3,728 matches
-
sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde,/ dar frumusețea trupurilor nu". "Acela-ce-nu-se-teme-de-nimic" este înfrânt de opreliști transcendentale: "într-un avânt nemărginit/ cu brațu-ntins spre-al zilei astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al astrelor, al șarpelui, al comorii, precum și un întreg univers de credințe creștine descoperite de Alexandru Dima în poezia interbelică reapar la Adrian Păunescu, Dumitru M. Ion, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ion Horea, Gheorghe Pituț, Aurel Rău, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ion Bănuță, George Alboiu... Am putea dovedi numai prin titlurile volumelor devenite relevante în epocă că ele anunțau deschideri spre universul tradiționalist 4: Ion Gheorghe ("Căile pământului"), Aurel Rău ("Unde apele vorbesc cu pământul"), Ion Brad ("Cântecele pământului natal"). Motivul astrelor 5 apare, între alții, la Horia Zilieru,"Alcor", Cezar Baltag, "Vis planetar", Aurel Rău, "Jocul de-a stelele", uneori metaforizat în invocații și meditații asupra unor evenimente esențiale nunta, nașterea, moartea 6. Blestemul, ca cele două astre al zilei și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământului natal"). Motivul astrelor 5 apare, între alții, la Horia Zilieru,"Alcor", Cezar Baltag, "Vis planetar", Aurel Rău, "Jocul de-a stelele", uneori metaforizat în invocații și meditații asupra unor evenimente esențiale nunta, nașterea, moartea 6. Blestemul, ca cele două astre al zilei și al nopții să nu se mai întâlnească, este preluat din folclor de Mihai Beniuc în poemul "Dropia roșie"; aici răsăritul soarelui va destrăma vraja. Grigore Hagiu, Gheorghe Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cutezanță sau a harului. Cu volumul următor, "Vis planetar" (1964), asistăm la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi să aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă vreun zgomot". Poate că Marin Tarangul nu și-a găsit încă formula. Dan Laurențiu "Poziția aștrilor", E. P. L., 1967; "Călătoria de seară", E. P. L., 1968; "Imnuri către amurg", Editura Eminescu, 1970. Al. Piru îl consideră pe Dan Laurențiu un Bacovia în care intră "elemente noi de ultimă oră, de la beton și autobuz până la mizantropia existențialiștilor". 1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seară", E. P. L., 1968; "Imnuri către amurg", Editura Eminescu, 1970. Al. Piru îl consideră pe Dan Laurențiu un Bacovia în care intră "elemente noi de ultimă oră, de la beton și autobuz până la mizantropia existențialiștilor". 1 Motivul central al volumelor "Poziția aștrilor" (1967), "Călătoria de seară"(1968), "Imnuri către amurg" (1970), este condiția poetului, a precarității existenței lui în realitatea prozaică 2. Trimiteri se pot face și la M. Eminescu: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și." Gheorghe Grigurcu îl consideră macedonskian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându-te încă din mare/ și acum calci zările veștede
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce atinge. Poetul, așa cum am mai spus, cuprinde în poeme datini și obiceiuri. Bunăoară, parafrazează "Descântecul de reumă", descrie jocul călușarilor, sau, ca altădată, Caloianul. Călușarii sunt descriși în ritmica dansului. Poetul îi desprinde parcă din vadurile de foc ale aștrilor și jocul devine un spectacol de linii și mișcări: "Se zvârcolesc de friguri monahii dansatori isterici și aproape nebuni/ ca fetele bolnave de năvârlii./ joacă la lumina sfintei luni și se cred ciocârlii." Stingerea varului se realizează într-un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de inspirație a motivelor poeziei contemporane, ci, într-o însemnată măsură a contribuit la cristalizarea formei poetice însăși". Al. Dima, E.S.P.L.A., 1936 (Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană). 4 Adrian Maniu, "Lângă pământ"; Nichifor Crainic, "Șesuri natale" etc. 5 Motivul astrelor apare frecvent în perioada interbelică, bunăoară la Adrian Maniu, Lucian Blaga, Nicolae Crevedia, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. 6 În "Poeziile populare ale românilor", Ion din "Colind lui Ion" "pare un soare răsărit", iar sora din "Surorile" este "ruptă din soare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sora din "Surorile" este "ruptă din soare": "am avut o surioară/ iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu se poate uni cu sora lui. Motivul lunii apare și în doinele de dragoste, iar steaua, ca element al haosului primordial în lirica populară, devine simbol al singurătății
