8,235 matches
-
destul de palidă, zise ea, după aceea. — Știu. — Fața este plată, aproape umană. Cum ar arăta tuns? Și așa a apărut sindromul Gandler-Kreukheim, o mutație genetică rară care producea o statură mică, păr corporal excesiv și diformități faciale care duceau la asemănarea cu un simian. Sindromul era atât de rar, încât fusese observat de numai patru ori în ultimul secol. Prima dată, într-o familie aristocrată ungară, la Budapesta, în 1923. Doi copii se născuseră cu acel sindrom și fuseseră descriși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Murphy. Făcu semn cu capul spre copil și adăugă. — Ea e Bess. — Eu sunt dr. Bennett. Îi făcu semn cu mâna spre scaunul din partea cealaltă a biroului. O privi cu atenție, în timp ce se așeza. Nu sesiză nici cea mai mică asemănare. El era brunet, cu piele albă, puțin supraponderal. Ea avea pielea măslinie, era slabă băț, fragilă, încordată. — Mda, știu, spuse ea. Vă gândiți că nu semănăm deloc. Dar, dacă aș avea culoarea naturală a părului și aș fi ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea. Vă gândiți că nu semănăm deloc. Dar, dacă aș avea culoarea naturală a părului și aș fi ceva mai grasă, s-ar vedea aerul de familie. — Îmi pare rău, zise Bennett, așezându-se. Sincer să fiu, nu văd nici o asemănare. — Nici o problemă, spuse ea, ridicând din umeri. Presupun că trebuie să fie un șoc pentru dumneavoastră. Apariția mea aici, așa. — Categoric, este o surpriză. — Am vrut să sun înainte și să vă avertizez, dar apoi am decis să vin direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere credința mea. Ce tâmpenie mai e și asta? s-a Încruntat bunica Gülsüm. Turcoaicele nu mai poartă văl de nouăzeci de ani. Și nici una din fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea absolut nici o idee despre ce vorbea bunică-sa. Însă voia s-o ajute, să aline chinul bătrânei În orice fel Îi stătea În putere. Așa cu a adus Sfântul Coran și a frunzărit paginile până când a dat peste o asemănare consolatoare Într-unul din versuri: — Uite ce spune. „Când se cheamă la Rugăciune În ziua de vineri, grăbiți-vă la pomenirea lui Allah... apoi, după ce Rugăciunea a fost Împlinită, răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah și pomeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama de asta, fiind prea Învăluiți În atmosfera aceea, făcând În prea mare măsură parte din ea, Întocmai ca peștii cărora le e cu neputință să cuprindă imensitatea oceanului În care Înoată prin lentilele Încețoșate ale apelor ce-i Înconjoară. Asemănarea cafenenelei cu o scenă din romanele lui Kundera n-a făcut decât să dubleze interesul lui Armanoush. A observat multe alte lucruri, inclusiv faptul că toată lumea de la masă vorbea engleza, deși cu accent și greșeli de gramatică. În general, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și el era sărac. și mândru. Poate prea mândru. ă Va să zică, un student sărac nu are dreptul la mândrie? Așa credeți? ă Mândria poate fi un lucru primejdios. ă Vă înșelați în privința mea. Eu nu am mândrie. ă Sunt alte asemănări. O anumită tensiune în purtarea ta. O anumită imprevizibilitate. O sălbăticie, mai că poți să îi spui. ă Pot să plec acum? ă Desigur. Voi trece pe la tine mâine. ă Mi-ați mai spus asta. Nu e nicio nevoie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să se lase domesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvârși. Unul trebuie să-și piardă libertatea și să devină supus. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ocupată cu copilul: știa vag că Împreună cu Belbo și cu Diotallevi rezolvam un fel de puzzle care ne făcea să pierdem zile și nopți Întregi, dar nu-i mai spusesem nimic, de când Îmi ținuse predica aceea a ei despre psihoza asemănării. Poate că mă rușinam. În zilele acelea i-am povestit tot Planul, Încheiat În cele mai mici amănunte ale lui. Ea știa de boala lui Diotallevi, iar eu mă simțeam cu musca pe căciulă, de parcă aș fi făcut ceva neîngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
