4,155 matches
-
11, 1 (2016), pp. 174-186) sau David Estlund ("Reply to Wiens", în European Journal of Political Theory (2015), DOI: 10.1177/147488511560 2369) au ridicat observații excelente în susținerea acestei opinii. Am răspuns, la rândul meu, unora dintre obiecțiile împotriva argumentării lui Cohen și Mason (din "Just Constraints") în "Problema fezabilității în teoria dreptății sociale", în Sfera Politicii 5/171 (2012), pp.124-135. 2 Am argumentat pentru teza indemonstrabilității principiului egalității umane fundamentale în Eugen Huzum, "Despre baza principiului egalității umane
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
dreptății sociale", în Sfera Politicii 5/171 (2012), pp.124-135. 2 Am argumentat pentru teza indemonstrabilității principiului egalității umane fundamentale în Eugen Huzum, "Despre baza principiului egalității umane fundamentale", în Transilvania 3 (2013), pp. 1-7. Îmbrățișez aproape în întregime și argumentarea oarecum similară pentru o versiune a acestei teze oferită recent de Richard Arneson, în "Basic Equality: Neither Rejectable nor Acceptable", în Do All Persons Have Equal Moral Worth? On 'Basic Equality' and Equal Respect and Concern, (ed.) Uwe Steinhoff (Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
100-102. 20 Sen, The Idea of Justice, p. 9. 21 Eugen Huzum, "Critica teoriilor ideal(ist)e ale dreptății sociale. Cazul Amartya Sen", Symposion IX, 2 (2011), pp. 415-428. 22 Foarte mulți autori au oferit, din punctul meu de vedere, argumentări importante și solide împotriva lui Sen: Zofia Stemplowska, "What's Ideal about Ideal Theory?", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal Circumstances, (ed.) Ingrid Robeyns și Adam Swift - Social Theory and Practice 34, 3 (2008), pp. 319-340, Adam Swift, "The Value
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că este pe deplin întemeiat să-i atribuim lui Williams opinia că filosofia politică trebuie să devină o disciplină (complet) autonomă de filosofia morală. Nu văd totuși nicio problemă în a-l urma aici în această interpretare pe Larmore de dragul argumentării, de vreme ce, indiferent dacă Williams a susținut sau nu această opinie, există alți realiști care o împărtășesc (Raymond Geuss, Robert Jubb, Enzo Rossi etc.). 28 Ibidem, p. 292. 29 Ibidem, p. 292. 30 Ibidem, p. 293. 31 Edward Hall, "Bernard Williams
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 465-468. Vezi și capitolul despre moralismul realismului radical. 38 Rossi nu excelează, din punctul meu de vedere, cel puțin în "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority", în privința clarității și preciziei în exprimare și argumentare. 39 Rossi, "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority". 40 Mă refer aici, desigur, la lucrările celor trei pe care le-am invocat și în primul capitol: Brian Barry, Why Social Justice Matters (Polity Press, Cambridge, 2005), Dworkin, Sovereign Virtue, pp. 169-180
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Democratic Authority: A Philosophical Framework (Princeton University Press, Princeton, 2007), Thomas Christiano, The Constitution of Equality: Democratic Authority and Its Limits (Oxford University Press, Oxford, 2008), Kasper Lippert-Rasmussen, Luck Egalitarianism (Bloomsbury, Londra & New York, 2016) etc. 48 Desigur, așa cum o arată argumentarea din această carte, dezacordul realiștilor față de moralism nu este, în opinia mea, unul tocmai rezonabil, epistemic vorbind, de vreme ce, așa cum încerc să arăt, el are la bază idei și argumente mult mai puțin plauzibile și solide, dacă nu chiar extrem de slabe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii nu le împărtășesc" (Maynard și Worsnip, "The Realist Narrative"). 34 Mă refer aici la Edward Hall și la argumentarea sa din "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică. Realiștii și moraliștii "de stânga" argumentează pentru (aproximativ aceleași) politici
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), din partea moralismului) și Stephen L. Elkin (Reconstructing the Commercial Republic: Constitutional Design after Madison (University of Chicago Press, Chicago, 2006), din partea realismului), care, în ciuda diferențelor metodologice și de strategie de argumentare evidente (de altfel, Elkin este unul dintre cei mai duri critici ai teoriei ideale de tip rawlsian, tocmai pe temeiul "lipsei de relevanță" pentru practica politică), sprijină, în linii mari, același ideal de organizare politică: democrația bazată pe proprietate. O
