3,856 matches
-
s-a amplasat la altă poartă de sosire, crezând că suntem din Republica Moldova! Șoferul, mai isteț decât ea, văzând că nu-i sosesc turiștii, s-a autosesizat, ne-a căutat, ne-a găsit și-a condus grupul de turiști la autocar. Cam după o oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă! În Herssonisson, la destinație, altă distracție! Am aflat cu stupoare că din pachetul turistic lipseau unele servicii plătite, care le-am mai achităm o dată. Nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot simți triunghiul energetic dintre Sfinxul din Carpați, piramidele egiptene și palatul lui Minos. Dar, culmea penibilului a fost atinsă când, după ce un sfert de oră, cât a durat drumul cu autocarul de la palatul lui Minos și până în centrul capitalei, unde este amplasată Fântâna Leilor (Fontana Morosini superbă arhitectură!) și de unde începe orice vizitare a capitalei, ghidușa noastră a vorbit numai despre cele 1000 de butoaie cu apă pe zi, care vine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nici aici peisajele nu s-au dezmințit. Un canal leagă lacul de port, iar câteva lebede, stâncile roșii, copacii verzi și marea albastră fac un tablou uluitor. După o plimbare prin magazine, în căutarea unor suveniruri, ne-am întors cu autocarul la hotelul nostru în Herssonisos. Cam atât a fost vacanța mea în Creta, mult mai scurtă ca altele. Oricum, sper ca, în următoarea vacanță, să văd Madridul, Barcelona, dar, mai ales, creațiile faimosului arhitect Antonio Gaudi. Danci Bianca-Mihaela, clasa: a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prezența unui domn robust, tuns perie, costum nou Oradinum, și cu un obicei anume de a te privi În ochi chiar și când Îți adresa Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă pentru că adusese În autocarul rămas gol după dezertarea În masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele ei precum și spasmele repetate ale autocarului cu aer condiționat au atras atenția poliției care a așteptat politicoasă ca totul să se sfârșească cu bine Înainte de a „cola” o amendă cu felicitări domnului Răzvan Tambour, În franceză. 26. Așa a ajuns el, geolog de profesie, traducător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Teodosie al meu, chirurgul, și cu Ștefania lui, ateista, pentru zece zile În străinătate, cu Eximtur, m-am bucurat. Zece zile trec repede În mod normal. Și zece ani la o adică. Dar n-a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de plecare: Ia-l tu, i-am zis, a costat două sute zece lei, acum mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asculte Însă? Beethoven e oricum surd iar Europei unite puțin Îi pasă de orgasmul unor cetățeni de rând rătăciți pentru o noapte Într-un hotel din Paris, France, În care bucuria revederii se amesteca cu disperarea atâtor ani de separație. Autocarul era parcat pe rue La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se lăsau furați de cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul Tobă se va descurca În cei câțiva kilometri care Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tereza. Așa Îi zicem noi cetății unde s-a oprit și Împărăteasa pe când mai trăia. Ideea a fost a mea, ceea ce Însemna că tot eu urma să plătesc. Domnul Tobă ne-a ajuns și el din urmă după ce a Închis autocarul ca pe un seif de bancă, cu lacăte babane pe care le puteai tăia numai cu sudură autogenă. Nu mă puteam despărți de doi oameni care au fost timp de zece zile tovarăși de drum cu Teodosie. Încă mai speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În memoria transparentă a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat un pumn de intelectual drept În ochiul drept deoarece toți intelectualii sunt la Început de stânga, drept pentru care am răspuns și eu cu o lovitură la ficat marca Papp Laszlo, cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
persoanele fără pregătire specială NASA. —Pentru numele lui Dumnezeu, Kate, Îmi spune printre dinți Richard, care suportă orice, mai puțin să fie pus În situații jenante În public. —Încerc, Încerc. Emily, stai departe de mașini. EMILY, VINO AICI IMEDIAT! Un autocar s-a oprit lângă noi, vărsând din pântece un grup de turiști la vreo șaptezeci și ceva de ani. Doamne din Țara Galilor cu permanente proaspăt făcute și geci căptușite care le fac să arate ca niște locomotive Încetinite pentru economisirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
comunism nu poate fi înțeles astfel în afara industriei socialiste - conchideam eu. Dar „țăranul român” în postcomunism ? Mă uitam zilele trecute la televizor, unde erau prezentate rude ale celor plecați la muncă prin diverse colțuri ale Europei. Veneau cu sarsanale la autocarele ce bat drumurile migrației, trimițînd, prin intermediul șoferilor, copiilor, soților sau cumnaților lor slană și brînză și alte lucruri d’ale gurii din gospodărie. „De cînd cu criza, trebuie să-i mai ajutăm și noi, cu ce avem pe lîngă casă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce vor trebui să facă în continuare. Deci, se duceau la o înmormântare. Vor trebui să rezolve toate problemele în timp util, în aproximativ patruzeci și opt de ore, deoarece Dana, la capătul acestui interval, avea loc rezervat la un autocar al Agenției de Turism Touring cu plecarea în jurul orei zero, din apropierea Liceului Ion Luca Caragiale. Toți cei rămași acasă, inclusiv Liza, care și ea se află într-o situație dificilă, ardeau de nerăbdare să afle vești de la cei plecați și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
său stâng. Cerul fiind senin fără urmă de nori, spera să nu mai aibă nevoie de ea cel puțin deocamdată. Se afla pe Calea Dorobanți în fața Liceului I.L. Caragiale, nu singur, ci împreună cu eul său. Tocmai a condus-o la autocar pe Dana, de care se despărțise nu fără o strângere de inimă, deoarece plecase pentru o perioadă ceva mai îndelungată. La ore așa târzii de noapte, mijloacele de transport în comun își restrâng activitatea la maximum. Taximetriștii trec în viteză
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]