beretele, lăsând să le fluture pletele lungi, negre, iar capetele lor păreau că-și iau zborul de pe gâturi. Urlau, ca În seara aceea la Rio, houu houu houuuuu... Formele albe Începeau să se lămurească, una dintre ele căpătase o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă decât un phalus, o ampulă, un alambic, iar cea de-a treia era pe cale să capete forma clară a unei păsări, a unei bufnițe cu ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gratuit. Își clăti părul până când scârțâi, apoi îi mai turnă deasupra, cu cruzime, un jet de apă rece și îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl ei era izbitoare. Aveau amândoi fețe ovale și pomeții înalți, de reminiscență slavă - oare vreun tătar chipeș siluise cândva femeile strămoșilor ei? Puțin probabil dat fiind că, din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i spui lui Laurence, ce naiba? — Dar nu pot să mă căsătoresc cu el dacă nu e copilul lui... O mulțime de femei au copii despre care nu sunt sigure că sunt ai soților lor. Dar ignoră pur și simplu vaga asemănare cu lăptarul și-și văd de viața lor. Oricum, te-am auzit bine? Nu mai devreme de acum câteva luni, ai fi oprit un vagabond pe stradă și-ai fi făcut un copil cu el. Vorbim despre bărbatul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sufletului modern („Arghezi“). Arghezi mai colaborează la Contimporanul și cu articole - de fapt, mici eseuri: Limbile, spre exemplu, este o speculație privind diferențierile individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încep să circule informal în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
văduvit de funcția falică și redus la cea alimentară”. Teoreticianul echivalează „productivitatea textuală” a sintaxei urmuziene cu productivitatea formativă — prin excelență — a inconștientului, activitatea onirică”. Urmuz, între „realism” și „fantastic” Deși pornește, ca și Sașa Pană sau Ion Biberi, de la asemănarea între Urmuz și Kafka, Ov.S. Crohmălniceanu îl consideră pe Urmuz un realist á rébours, ale cărui „materiale” de lucru sînt débris-urile citadine. Oricum, nu un „oniric”, un „abstracționist” (cum îl vedeau mai tinerii critici ai epocii, în contra realismului socialist), ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui cuvînt, construcții de încăperi, de oameni, de relații nemaipomenite, sociale, politice, sexuale, mistice etc. — adică un univers total nou, pe analiza căruia îmi voi baza în principal întregul studiu. Și (B) asemănarea izbitoare între această locuință și fraza lui Urmuz”. Caracterul poetic al textelor e subliniat la tot pasul, ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reușise să scoată din discuție problema psihologiei feminine a Gelsominei. „Nu-i stă deloc bine lui Tomoe când ridică astfel nasul“, gândi Takamori. Ei i se părea că seamănă cu Sophia Loren, dar lui îi era imposibil să vadă vreo asemănare. Când era mică, se strâmba la el. Acum, că era mare, nu mai făcea astfel de gesturi vulgare, dar nasul ei în vânt era o mărturie a aroganței și a atitudinii sale disprețuitoare față de bărbați, față de lume și viață, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un fundoshi japonez și un șervet european. Dorind o amintire de pe Akashiromaru, Gaston i-a propus să îi dea lui Tanaka cravata în schimbul șervetului. Luat repede, Tanaka a fost de acord, deși se simțea, probabil, puțin vinovat. În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere... Mai degrabă găseai un pește într-un copac decât să-i afli lui vreo asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zeu și om și, în cele două ipostaze, ce relație există între Dumnezeu și Iisus? Unii susțin că el este om, alții, că este jumătate zeu și jumătate om, iar alții, că este Dumnezeu însuși, care a luat chipul și asemănarea omului. Catolicii afirmă că e Dumnezeu, deosebit fiind de el și totodată existând în el încă de la începuturi alături de Duhul Sfânt. Încerc să fiu cât mai simplu, dar nu e ușor, și, printre cuvintele greșit rostite, se ascund greșeala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului și al apei. Soarele era un petic auriu pe întinderea de valuri. La un moment dat, pământul a început
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o lumină difuză, mângâindu-mi părul negru buclat. Am coborât leneș din pat, m-am întins după telefon și am răspuns: Alo! Hey! Salut! Sunt Alex, ăăăă... băiatul de aseară, de la accident. Mi-am amintit imediat de el și de asemănarea izbitoare cu Andrei. Da! Ai mai aflat ceva de criminal? E complicat, ne putem întâlni undeva? Da, la cafeneaua aia din centru, cea de lângă Mall. Da! Ne vedem acolo într-o oră? Ok. Bine! Pa! Iarăși amintirile dulci cu Andrei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea Klidész, sprijinit de catedră, explica în continuare cazurile de asemănare a triunghiurilor și că, dacă sunt asemenea, nu înseamnă că sunt și identice, iar eu am încercat să număr, am și înmulțit patru mii nouăzeci și șase cu doi, uitându-mă în continuare la Iza, avea ciorapi groși, maro, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic foarte diferiți. Cei patruzeci de ani care trecuseră peste ei Îl modelaseră pe fiecare după chipul și asemănarea celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]