KorAP: Find »[drukola/base=bătrână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...215 >

5,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

care Maggie și le amintea din Dublin, deschise tuturor vizitatorilor, zi și noapte. Holul era pustiu, dar casa părea primitoare. Mirosea chiar, Maggie era sigură de asta, a mâncare gătită. Bună seara! Doamnă Guttman? Nu primi nici un răspuns. Poate că bătrâna adormise în scaunul ei. Maggie intră șovăind, nedorind să dea buzna într-o casă străină. Căuta camera principală, care cu o seară înainte fusese ticsită cu sute de oameni. Îi trebuiră câteva clipe ca să se orienteze, dar o găsi repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Voia să o ajuți, să terminați ce a început tatăl meu, orice ar fi asta. Fiindcă credea că miza e importantă. O chestiune de viață și de moarte, a zis. Amintindu-și cuvintele lui Rachel Guttman și felul în care bătrâna o apucase de încheietură, Maggie fu străbătută de un fior de vinovăție: femeia asta încercase să o transforme în aliata ei și ea nu făcuse nimic. — Da. Cineva care îndeamnă la acțiune poate să facă apoi - arătă spre cadavrul de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec sau rus? Nu avea idee, iar în orașul ăsta toate variantele erau posibile. Dintr-o altă direcție venea o gașcă de băieți arabi de optsprezece ani, pe lângă ei trecând o bătrână care citea dintr-o carte de rugăciuni, murmurând incantații, ca și cum nu și-ar fi permis să piardă nici măcar un minut de venerare a divinității. În cele din urmă, zări un indicator simplu, în engleză, care părea scris de mână. Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

