritmică decât din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriană. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în cinstea Tatălui în Faptele Apostolului Ioan, sunt de origine greacă. Rămânem cu impresia că mai frecvent au fost compuse imnuri în comunitățile gnostice decât în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fuseseră traduse din siriană. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în cinstea Tatălui în Faptele Apostolului Ioan, sunt de origine greacă. Rămânem cu impresia că mai frecvent au fost compuse imnuri în comunitățile gnostice decât în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, din cauza apariției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în cinstea Tatălui în Faptele Apostolului Ioan, sunt de origine greacă. Rămânem cu impresia că mai frecvent au fost compuse imnuri în comunitățile gnostice decât în cele ortodoxe, însă acest lucru se datorează faptului că Biserica, din cauza apariției continue a unor imnuri anonime de-a lungul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă această oscilație între necesități practice și activitate literară liberă a fost una din constantele întregii producții literare creștine, nu numai ale poeziei. Subiectul imnurilor lui Roman este liturgic: el închină imnuri principalelor sărbători ale anului creștin (Crăciun, Bobotează, Sărbătoarea Apostolilor, Judecata de Apoi, care era o sărbătoare de la începutul Postului Mare, Vinerea Sfântă, Paștele, Urcarea la Cer, Rusaliile, Ziua Tuturor Sfinților etc.). Foarte interesante sunt puținele compoziții fără o legătură strictă cu liturghia cum este imnul Despre cutremur și pârjolire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Basilius din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii Hierosolymitani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a respinge diversele erori doctrinare. Mai puțin importantă este o altă operă a sa din care ne-au parvenit doar fragmente și care e structurată ca un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenelor de manuscrise și o singură referire la Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru care este o relatare a unei discuții pe care Amoniu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după sfârșitul epocii lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede pentru că textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un timp când „bahica lozincă” este contrapusă lozincilor oficiale mincinoase. Reprezentativă în grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Yvonne Estienne, Une Flamme dans le vitrail. Souvenirs sur Mgr. Ghika, Lyon, 1963; Cicerone Ionițoiu, Le Martyre de l’église en Roumanie, Résiac, 1986; Elisabeth de Miribel, La Mémoire des silences. Vladimir Ghika. 1873-1954, Paris, 1987; Nicolae Ștefan, Monseniorul Ghika, apostol și martir, București, 1991; Hélène Danubia, Prince et martyr. L’Apôtre du Danube. Monseigneur Vladimir Ghika, Paris, 1993; Horia Cosmovici, Monseniorul. Amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999; Subteranele
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
trecerii timpului dizolvant, generator de nostalgii, în pofida presupozițiilor comune de siguranță, stabilitate, permanență. Privind în jur, poetul vede cum cade pradă ruinării gospodăria patriarhală. Familia semantică a cuvântului sat e mult mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane reprezentative („apostolul”, dascălul, dăscălița), rudele (cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
din București (1957-1960). Este redactor la „Flacăra” (1950-1951) și „Tânărul scriitor” (1952-1956). Laureată a Premiului revistei „Flacăra” în 1949, va primi în 1995 Premiul Național al Fundației „România Mare”. Debutează la începutul anilor ’40 cu povestiri în ziarele „Ceahlăul” și „Apostolul” din Piatra Neamț. A folosit și psudonimul Credința Coteleanu. H. este autoarea unor romane și culegeri de povestiri: Drumul spre lumină (1950), Nădejdi neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). Proza
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
portret cu inserții memorialistice, volumul este organizat în patru capitole purtând titluri incitante - Umbra cerului pe câmpie, Ce-aș putea face eu, milionarul, pentru Metopolis?, „Mi-a rămas setea-n izvoare” și Școala prozei românești. Ștefan Bănulescu, văzut ca un „apostol al imaginarului și al configurațiilor simbolice”, va fi plasat pe același plan cu autorul ficțional, eseista realizând o comparație minuțioasă între cele două „personaje”. Autorul real (scriitorul), situat sub masca Milionarului (autorul ficțional), va fi capabil să se detașeze de
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
lor profetici. În acest context trebuie amintit angajamentul lui Pierre Bourdieu În câmpul intelectual pentru un intelectual colectiv, Îndeosebi de la sfârșitul anilor ’80 - prin crearea revistei Liber, a Parlamentului scriitorilor, etc, - și criticile sale asupra neoliberalismului și a «intelectualului negativ», apostolul sau, specializat În folosirea ideologică a cunoștințelor și puterilor intelectuale. Putere simbolică și putere politică În Europa de Est după 1989 În pofida anagajării politice notorii a scriitorilor și intelectualilor În schimbările politice din 1989, relativ puține studii specifice le-au fost consacrate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și după susținerea unui ciclu de conferințe la postul național de radio, Khol Israel, autorul a dat lucrarea sa fundamentală, Între legendă și realitate. Lumea hasidică (1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda apostolului hasidic Baal Șem-Tov, născut între văile Carpaților, în spațiul dintre Prislop și Cârlibaba, în ținutul Neamț. Rămas orfan în 1710, adolescentul cărturar adună ierburi de leac, vindecă pe cei din neamul său loviți de boli, dar și pe români sau
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
Saint-Pierre, Daniel Defoe, Oliver Goldsmith. A tălmăcit, de asemenea, Viețile sfinților (I-VII, 1934-1941), precum și Asemănarea cu Domnul Hristos (Imitatio Christi), a transpus în românește Histoire des Roumains et de leur civilisation a lui N. Iorga, iar în colaborare cu Apostol D. Culea a alcătuit Antologia Dobrogei. Această bogată activitate încetează aproape total după 1944. În tematică și în factură, proza scurtă pe care o dă la iveală L.-M. la începutul deceniului al treilea vădește urmărirea de aproape a modelului
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
București, [1939]; Furnica, București, [1940]; Stând la foc..., București, [1941]; Fabule, București, [1942]; Amintiri cu învățători, București, [1943]; Cutreierând Basarabia dezrobită, f.l., 1943; Buga, îngr. Dora Mezdrea, pref. Liviu Franga, București, 2002. Antologii: Antologia Dobrogei, București, 1928 (în colaborare cu Apostol D. Culea). Traduceri: Eugène Fromentin, Dominique, București, 1922; Alphonse Daudet, Scrisori din moara mea, București, 1923, Din uimitoarele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon, București, 1942; Ivan Turgheniev, Anciar sau Arborele morții, București, [1912]; N. Iorga, Istoria românilor și a
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar, alături de Oprea logofătul, al ultimei cărți ieșite din atelierul târgoviștean - un Triod-Penticostar (1558). Deși inferioare sub aspect grafic
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române (1921). Volumul Catastrofa (1921), cuprinzând nuvele inspirate din război, anunță prin problematică și temă centrală Pădurea spânzuraților, încununat cu Marele Premiu al romanului (1924). Dacă străduințele sale pe tărâm teatral, cu comediile Cadrilul, Plicul (1923) și Apostolii (1926), îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din R. ctitorul romanului românesc modern. După Adam și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
la edificarea speciei romanești psihologice în literatura română. R. își lărgește aria observației și investighează mai nuanțat câmpul vieții sufletești, tratând un caz de conștiință, nu numai individual, ci și colectiv ori ca proiecție a general umanului. Protagonistul cărții e Apostol Bologa, fiu de memorandist, intelectual cu studii filosofice și înclinații mistice din cauza educației religioase primite în copilărie. La izbucnirea războiului, ca singur fecior al familiei, rămâne acasă. Se angajează voluntar dintr-o reacție de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]