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în lirica populară, devine simbol al singurătății, al frumuseții și al morții. 7 "Din cerul soarelui la răsărit/ Cobor frângându-i marginile în flăcări" ("Răsărit de zi cu dragoste"). 8 În poemul "Râul sub lună" al lui N. Tăutu, imaginea astrului este cea a morții, luna arde în albastru fum de comoară. Culoarea albastră, remarcă Al. Dima, menționând culegerea lui T. Pamfile: "este știma blestemată... sunt duhurile comorilor ce le au în stăpânire cu legământ de la cel ce le-a îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reliefuri", E. S. P. L. A.,1967; "Poezii", Editura Tineretului,1967; "Elegii", E. P. L., 1968; "Turn cu ceas", editura Dacia, 1971; "Zeii asediați", editura Albatros, 1972. 8 "În roșii asfințituri te irosești fecund,/ Silabisire calmă de spații vegetale/ Mari pogorâri de aștri și fumuri lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rugămintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, înfățișând-o ca pe o nuntă "Cu o mândră crăiasă/ A lumii mireasă." Moartea este prezentată alegoric, ca o nuntă de proporții impresionante, cosmice, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii și aștrilor: "Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași,/ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari/ Păsărele mii/ și stele făclii". Ciobanul moldovean exprimă de fapt o concepție specific populară care prezintă moartea ca pe o contopire
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe acest atom atît de mic în nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru și neînsemnat ce se numește pămînt”6). Influențat de poezia eminesciană, dar și de materialismul secolului, Vlahuță așază atomul la originea a tot ce există: „...Piatră, floare, astru, om/ Toateau izvorît, în noaptea vremilor, dintr-un atom” 7). înfiorat, cuprins de remușcare pentru atitudinile sale atee, Macedonski plasează în atom „sfintele mistere”: „Am rîs de sfintele mistere/ Ce sînt în fiecare atom.../ Iertare! Sînt ca orice om”8
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează un surîs, Din doi vineți aștri." Peste trei săptămîni, a murit și fata de la Ipotești și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al 19-lea an. La 20 ghenar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
declarație războinică a unui mal-aimé de sfârșit de secol XX: "rău armat apropiere furișă/ de lucruri tatonare înconjur/ tăcere fugar împărțită// a vorbi numai în cercuri concentrice/ a imagina muzica unor moarte umbre/ și a celor fără contur...// și nici astrul nopții luminând!// a putea rosti neauzit corzi/ rupte ale lirei în vânt "moi, je suis le bien armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbește de la sine despre atât despre substanța sa profundă, cât și despre temeiul său, Întemeierea: "Cum în afară,-abisul de abise/ galactice nu poate fi ajuns,/ și-abisele-n lăuntrul meu închise/ n-adâncul celular nu-s de străpuns,// dar hăul de-aștri celui intim i se/ scrie-n afund și-i este cod ascuns/ lucrării de viață-n el promise,/ și-s astfel de realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia și se deschide cu toți porii spre "irișii-astralei vederi!". Referințe critice (selectiv): Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei (1980); Al. Paleologu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Filologie, Universitatea "Al. I. Cuza", promoția 1963. Profesor de latină (1963-1966), redactor la revista "Cronica" (1966-1968), apoi la revista "Luceafărul" (1968-1993) și la Editura Cartea Românească. Debutează publicistic în "Iașul literar" (1959), iar editorial cu placheta de versuri Poziția aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor (antologie), Editura Cartea Românească, București, 1980; Psyché, Editura Cartea Românească, București, 1989; Călătoria mea ca martir și erou al timpului, Editura Albatros, București, 1991; Femeie dormind, Editura Cartea Românească, București, 1993; 101 poezii (Un zeu care dorește să moară), Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care: Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996), Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1984, 1994, 1995) și Premiul Academiei Române (1989). Dintre toți orficii ieșeni, tânărul Dan Laurențiu își pune poate în termenii cei mai deciși, încă de la debutul reprezentat de volumul Poziția aștrilor (E.P.L., București, 1967), problema fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, Cartea Românească, București, 1975; Zodia leului, Cartea Românească, București, 1978; antologia reprezentativă Poziția aștrilor, Cartea Românească, București, 1980; Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fără nicio îndoială, acesta este testamentul unui mare poet. Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Critice, 1969; Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, 1973; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; L. Ulici, Prima verba, II, 1979; Dan Cristea, "Postfață" la Poziția aștrilor, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, 1984; Gh. Grigurcu, Existența poeziei, 1986; L. Ulici, Literatura română contemporană, 1995; Ioana Bot, Trădarea cuvintelor, 1997; Rodica Zafiu, în Dicționarul scriitorilor români, II, 1998; Mircea A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]