indivizii ăia doi az’ noapte? În fiecare zi. Darlene, da’n fiecare zi, încerc să-ți explic ce fel de clienți vrem s-avem aici. Și după asta vin și dau de tine, mâncând porcării pe barul meu cu o bătrână și cu balega aia grasă. Vrei să dau faliment? Oamenii se uită prin ușă, văd o combinație ca aia și se duc în alt bar. Ce tre să fac ca să mă înțelegi, Darlene? Cum poate o ființă omenească să pătrundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mi-a fost milă de biata femeie. Ar trebui să fi văzut și tu, Lana, cum se purta fiu-su cu ea. S-asculți povestea aia despre autobuzu’ Greyhound pe care mi-a spus-o. Și-n to’ timpu’ ăsta bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
E clar? — Da, doamna. — Ești sigură c-ai înțeles ce ți-am spus? — Da, doamna. — Așa. Acum arată-i lu’ omu’ ăsta unde ținem măturile și celelalte chestii și pune-l s-adune cioburile sticlei pe care a spart-o bătrâna. Ai obligația să-mi faci localu’ ăsta curat ca-n palmă, pentru ce mi-ai făcut aseară. Acum mă duc la cumpărături. Lana se duse până la ușă și se întoarse spre ei. Să nu cumva să-l prind pe vreunu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aș avea și eu un salariu și n-aș mai îmboldi oamenii să bea apă, ca să capăt comision. Da’ bine că mi-am adus aminte! Trebe să iau ceva comision și pentru ăi doi de au băut aici ieri seara. Bătrâna a băut cu siguranț-o grămadă de bere. Nu văd de ce se tot plânge Lana. Afacerile-s afaceri. Grăsanu’ și cu maică-sa nu-s mai răi decât ceilalți care vin să bea aici. Cred că ce-a scos-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu pot suferi biserica, zbieră Ignatius. Ar fi trebuit să fii biciuită chiar acolo, în confesional. Uite ce, Ignatius, mâni te duci și-ncerci în alte locuri. Sunt o grămadă de slujbe-n oraș. Am vorbit cu domnișoara Marie-Louise, bătrâna care lucrează pentru nemți. Are ș-un frate schilod, cu un aparat de-ăla de ureche. E surd sau așa ceva. Și-a găsit o slujbă bună la Industriile de Binefacere... — Poate că ar trebui să încerc acolo. — Ignatius! Ei angajează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să spun că nu are nimic de-a face cu sexul. Puteți alege oricare dintre cele două slujbe. Vreau să spun că nu dau importanță sexului. — Vă rog. Să nu mai vorbim despre asta, spuse Ignatius. Observă cu interes că bătrâna începuse să moțăie la biroul ei. Condițiile de muncă păreau admirabile. Vino și stai jos, te rog. Domnișoara Trixie îți va lua haina și pălăria ca să le pună în garderoba angajaților. Vrem să te simți ca acasă aici, la Levy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să aud asta, spuse Gonzalez punând pardesiul într-un dulap vechi, în care Ignatius văzu o pungă asemănătoare celor două de lângă biroul bătrânei. Dă-mi voie să ți-o prezint pe domnișoara Trixie, una dintre angajatele noastre cele mai vechi. Îți va face plăcere să o cunoști. Domnișoara Trixie adormise, cu capul ei alb printre ziarele vechi de pe birou. — Da, spuse în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ziua de Paști, spuse domnișoara Trixie lui Ignatius. Sper că mi-o dă. Au uitat cu totul de curcanul promis pentru Ziua Recunoștinței. — Domnișoara Trixie a lucrat pentru Levy Pants ani și ani de zile, explică șeful de birou, în timp ce bătrâna contabilă adjunctă sporovăia ceva în legătură cu curcanul. — Aștept de ani de zile să ies la pensie, dar în fiecare an îmi spun că trebuie să mai lucrez încă unul. Ăștia îți cer să muncești până cazi mort. Domnișoara Trixie respiră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc. Mătura se mai izbi de câteva ori de bar. Apoi trecu norul de fum împreună cu cealaltă parte. — Mai bine zi mușteriilor să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care curăț-aci, cu mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
la oameni ca să ajung la același rezultat. Poate că ar fi trebuit să fiu negru. Presupun că aș fi fost unul foarte mare și înspăimântător și m-aș fi împins tot timpul cu coapsa mea masivă în coapsele ofilite ale bătrânelor albe din mijloacele de transport, stârnind astfel numeroase țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune pentru ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în glozet bot să și mor. — Mătușa ta? Un om în toată firea ca tine trebe s-asculte de mătușă-sa? Isuse Cristoase! Cu cine naiba ai tu de-a face, Mancuso? Cu bătrâne care merg singure-n localuri un’ se face striptease, cu mătuși? Faci cumva parte dintr-o asociație de femei, sau ceva de-alde astea? Vino-ți în fire. Sergentul privi cercetător trupul pirpiriu care tremura în urma unei tuse periculoase. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ar fi un vot de blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia, cu voce nazală și o mulțime de „r“-uri, o altă femeie, o bătrână zbârcită, a cărei față trăda apartenența la Confederația Mondială a Sindicatelor Muncitorești. Se pare că ceilalți au fost de acord cu ea, căci grupul și-a continuat drumul, îndepărtându-se. Trebuie să recunosc că nu aș fi refuzat o donație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Levy gândea că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de sus. — Îmi vine să vomit privind această scenă, spuse domnul Levy. N-ai putea s-o plimbi pe afară? E o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru asta! — Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? îl întrebă mândră doamna Levy pe soțul ei, cu un glas care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
În cele din urmă, Santa spuse: — Cred c-am s-anunț familia că-i fac o slujbă. — Cred că și eu am să-i anunț că fac o slujbă pentru odihna sufletului răposatei, spuse și doamna Reilly, mișcată de biografia bătrânei doamne Lopez. — Irene! strigă Santa. Tu nici nu-i cunoști măcar. I-adevărat, recunoscu încet doamna Reilly. Când ajunseră la cinematograf, avu loc o discuție între Santa și domnul Robichaux, fiecare vrând să plătească el biletele. Doamna Reilly spuse că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
considerând-o o bucată de confeti deosebit de voluminoasă? Îmi imaginez că pe la ora două după-masa ai necazuri cu ochii, vezi totul ca prin ceață. Am citit toată broșura. E scrisă complet neliterar. Dumnezeu știe unde găsești asemenea porcării. Poate la bătrâna care vinde praline la cimitir. Ei bine, nu sunt comunist, deci lasă-mă în pace! — Ignatius, nu crezi că ai fi mai fericit dacă te-ai duce să te odihnești puțin la Caritas? — Te referi cumva la un salon psihiatric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să scrie nici o listă pentru băcan. — Bătrână? se miră doamna Reilly. Ignatius, mi-ai spus că Trixie era numele unei fete drăguțe care lucra la Levy Pants. Mi-ai spus chiar că vă înțelegeați bine. Acu’ aflu că-i o bătrână care abia știe să scrie. Ignatius! Era și mai trist decât își închipuise la început domnul Levy. Bietul nebun încercase s-o facă pe mama lui să creadă că are o iubită. — Vă rog, îi șopti Ignatius domnului Levy. Veniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
trecuse pe acolo, îi spusese femeia din casa de alături, citise cu câteva clipe în urmă. Trixie, pe de altă parte, ura compania. Deși soția lui și nebunul afirmau că senilitatea ei nu era decât o poză, se îndoia că bătrâna ar fi fost în stare să scrie o asemenea scrisoare. Dar deocamdată trebuia să iasă din dormitorul acesta claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când domnul Reilly stătuse aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit dintr-o dată, constată doamna Levy. Ce s-a întâmplat, Gus? O altă încercare terminată cu eșec? — Domnișoară Trixie, strigă domnul Levy în urechea bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse doamna Levy. Pot paria că te-a păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse doamna Levy. Pot paria că te-a păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti bătrâna. Trebuie să recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu te pensionează? — Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]