4,300 matches
-
uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să se joace, nu mai aveau chef, avântul de odinioară le dispăruse; acum își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Un lucru în aparență lipsit de consecințe pentru un autor de limbă română mi-a condiționat la modul păgubos toate deciziile majore. M-a învins limba engleză! Când știi ce ți-e scris într-o direcție, știutul îți taie din avânturi în celelalte. Am știut, de exemplu, că în câteva profesiuni care mă fascinau nu voi ajunge niciodată, fiindcă nu știam bine engleza. Deși n-aveam nici un motiv să sufăr din cauza asta, am trăit totuși un sentiment profund de frustrare. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Arvinte a luat la citit notele de plată și, cu toate că nu-și mai amintea deloc chipurile domnișoarelor cu care lega prietenii scurte, dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cursuri, documente, cuvântări, rapoarte, precum și exemplare disparate din câteva enciclopedii străine. La hotarele civilizației central-europene, întemeietorii „ordinii economice” în Rădăuți se afirmă ca „mari constructori de proiecte”. În trecerea spre civilizația urbană se produce o adevărată revoluție în mentalitate. În avântul demografic al localității, omul învață să se depășească. Meseriașul și neguțătorul, antreprenorul, arendașul, bancherul, tipograful și librarul de carte, preotul, învățătorul și profesorul, elitele profesiunilor liberale impun activismul în viața cotidiană. „Omul de inițiativă, dar și cap limpede”, care crede
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
Sa fie-aici sfârșitul oare A tot ce eu cândva visăm? Iluzii dulci, amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
simțeam degetele Înghețate În frigul cumplit, În ciuda ghetelor și a șosetelor de lînă. Într-un ritm plicticos, constant, mergeau În șir, repede și cu pași mărunți, ca niște lame. Depășind acea bucată dificilă, camionul și-a continuat drumul cu un avînt Îndoit și, curînd după aceasta, am trecut de cel mai Înalt pas, unde se Înălța o piramidă neobișnuită, din pietre de diferite mărimi, Încununată cu o cruce. În timp ce camionul trecea pe lîngă ea, aproape toată lumea a scuipat, iar unul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un medicament prin banala metodă de a da bani pe el. Mi-a mai calmat un pic criza. Priveam visători dincolo de malul rîului, În junglă, la verdele său misterios și Îmbietor. Astmul meu și țînțarii mi-au mai tăiat din avînt Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În formare ale naturii nu au făcut decît să-mi stimuleze dorința. Zilele au trecut, scăldate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care, în puțini ani, ajunsese la o mare desăvârșire creștinească, lăuda într-o zi, ca niciodată, pe Preasfânta Fecioară Maria. Fiind întrebat, că de ce laudă și-o iubește așa de mult pe Maria ridicându-și ochii spre cer, într-un avânt de iubire, răspunse: “Maica lui Dumnezeu este Maica mea, cum aș putea să n-o iubesc?” Dacă voim deci ca ea să ne fie Mamă, și să se arate atare față de noi, să ne arătăm și noi mai întâi fiii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Erai viu într-un mormânt. Tatăl vru să-ți stăvilească Zborul către infinit... Tu, în drumul către astre, Ai rămas nebiruit. Rupt-ai gratiile negre, Lacătul cel greu căzu... În această luptă surdă Biruit-ai numai tu. Și cu ce avânt serafic Ai vâslit spre cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Lc 21,33). Afară de asigurarea harului său și de jertfele martirilor, Cristos și-a mai susținut Biserica prin o serie de oameni excepționali care prin credința și sfințenia lor au reușit să miște neamurile și să le dea un nou avânt în urmarea și păstrarea Evangheliei. Sf. Constantin cel Mare, Sf. Atanasiu, Sf. Augustin, Papa Grigore al VII-lea, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Dominic, Sf. Ignațiu de Loyola... sunt tot atâția corifei care prin o viață sfântă și printr-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în urma unei operații a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la 13 martie 1995 în fața bisericii atât de dragă lui. (Pr. Iosif Simon, Necrolog). Lauda Sion Scoală, depărtează-ți somnul Și laudă-ți, Sioane, Domnul, Cu credință și avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci de toată proslăvirea Vrednic este Cel Preasfânt. Pâinea cea mântuitoare Și de viață dătătoare Azi se dă ca nutrimânt... Și o ia creștina turmă, Ca la „Cina cea din urmă”, Spre un tainic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
venit pentru două zile să ne cerceteze în „sihăstria“ noastră, ne-a aplicat corecția cuvenită în calitatea sa de Mare Inchizitor și ne-a lăsat cu buza umflată. Am venit deci la București cu forțe noi și inimile pline de avânt tineresc. Sperăm că vei veni și tu la fel. Vacanța noastră a fost plăcută, reîntoarcerea de asemenea. Am în suflet presimțirea unui an bun. Pentru că cel care a trecut, din toamnă până în toamnă, a fost un an de criză și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar jumătatea stângă și dreaptă a capului și feței sunt simetrice. Înseamnă că aseară tata s-a întors acasă treaz. Drept care mama era plină de avânt, reușea să-i placă de mine, îi mergea bine. Dar pozele de acest fel sunt rare. Căci fotografii nu veneau în sat decât în zilele de sărbătoare. În zilele de lucru, tata mai