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
solidaritatea grupului în asemenea manieră încât un cult îi este dedicat grupului însuși a fost acceptată în mod unanim. Dar astăzi nimeni nu mai crede că este posibil să privești societatea ca un ansamblu omogen. Diviziunea sacru/profan, crucială în argumentarea Formelor elementare, continuă să suscite dezbateri, deoarece nu a apărut niciodată nici un consens privind definiția sacrului. Analiza marxistă se înscrie și ea într-un cadru funcționalist, dar cu o dimensiune suplimentară, ignorată de Durkheim: religia este înțeleasă aici ca "opiumul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
interes. Bineînțeles, se poate întâmpla ca afirmarea regularităților și a invarianților să se fundamenteze pe abilitatea autorului de a articula în mod ingenios un mare număr de informații factuale în sprijinul unei idei generale, dar nu este mereu cazul. Orice argumentare devine subiect de dezbatere între profesioniști, în cadrul a ceea ce Habermas numește o situație de vorbire ideală, adică o practică ce nu admite decât căutarea adevărului ca orizont. Această dezbatere, întemeiată pe o lectură foarte atentă a textelor și pe comparație
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
date provenind din cele trei Eurobarometre Rurale. Una din componentele capitalului social este încrederea (Putnam, 1993). În România mai ales încrederea în oameni, sau încrederea generalizată, utilizând terminologia lui Uslaner (2002), înregistrează nivele scăzute, comparativ cu alte țări ex-comuniste (o argumentare a acestei idei în Voicu, 2005a, p. 118; pp. 141-147 și Bădescu, 2003). Ruralul românesc nu face excepție din acest punct de vedere: Eurobarometrul Rural 2005 arată că locuitorii satelor românești investesc cea mai multă încredere în cei din familia
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din exterior. De asemenea se poate observa că aceste roluri nu diferă de la o comunitate la cealaltă. Există o diviziune de gen a muncii (Marinescu, 2002: 28) femeile și bărbații având roluri bine delimitate, precise. 6. CONCLUZII Capitolul debutează cu argumentarea necesității de a discuta despre proprietate funciară într-o lucrare legată de schimbare socială și identitate în rural, urmată apoi de definirea proprietății. O secțiune distinctă este dedicată formelor arhaice de proprietate în rural, cu accent special pe devălmășie. Urmează
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
295). Una din explicațiile marginalizării care înconjoară numele lui Constantin Dumitrescu (pe care nu-l cunoaștem personal) s-ar putea să fie tocmai această independență de spirit. Cartea, riguroasă și acerbă în același timp, se citește cu interes și pasiune. Argumentare și expunere strânsă, tensionată, concentrată. Reținem deocamdată, în acest cadru, doar capitolul cultural intitulat: Apoteoza banalității (pp. 255-280). Este cea mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
motivărilor metodei Noica. Sunt deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un snobism inițiatic tot mai obositor ideile clare și distincte joacă încă un mare rol. Ce va fi peste cinci secole, vom vedea. Deocamdată, ideile limpezi clarifică și alungă nebulozitatea gândurilor și confuziile judecăților. Introduc rigoarea necesară analizelor, demonstrațiilor și argumentărilor în toate domeniile. Pun ordine în haosul emoțional, intuitiv și al simplelor impresii (ne amintim că nici Leibniz nu se descurca prea bine cu les petites perceptions). Elimină erorile grave, scara unică de valori, dogmele și adevărurile definitive, inspirațiile efemere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
funcționarea emoțională și personală. Simptomele d-lui I.P. au dispărut după câteva luni iar studiile demonstrează că multe victime cu leziuni cerebrale nu și-au revenit complet. Simptomele leziunilor lobului frontal La nivel social și de comportament * Suspiciune, nevoia de argumentare, stări disruptive și anxietate * Apatie, lipsă de grijă față de alții * Neatenția pentru aspectul personal și igienă * Zgomotos, pervaziv, cu un ton ridicat când vorbește * Își asumă riscuri, un control al impulsurilor scăzut, grad ridicat al consumului de alcool La nivel
