5,989 matches
-
mea până voi ajunge la disperare și-mi voi descărca toată energia. Apoi să mă fuți până când vom ajunge la extaz amândoi și atunci să ejaculezi pe fața mea și pe sânii mei. Aș vrea să ne iubim așa până la bătrânețe, să adormim unul lângă altul să ne trezim tot împreună. Când îmi scrii să pui niște floci și puțin sloboz pe scrisoare să mai simt și eu mirosul. Viitoarea exivă am să o bag în pizdă ca să mai vezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în noiembrie, am vomitat, la ieșirea din pușcărie, în parcare. În iunie a spus că vrea să-și schimbe numele și să pună acest moto textului: Aștept să-mbătrânesc, Aștept să treacă timpul tinereții și Să vină mai repede anii bătrâneții.“ Cu goblenul pierd timpul. Ce să faci? Degeaba nu poți sta, mi-au trecut trei ani de zile, de acum încolo or trece greu. Sunt și tânăr, nu prea bag importanță. Am 22 de ani. Bine, pedeapsa mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Favoritul meu era Homer. Îl hrăneam cu firimituri de pâine și mă jucam cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile. Întrucât împărțeam aceeași celulă, mă distram la gândul că, cel puțin, aveam colegi gândaci spirituali. Față de celelalte insecte nu aveam aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pp. 132). Unii colaboratori ai revistei se vor regăsi după război în paginile Contimporanului; unii sporadic (A. Maniu, Emil Isac, Claudia Millian), alții mai des (Th. Solacolu), alții „la vîrf” (Ion Vinea, Marcel Iancu, Tristan Tzara). Potrivit unei mărturii de bătrînețe a lui Ion Vinea, din echipa Simbolului urma să facă parte și Jacques G. Costin, însă numărul 5 al revistei, în care urma să publice, n-a mai apărut. Fapt este că viitorul autor al „Exercițiilor pentru mîna dreaptă“ va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern al sportsmanului: „Tineri vînjoși, pămînteni, etnici, sportsmeni vor fi socotiți păgîni. (...) E de preferat elanul poate unilateral dar vital al tinerilor într-o epocă de cădere a politicianismului”, iar corupția politicianistă - cu devitalizarea/degenerarea și slăbiciunea (altfel spus, cu bătrînețea și feminizarea). Tinerețea și bărbăția devin astfel pricipalele motoare ale „revoluției naționale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrînesc formal, ci tînăr, bărbătesc, fecund revoluționar”. Ca și tînărul Mircea Eliade, Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pașii mei răsuna în umbră, parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului! Orice ridicare a mânii nu e decât o îndoială mai mult. Durerile se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. BUNĂTATE TOAMNA Pomi suferind de gălbinare ne
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
clipe, că așa trebuie să arate miezul secret al vieții. Seara, încep să număr stelele care se aprind pe cer. Așa cum aș număra scoici pe țărmul mării, cu degetele ude și pline de nisip. Nu mai simt nici oboseala, nici bătrânețea. Și totul se întîmplă de la sine, fără nici o constrângere. E o liniște care depinde numai de mine și pe care aș dori-o prelungită la nesfârșit. ― N-ai putea trăi permanent astfel. ― Știu. Și totuși sunt recunoscător fiecărui ceas care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mila voastră disprețuitoare. XXXV ― Poate, ar trebui să renunț, Galilei, să-ți spun mai departe ce cred. Încep să te irit, îmi dau seama. Și n-aș vrea să mă așezi printre "procurorii", cum îi numești tu, care-ți amărăsc bătrânețea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îți spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine ceva care, în același timp, mă desparte. Și eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigența mea, ți-am lăsat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor mâna, că, uneori, ți se încețoșează privirea. Devii recunoscător pentru fiecare zi care îți mai e permisă. Numai la bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage dintr-o dragoste care a sfârșit rău. ― E vorba de o femeie? ― Da. insă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cerc. Ajungem mereu la același punct. ― Sau la același rău, Galilei. În timp ce noi discutăm aici între chiparoși, se ridică, poate, alte ruguri. ― Dacă lumea e strâmb alcătuită, de ce nu m-aș mulțumi să fiu egoist, să-mi pese numai de bătrânețea mea? ― Pentru că simți nevoia să-mi povestești coșmarurile tale. Crezi că nu mi-am dat seama? XL ― Nici măcar zeii nu mai pot schimba ce a fost trăit. Ai spus-o tu însuți, Galilei. Să rămânem, așadar, la semnificații. Toate inchizițiile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cred că mai pot. Lumea e plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-a făcut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după? ― Poate și bătrânețea. Mi-ai atras atenția că abjurarea s-a petrecut la șaptezeci de ani. ― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-a făcut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după? ― Poate și bătrânețea. Mi-ai atras atenția că abjurarea s-a petrecut la șaptezeci de ani. ― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco. Când s-a apropiat de mine pentru îmbrățișarea rituală, am avut o senzație de repulsie. La o vârstă deja pășind spre ultima bătrânețe, lumea se aștepta să mă port ca un înțelept. Lucru care presupunea un mare efort: senilitatea îmi ruinase trupul fără să-mi dea nimic în schimb, cu atât mai puțin înțelepciunea pe care ceilalți o