8,255 matches
-
nu-mi dădusem seama că Andy, prietenul lui Fliss, era și el de față. Privind În direcția În care vorbise, am realizat că fusese la vedere tot timpul, chiar dacă ascuns, de la brâu În jos, de maldărul de valize din piele aranjate artistic. Dar Andy era o ființă atât de măruntă și de firavă Încât era ușor să nu-l observi, mai ales dacă se Întâmpla să stea lângă ea. Probabil că era deja obișnuit cu asta, pentru că nu părea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cum să Întreb mai delicat dacă Linda plecase pe picioarele ei sau dacă fusese cărată de altcineva. Totuși, dacă Brian o auzise Într-adevăr pe Linda prăbușindu-se și, apoi, pe Fliss transportând-o afară din sală, ca s-o aranjeze În poziția În care fusese găsită, la toalela femeilor, de ce nu spusese nimic despre asta? Fliss mă privi lung și sever. — Va trebui să-l Întrebi chiar pe el. — Nu e nimic personal, Fliss. Sper că Înțelegi. Ea dădu scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la urmă? Întrebă Tom Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a aranjat Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uitat lung la el, nevenindu-mi să cred. — Deci, care-i răspunsul? Da sau nu? Derek se distra de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În mine! A aranjat ca eu și Fliss să discutăm, la taraba ei, și-apoi m-a urmărit și ne-a spionat. Credeam că mă ține sub observație! — Nu, nu. Rânjetul lui Derek era și mai diabolic. — Ai Înțeles aiurea de tot. El bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz de erezie? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o vorbea, dar inteligența lui totdeauna trează compensa cu destulă ușurință necunoașterea limbii noastre. Sub Înfățișarea liniștită și senină, activitatea lui era mistuitoare. Ne-am Împrietenit imediat, pentru că eu am un suflet instinctiv revoluționar, și orice eliberator mă atrage...” Își aranjă grăbit foile, Înainte de a continua: — Djamaledin Închiriase o cămăruță situată la ultimul etaj al unui hotel din Rue de Sèze, În apropiere de Place de la Madeleine. Acel spațiu modest Îi era de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
destule cuvinte, care sunau ca ale noastre de acasă. Părea că am să mă simt bine la Roma. Tata era mai transpirat decât înainte, însă zâmbea și mâinile nu-i tremurau deloc. Atunci am știut că tații reușesc totdeauna. A aranjat niște cartonașe pe masă: „Cele de-aici, din stânga, sunt pentru mâncare, celelalte pentru dormit”, a spus el, iar eu mă gândeam: pun pariu că tatăl din film, acela cu bicicleta, n-ar fi izbutit să facă rost de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e mai înțelept să te ții departe de el. Ușa era înaltă și, cu siguranță, greu de deschis. Mai bine așa. O sonerie cu cap de leu și butonul în gură. Servitorul m-a cântărit din priviri și mi-a aranjat părul, pieptănându-l cu degetele. Cine exploatează un servitor este un dușman de clasă. Dar am preferat să păstrez pentru mine gândul, mai ales din cauza prezenței lui Rex. Câinii sunt idioți pretutindeni în lume. Stăteam într-o încăpere largă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
posibil să ți-o dau la telefon. Mai bine așa. Ei controlează convorbirile, asta e absolut sigur. Cine știe ce ai fi putut spune? Și în plus, mai costă și o grămadă de bani.” Eu tăceam mai departe. „Cum a reușit să aranjeze cu școala?” a vrut să știe doamna Sanowsky. „Cu cafea, ciocolată și forță de convingere. Forța de convingere nu i-a lipsit niciodată. Mi-a povestit că s-a dus la directorul școlii și i-a spus: «Fiul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mătușa a pus apă la fiert pentru ceai. Verii mei stăteau pe patul lor. Erau mai mari decât mine și nu păreau speriați. Cu ani în urmă, tata îl adusese pe unchiul din satul lui la oraș. Asta se poate aranja, dacă ai relații și te pricepi să le întreții. Unchiului și mătușii le făcuse rost de lucru în fabrică, iar lui Matei și Sorin, de locuri la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
soluția ar fi să Încalece mai Întâi el Însuși și apoi să-l tragă pe bătrân pe spinarea catârcei, În fața lui, Îl iau În brațe, nu există altă cale, voi ajutați de acolo. Mama copilului se duse la căruță să aranjeze păturica cu care era acoperit, să nu-i fie frig, sărăcuțul, și se Întoarse ca să-și ajute sora, Unu, doi, trei, ziseră, dar fără nici un efect, Însă trupul era atât de greu că părea de plumb, nu reușiră să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cætera, et cætera. Toate ziarele, fără excepție, publicau pe prima pagină manuscrisul morții, dar unul dintre ele, ca să facă lectura mai ușoară, reproduse textul Într-un chenar cu litere de tipar de mărimea paisprezece, Îi corectă punctuația și sintaxa, Îi aranjă formele verbale, puse majusculele acolo unde lipseau, fără a uita semnătura finală, care se transformă din moarte În Moartea, o diferență nesesizabilă pentru auz, dar care avea să provoace chiar În ziua aceea un protest indignat din partea autoarei misivei, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
negru care se urcă În poala doamnelor, pianul și violoncelul, setea sa nocturnă și pijamaua sa În dungi. Trebuie să existe un mijloc de a rezolva această Încurcătură, gândi moartea, de preferat, bineînțeles, ar fi ca problema să se poată aranja fără să se observe prea mult, dar dacă Înaltele instanțe sunt bune la ceva, dacă nu se află acolo doar ca să primească onoruri și laude, atunci au acum o ocazie bună să demonstreze că nu sunt indiferente față de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