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
deveneau, în acest context, vocea apărării pentru toate publicațiile de acest gen din țară. Paul I. Papadopol consemna că există, într-adevăr, și reviste "de suburbie" care strică "gustul literar", dar că generalizarea e "o condamnabilă eroare de optică". Continuând argumentarea, Papadopol enumera reviste "demne" care "au pornit mai bucuros din sufletul - uneori - mai sănătos al provinciei": la Bârlad - Gheorghe Lazăr, Paloda literară, Făt-Frumos, Ion Creangă, Miron Costin, Florile dalbe, Graiul Nostru, Țara de Jos, Răzeșul, Scrisul nostru; la Galați - Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai consideră că pentru unii melomani forța muzicii instrumentale de a reprezenta modificări de stări sau relații cauzale, lipsită de specificarea evenimentelor și a agenților, este totuși o trăsătură pozitivă. Comparația cu arta picturală și arta literară este semnificativă în argumentarea acestor idei. Încântarea de a privi o pictură pe care o considerăm nonreprezentațională este diminuată dacă un comentariu pictural orientează interpretarea. În experiența trăită prin muzica instrumentală nu apar ființe antropomorfice, nu apar acțiuni specifice dar apare impresia unei anume
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
romăn l-a orientat spre conceperea energiei ca realitate obiectivă, o realitate dinamică ce explică dinamismul și diversitatea lumii ca totalitate; în discursul referitor la metefizică este vizibilă tendința de evidențiere a nevoii acordului metafizicii cu știința și totodată de argumentare a ideii potrivit căreia metafizica exprimă efortul de depășire a științelor într-o sinteză creatoare ce cuprinde viața în manifestările ei esențiale.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
ale democrației. Ultimele capitole ale cărții abordează, de exemplu, aspecte legate de o democrație fără calitate și modalitatea de a ajunge la instaurarea democrației de calitate sau, cum o intitulează însuși autorul, a unei "bune" democrații. Nivelul de analiză și argumentare teoretică, precum și abordarea comparativă îi oferă cărții un înalt standard de calitate. Totodată, având în vedere gradul de informații și faptul că autorul se înscrie printre marii specialiști din domeniul științelor politice, volumul poate reprezenta un model de abordare și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o dezbatere liberă între egali (dezbatere ce stă la baza legitimității înseși a procedurii); c) pluralismul instituției deliberative (în care obiectivele, chiar divergente când privesc soluții similare, sunt recunoscute; d) conexiunea dintre dezbtere și decizii; e) respectul față de opiniile și argumentările participanților; f) angajamentul de a evita practici incorecte. Din punctul de vedere al efectelor deliberării (dat fiind faptul că opiniile nu sunt exprimate a priori, ci formulate în cursul dezbaterii), sunt posibile: eliminarea argumentelor și a soluțiilor iraționale; evidențierea variilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
lor au fost demonstrate în repetate rânduri. Împotriva unor astfel de "idei zombi", lectura eseurilor lui Bastiat reprezintă și astăzi o protecție extrem de eficientă. Tehnica pe care o folosește autorul francez este cea a reducerii la absurd: el identifică esența argumentării pe care se bazează teoria combătută, iar apoi deduce consecințele finale ale argumentării respective. Potrivit logicii elementare, dacă aceste concluzii sunt eronate sau absurde, înseamnă că ipotezele de la care s-a pornit sunt și ele greșite, deci teoria este falsă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lectura eseurilor lui Bastiat reprezintă și astăzi o protecție extrem de eficientă. Tehnica pe care o folosește autorul francez este cea a reducerii la absurd: el identifică esența argumentării pe care se bazează teoria combătută, iar apoi deduce consecințele finale ale argumentării respective. Potrivit logicii elementare, dacă aceste concluzii sunt eronate sau absurde, înseamnă că ipotezele de la care s-a pornit sunt și ele greșite, deci teoria este falsă. Spre exemplu, deși Adam Smith demonstrase cu câteva decenii înaintea lui Bastiat erorile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]