pretindeau de la mine. Dar, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ținându-ne respirația din pricina duhorii. Nu se putea vedea altceva decât târșâitul unor deținuți, precum șerpii căzuți într-un puț. Gundo și-a amintit o cârciumă din apropiere. Soldații erau de-ai casei, beți turtă. Doisprezece longobarzi, cu toții mai aproape de bătrânețe decât de maturitate, arătând și cam jegoși. Gundo s-a răstit la ei, furios, silindu-i să elibereze ringul. Între timp unul dintre ei a alergat să-l cheme pe comandantul garnizoanei, deoarece l-am întâlnit pe drum venind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea nemaipomenit. Era pace, și temutele epidemii secerau vieți departe de noi. Rotari și Gaila se iubeau. Tatăl meu își trăia bătrânețea liniștit. Eram mândru de Ansoald, pe care toți îl credeau copilul meu din flori, asta și pentru că luase obiceiul să-mi zică, din recunoștință, tată; deprindea literele și legile așa cum însetatul bea apa din izvor. Gisulf guverna cu înțelepciune, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numai cei mai rudimentari, căci pentru longobarzi conta funcționalitatea lucrurilor, în timp ce cărămidarii, aurarii, gravorii, dăltuitorii, mozaicarii, pictorii și cei iscusiți în alte meșteșuguri nobile fie că migraseră de ani buni în ținuturile bizantine, fie că dispăruseră rapid pe motiv de bătrânețe sau din lipsă de discipoli. Longobarzii considerau arta bizantină ca fiind coruptă, și, la rândul lor, artiștii refuzau să se plece în fața gustului unor oameni pe care-i numeau barbari. Mai mult decât atât, longobarzii obișnuiau să spună: dacă avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-a predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
auzite de un grădinar; urându-l pe rege din cauză că pusese să fie de mai multe ori biciuit pentru niște fleacuri, a mers la Ansoald să-i spună ce auzise cuvânt cu cuvânt. Prinzând de veste, eu,Stiliano, de nerecunoscut din pricina bătrâneții, m-am întors la Pavia cu ajutorul lui Dumnezeu și cuocrotirea lui Ago. După ce am pus la punct un plan împreună cu Grimoald, cu pretextul de a încredința trezoreriei zeciuiala regală, am pornit spre capitala regatului. Întâlnindu-mă acolo cu fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mașină. Sau motocicletă. Poldo ar pleca să facă Înconjurul lumii. Dormind În sacul de fâș, și făcând cu mâna la camionagii, pentru a le cere să-l ducă dintr-o parte În alta, ar putea umbla pe drumuri, până la adânci bătrâneți. Altul și-ar cumpăra o chitară, un pian cu coadă, o cameră video digitală sau un aparat foto digital, un computer sofisticat pentru a Înregistra muzică. Abia În clipa aceea Înțelese că lucrul cel mai dezgustător de pe foaia aceea albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și imperceptibilele linii orizontale, linia verticală de sânge, și se gândi că trebuia s-o facă și pentru a o salva, pentru a o Împiedica să devină o hoașcă ramolită ca mama ei, pentru a o salva de la trădare, de bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să discute cu soția lui, chiar dacă n-ar fi făcut-o - ce importanță mai avea? -, oricum el urma s-o părăsească și să se mute cu Sasha. Apoi ar fi Împărțit amândoi bucuria unui film, un Crăciun, aceiași prieteni. Și bătrânețea, și suferința, și boala, tot ceea ce-ți rezervă viața - nu doar clipele fericite ale așteptării și ale pasiunii, care nu Înseamnă viață, ci doar o soluție diluată a acesteia, o caricatură. Dar Dario n-o făcuse. Amâna mereu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de un echipaj numeros de servitori. Nu avea drept de moștenire domnească, dar îi plăcea să i se spună prinț. Mihnea era omul de încredere al domnitorului și se spunea că ar fi avut sângele Drăculeștilor: era copil făcut la bătrânețe de Dracul cel Bătrân cu o servitoare de la curte. Pentru Ghighina au început drumurile la Târgoviște: la cumpărături, plimbările până în marginea pădurii și serile vesele din sufrageria roșie, care acum părea poleită și însuflețită. Prințul o privea printre șuvițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de dumneata mai ascultă și, cum s-a îndepărtat Iscru, Petru a strecurat inelul în buzunar. Apoi a tot săpat în tăcere, cu ochii strălucitori și fața palidă și zgrunțuroasă, ca o colivă fiartă bine. Apoi a ținut inelul până la bătrânețe, ascuns în chichița lăzii, unde l-a găsit Ioniță Zugravu și l-a păstrat și el până când i-a venit ideea să-l pună în zidul bisericii din Comoșteni, unde a stat fără grijă până prin 1982, când l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca oastea regatului să fie o forță de neînvins cu așa un luptător viteaz, destoinic și iscusit, preluând chiar conducerea oștirii. Analizând situația, ciclopul acceptă propunerea înțeleptului împărat și preluă conducerea armatei, iar cei doi frați domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Revolta literelor Într-o zi sufocată de ploaie când monotonia și deprimarea pun stăpânire pe minte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prietenul . El o recunoscu pe imprimantă și îi spuse că ceea ce a făcut nu era bine. Imprimanta și mingea spartă își cerură scuze pentru toate necazurile pe care le cauzaseră. Ei distruseră copia lui Ted și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți împreună cu noii lor prieteni, calculatorul Semi și ursul de pluș Ted. Făt Cătălina-Elena, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]