coasei confirma că așa era. Atunci ne-am Înțeles, conchise moartea, voi dedica această zi scrierii scrisorilor, socotesc că vor fi vreo două mii cinci sute, Închipuiește-ți, sunt sigură că voi ajunge la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută, ți le las aranjate pe masă, În teancuri separate, de la stânga la dreapta, să nu greșești, de la stânga la dreapta, uită-te bine, de aici până aici, mi-ai face o altă Încurcătură dată naibii dacă oamenii nu și-ar primi notificările la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ce se întâmplă în acest timp, dar ea scurtează conversația, atunci, pa, mami, sunt deja în întârziere, și mă lasă singură printre lucrurile ei. Cum adică se îmbracă asemenea unui băiat, mă enervez eu, este adevărat că nu se prea aranjează ea, abia dacă își piaptănă părul, poartă mai ales tricourile lui Udi, care îi acoperă trupul aproape până la genunchi, dar ce e de râs în asta, apoi îmi dau seama că a trecut foarte multă vreme de când la ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă ridic să iau desertul, îmi aranjez rochia neagră pe coapse, un bărbat de la masa vecină mă privește, dar eu îl ignor, oare de ce anume mă tot plâng atâta, prăpăstiile se deschid cu atâta ușurință, e de-ajuns să lovești un pic cu piciorul în pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă să facă nimic bun cu viața lui, părul îi cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lasă prinse. Ne trezim târziu, de obicei eu mă trezesc puțin înaintea ei, iau de la magazin pâine proaspătă și legume și pregătesc micul dejun, Noga se uită la televizor, iar uneori îi țin companie, privesc plină de invidie capetele acelea aranjate de pe ecran, cât de bine le păzește publicitatea, ca un câine credincios, dar o persoană despre a cărei existență se interesează atât de mulți oameni nu poate dispărea, așa ca noi, a căror lipsă nu o va simți nimeni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
colț este decorat cu decupaje și lipici, și hârtii colorate, în frigider așteaptă inima aceea din ciocolată fără decorațiuni, în care sunt înfipte zece lumânări, iar în jurul ei, sticle cu băuturi răcoritoare, păzind-o asemenea unor soldați. Pe masă sunt aranjate farfurii pline cu gustări, iar unul dintre CD-uri cântă cu o voce plină de veselie, acoperind aproape țârâitul telefonului, eu strâng din buze, numai de nu ar fi încă un copil care se scuză că nu poate veni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și simplu uluit. Nu era el genul de om care să chiulească de la cursuri. Pe biroul și pe radioul lui se așternuse un strat subțire de praf. Ceașca din plastic, periuța de dinți, cutia cu ceai, insecticidul - toate erau frumos aranjate pe raft. În lipsa lui am încercat să păstrez curățenie în cameră, obicei pe care-l deprinsesem în anul și jumătate cât am stat împreună. Acum că nu era, nu aveam încotro: măturam în fiecare zi, ștergeam ferestrele o dată la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A întors capul și m-a lăsat să-i admir profilul vreo cinci secunde. Da, îți vine foarte bine. Tunsoarea aceasta se potrivește formei capului tău și ți se văd și urechile cele drăgălașe. — Și eu mă gândeam că mă aranjează o tunsoare de bonz și de aceea m-am tuns atât de scurt, dar n-a fost băiat căruia să-i plac așa. Toți zic că arăt ca o puștancă din școala primară sau ca una scăpată dintr-un lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și am găsit cele zece fire albe zăcând în întuneric. Midori a scos un pahar înalt și îngust din bufet și a aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu cântam la chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a dat o pernă, cearșafuri și pături. — Dacă ți se face poftă în toiul nopții să ne violezi, ai grijă să nu ne încurci, spuse Reiko. Cea neridată, din stânga, e Naoko. — Mincinoaso! Eu dorm în dreapta, spuse Naoko. — Apropo, am aranjat să fim libere mâine după amiază, adăugă Reiko. N-ați vrea să mergem toți trei la iarbă verde? Știu un loc grozav prin apropiere. — Nemaipomenit! am exclamat eu. Fetele s-au spălat pe dinți și s-au retras în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primele raze ale soarelui au pătruns în toate ungherele încăperii, topind urmele palide ale lunii. Eram undeva între veghe și somn când Reiko a venit la mine și m-a bătut ușor pe obraz, spunându-mi „bună dimineața“. În timp ce Reiko aranja patul, Naoko a intrat în bucătărie ca să pregătească micul dejun. Mi-a zâmbit și mi-a spus „bună dimineața“. I-am răspuns la salut. O priveam cum pune apa la fiert și taie niște felii de pâine, dar nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fie fericită, așa că intervine haosul. Și ce credeți că se întâmplă atunci? Simplu... apare un zeu și direcționează traficul. Tu te duci acolo, tu vii aici, tu rămâi cu ea, tu stai cuminte o vreme. Se cam pricepe să aranjeze lucrurile și până la urmă totul iese bine. Asta se cheamă deus ex machina. La Euripide există întotdeauna un deus ex machina și din pricina aceasta părerile sunt împărțite în ceea ce-l privește. Dar ia să ne gândim! Ce s-ar întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]