17,527 matches
-
de a nu se supăra o dată. Într-o dimineață, arhitectul rugă pe madam Ioanide, fiindcă ieșea în oraș, să-i cumpere un anume tuș, ce i se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara la etaj să-și lase mantoul, apoi recoborînd în sufragerie. Peste puțin, madam Ioanide chemă pe arhitect la masă. Ioanide era un om care, când încredința cuiva o misiune oricât de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se sfârșise și care devenise rar. Madam Ioanide se întoarse acasă la vremea mesei. Arhitectul o văzu intrând pe poartă, o auzi urcând scara la etaj să-și lase mantoul, apoi recoborînd în sufragerie. Peste puțin, madam Ioanide chemă pe arhitect la masă. Ioanide era un om care, când încredința cuiva o misiune oricât de neînsemnată, aștepta cu nerăbdare îndeplinirea ei și pretindea ca mandatarul să dea un raport imediat. Este tocmai ceea ce nu făcea Elvira. Așadar, cei doi soți se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a pierdut viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo!"Sper, își zise mental arhitectul, că acum mi-aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduc cafeaua acolo!"Sper, își zise mental arhitectul, că acum mi-aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda. Când văzu că madam Ioanide vrea să iasă pe ușă, bătu cu palma formidabil în birou, provocând revărsarea cafelei pe farfurioară. . - Unde este ce ți-am spus? țipă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără motiv. Unde este tușul? . - N-am găsit. Nu se găsește nicăieri. Tot Saferian am auzit că are, adică Sultana, uite, mi-a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația pe care i-o atribuia. Mania asta de a menaja
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acoperiș de tablă a fost dezvelit și aruncat în stradă ca un simplu cearșaf, înaintea mea." "Acum e pericol de foc!" sugera plictisit Ioanide problema esențială. " Chiar treceau pompierii pe stradă!" răspundea cu totul inocentă Elvira. "Ascultă, madam Ioanide, țipa arhitectul, unde te-am trimis eu?" "În oraș, Ioanide, pentru ce te enervezi?" "Nu oriunde în oraș, ci la primărie." "Așa e, am fost la primărie." " Atunci, stimată doamnă Ioanide, nu mă fierbe atâta, spune-mi ce-i cu focul?" A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în oraș, ci la primărie." "Așa e, am fost la primărie." " Atunci, stimată doamnă Ioanide, nu mă fierbe atâta, spune-mi ce-i cu focul?" A ars primăria, Ioanide, n-am vrut să te supăr." Cu privire la diminuarea aparentă a cheltuielilor, arhitectul concepu în curând legitime bănuieli. Faptul de a constata că Elvira vânduse din bijuterii spre a cumpăra un teren dovedea că de fapt nu-și schimbase firea, ci numai modul de a-și procura banii. Ioanide se ferise a-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de gentileță și neglijent, uita să le reclame, În timp ce clienții nu-i mai aduceau aminte. . - N-am această impresie, răspunse Ioanide, parcă îmi maiești dator. . - Ferească Sfîntul! replică acela. Am avut o deosebită plăcere de a achita restul doamnei Ioanide. Arhitectul îl privi nedumerit și nu obiectă nimic, spre a nu trăda o discordie familială. Abia sosit acasă, chemă pe madam Ioanide și o întrebă dacă era adevărat că primise banii. . - E adevărat, Ioanide, ce găsești anormal? - Este anormal că faci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult. Uneori, dacă mai era posibil, mergea să reclame. "Îngerii, zicea Ioanide, au în iconografii aspect efeminat ca să se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide află că Elvira mai urmărise cu succes și alți debitori și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au în iconografii aspect efeminat ca să se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide află că Elvira mai urmărise cu succes și alți debitori și că era în curs de a mai executa câțiva. După o oarecare luptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropiindu-se. Ce puneau la cale cu atâta mister? Desigur, ceva "spre binele lui". Sultana apăru și ea la orizont, tot așa de insistentă, de data aceasta în direcție practică. După conciliabule cu madam Ioanide, primind probabil plenipotență, expuse în fața arhitectului planurile sale de viitor. . - Domnule Ioanide, e foarte frumos aici la dumneata, potsă zic încîntător. Totuși, ca arhitect, ai nevoie de un atelier mare, de spațiu. . - N-am nevoie, stimată doamnă Demirgian. . - Ba da! Își reafirmă ideea autoritar Sultana. . - În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la orizont, tot așa de insistentă, de data aceasta în direcție practică. După conciliabule cu madam Ioanide, primind probabil plenipotență, expuse în fața arhitectului planurile sale de viitor. . - Domnule Ioanide, e foarte frumos aici la dumneata, potsă zic încîntător. Totuși, ca arhitect, ai nevoie de un atelier mare, de spațiu. . - N-am nevoie, stimată doamnă Demirgian. . - Ba da! Își reafirmă ideea autoritar Sultana. . - În fine, asta e părerea dumitale, nu vreau să te contrazic. . - Afară de asta, e pericol permanent de incendiu. . - În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În America nu se construiește decât din lemn. . - Nu-i durabil. . - Dacă nu ceri absurdități, rezistă mai mult decât o casăobișnuită de cărămidă, când lemnul e bine impregnat cu gudron. . - Pentru dumneata trebuie ceva impunător, ca să se știe că