bea printre picături în timpul programului. Dar în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă tratase cu refuz. Am luat-o ca pe o simplă amânare, pentru că apa încă era foarte rece, iar soarele primăvăratic o mângâia încă atât de somnoros. Despre asta am scris mai târziu: „Mie îmi fluiera moartea... Trebuia să iau avânt să ajung la ea. Aproape că mă aveam în mână, doar o mică parte din mine nu mă asculta. Poate că era animalul inimii“1. și, mult mai târziu, am alcătuit în așa fel un colaj de cuvinte decupate din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o baie bună și să înfulece cu ură și dușmănie din mâncarea națională a bozgorilor: gulașul. Unii îmboldiți de acest avânt electrizant s-au ridicat în picioare hotărâți să meargă la luptă chiar așa cum or putea: desculți și cu mâinile goale. "Hanibal ante portes!" (Hanibal este la porțile Romei) Patria e în pericol! Era tevatură mare. Dar ceilalți, cei mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu a auzit nimeni, bună să fie exploatată doar pentru exotismul numelui său în revistele bogaților lumii. La Geneva a fost construit în jurul anilor 1880 un templu masonic. "Templul Unic Masonic", mai exact. Erau ani de maximă toleranță religioasă și avânt masonic. Arhitectura edificiului incită din prima clipă: caracter "antic", referință masonică la templul lui Solomon, după cum stă scris în ghidul turistic al orașului. Colonade ionice, totul alb, fără "rupturi" evidente de stil. În jurul anului 1900, templul este transformat în Biserica
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în cărucior. După felul în care se mișcă și se manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-l pe șofer că sunt bine sănătos și acesta felicitându-mă cu un „bogdaproste”, stabiliră să mă ducă mai întâi pe mine la hotel, așa că pe drum - o, momentele muzicale când un om are un EKG bun! - mi-am luat avânt și am început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al unei adânci revoluții culturale înnoitoare și puternice.“ (România liberă, 17 august 1958) Istoria s-a cuibărit în inima lui Aurel Baranga (nota V. I.) „Trăiesc zilele de încordare de dinaintea lui 6 Martie, când nimeni și nimic nu putea stăvili avântul de luptă al mulțimilor conduse de Partid. ...Îmi țiuie în urechi gloanțele trase de legionari împotriva conducătorilor noștri; văd caldarâmul roșit de sângele oamenilor tineri, culcați la pământ de salvele trase din palat și din ministerul de Interne, la porunca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
puterile lor să ridice creația artistică românească la înălțimea documentului înfățișat plenarei.“ (Scînteia, 5 noiembrie 1971) „Sus inima, tovarăși! E zi de sărbătoare, Din toate cea mai scumpă, fiindcă e ziua Lui, E timp de bucurie și ceas de înălțare, Avântul, demnitatea, mândria neamului. Tot ce-a sperat poporul și n-a sperat să spere, Tot ce-a visat în veacuri de crunte asupriri, Durerile lui Horea și-a Iancului durere Prin lupta Lui sunt astăzi doar sfinte amintiri. Priviți în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
poporului, patriei, socialismului. Sunt gânduri inspirate de propunerile tovarășului Nicolae Ceaușescu prezentate în ședința de alaltăieri a Comitetului Executiv al CC al PCR privind activitatea politică, ideologică și educativă din țara noastră - documente de o covârșitoare însemnătate pentru un nou avânt al scrisului, al culturii române!“ (România literară, 8 iulie 1971) „Omul cu inima uriașă - care este a întregii țări. Fiindcă din întreaga țară, de pe plaiul Mioriței, Vrancei, până în câmpiile Crișului și Valea Mureșului, de sus, din Nordul Moldovei și până
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
eroi Măreață și puternică, În timp de pace și-n război; Ne-ai dezrobit al țării plai, Pe-ai vieții dușmani i ai învins În ceasul grelei încercări Un braț puternic ne-ai întins! [...] Armata sovietică, Slăvim în cântec ostășesc Avântul și puterea ta Pe-ntreg pământul românesc În lupta grea ne-am înfrățit Armată bravă și popor Sub flacăra din Răsărit Sub roșu steag biruitor.“ (Acest „Cântec de înfrățire între Armata Sovietică și Armata Română“ a fost pus pe muzică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
proprietari, a trustmanilor și a cavalerilor de industrie, protejați de cercurile palatului.“ (Viața românească, decembrie 1972) „Am moștenit o țară frumoasă și bogată Și-i vom spori avutul și faima-i vom spori Prin faptă vitejească, prin muncă încordată, Cu-avântul ce Partidul în suflet ni-l sădi.“ („Am moștenit o țară“, Luceafărul, 13 august 1977) „Zilele când marele forum al Conferinței Naționale a Partidului Comunist Român își desfășura lucrările, cu participarea entuziastă a reprezentanților tuturor categoriilor sociale, ne-au găsit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
impulsul dat artei de a situa în centrul ei nu un erou pasiv, stăpânit de împrejurări, ci de o voință de a se realiza uman și pentru oameni, în atmosfera unei înalte și vibrante tensiuni morale. Și este, de asemenea, avântul imprimat atât de necesarului proces permanent de primenire interioară a culturii, prin intensificarea cunoașterii propriei noastre arte și a artei tuturor celorlalte popoare în evoluția lor. [...]“ (Scînteia, 27 ianuarie 1973) „Alegându-l să-i conducă destinele, poporul a ales pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]