ești arhitect. . - Se știe acest lucru. Ce, arhitecții trebuie să locuiască înturnuri? . - Domnule Ioanide, îl lua Sultana mai diplomatic, dar totatît de ferm, vrem noi să te plasăm într-un palat. . - Se schimbă chestiunea. Din păcate, nu am cu ce sî-l fac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lemn. . - Nu-i durabil. . - Dacă nu ceri absurdități, rezistă mai mult decât o casăobișnuită de cărămidă, când lemnul e bine impregnat cu gudron. . - Pentru dumneata trebuie ceva impunător, ca să se știe că ești arhitect. . - Se știe acest lucru. Ce, arhitecții trebuie să locuiască înturnuri? . - Domnule Ioanide, îl lua Sultana mai diplomatic, dar totatît de ferm, vrem noi să te plasăm într-un palat. . - Se schimbă chestiunea. Din păcate, nu am cu ce sî-l fac. . - Ești ridicol cu ideile astea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ferm, vrem noi să te plasăm într-un palat. . - Se schimbă chestiunea. Din păcate, nu am cu ce sî-l fac. . - Ești ridicol cu ideile astea de mizerie, Ioanide! se indignaElvira. Butoiescu, constructorul tău, un om simplu, are două case, un arhitect de talia ta își construiește ce vrea. . - Butoiescu strânge cărămizi, grinzi, piatră, își face dinadunătură. . - Cu atât mai mult tu! . - Madam Ioanide, eu sunt artist, nu manoperă. Ce-mi dațizor cu locuința? Nu cunosc casa lui Giotto, lui Bramante, lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dispoziție totmaterialul de care ai nevoie. Dumneata, care ridici catedrale și campanile comunale, vei ști să-ți înjghebi un apartament. Planul Sultanei era de a încredința lui Ioanide construcția imobilelor din terenul parcelat pe care se afla baraca însăși a arhitectului. Un grup de oameni bogați, spre a-și investi banii în ceva, cumpăraseră aceste parcele spațioase și plănuiau să-și facă un mic cartier luxos, înainte de a se întîmpla vreun alt eveniment supărător. Imobilele ar fi fost dimensional mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dorit un pulover lățos și mănuși de lână, ca să poată sta afară pe teren, căci Ioanide își începea și de multe ori termina lucrările și iarna. Elvira nu-și bătea capul cu astfel de lucruri, n-avea răbdare, în comerț arhitectul nu găsise nimic mulțumitor. Erminia surprinse asemenea dorință și începu să culeagă elemente pe departe. . - Ce culoare preferi? . - Iată o întrebare curioasă! Accept tot spectrul solar. . - Nu m-am exprimat bine. Ce culoare preferi laîmbrăcăminte? . - Ah! asta depinde de epocă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide construi parcul în sens superior comercial, fără a face paradă de originalitate. Adoptă un stil admis și uniform, punând accentul asupra confortului. Casa lui însăși nu era în "stil Ioanide" evident. Exteriorul era simplu, geometric și nud. Toată atenția arhitectului căzuse asupra salonului, pe care îl făcuse la etaj pe toată întinderea construcției. Era o sală impunătoare și somptuoasă, lungă aproximativ de cincisprezece metri, cu plafonul în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tocmească. În general însă le dădu foarte ieftin, pentru că instinctul de colecționar era mai tare în el, și modul cum prindea în perete Ioanide piesele, de-a lungul scării și chiar în salon, îi plăcea. Avea ocazia acum, la seratele arhitectului, să-și prezinte singur obiectele, ca un director de muzeu. Transportarea tuturor pieselor nu fu ușoară și Regele Lear justifică și porecla de Ulysse. Petrișor îl urmărea pe stradă și se posta chiar în fața casei lui Ioanide. Hagienuș ieșea, după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și prezinte singur obiectele, ca un director de muzeu. Transportarea tuturor pieselor nu fu ușoară și Regele Lear justifică și porecla de Ulysse. Petrișor îl urmărea pe stradă și se posta chiar în fața casei lui Ioanide. Hagienuș ieșea, după sfatul arhitectului, prin curtea vecină, pe altă stradă a parcelării, sau trimitea pachetul dinainte, prin Suflețel, iar el intra râzând viclean, fără nimic în mână. Toate aceste cumpăraturi și înfrumusețări presupuneau din partea lui Ioanide bani. Îi avea. Acum, că nu mai făcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceste cumpăraturi și înfrumusețări presupuneau din partea lui Ioanide bani. Îi avea. Acum, că nu mai făcea caz de artă cu orice preț și renunțase descurajat la ideea unui București în stil grec, primea un număr foarte mare de comenzi. Devenise arhitectul la modă. În ciuda evenimentelor, se construia înfrigurat, deoarece oamenii cu depozite de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
momentul când căzuse de la putere avea în casă din remunerațiile sale o sumă care i-ar fi ajuns un an cel mult. Dacă ar fi fost înlăturat de la catedră și s-ar fi aflat în imposibilitate de a lucra ca arhitect, după o vreme Pomponescu ar fi trebuit să aibă recurs la veniturile constituite celor două femei. Câțiva ani de zile cel puțin, lucrurile n-ar fi fost așa de negre, totuși Pomponescu le văzu astfel. Gândul de a fi întreținut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acum era pus la index de toți. Impresia lui în tot cazul era că destinul îi este pecetluit. Când își aducea aminte de povestea aruncării în stradă a lui Ioanide, se cutremura. Credea în această posibilitate, pentru că ultima deplasare a arhitectului era opera sa. Întrucât îl privea, se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]