6,215 matches
-
diferită de a ta, Nu înțeleg, Centrul a primit în avans trei sute de păpuși, deocamdată sunt suficiente, statuetele de lut nu sunt jocuri pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie să ne terminăm lucrul, Sigur că nu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar acesta e destinul fiecăruia dintre noi, acum statuetele nu mai fac de gardă numai în fața casei, apără și intrarea în olărie, la sfârșit vor fi peste trei sute de păpuși privind drept înainte, măscărici, bufoni, eschimoși, mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta făcu o manevră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și să caut pe aici prin pod o oglindă... Dar nu, nu doresc să știu cum mai arăt. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de păr din barbă încă miros a ars, iar faptul că am dormit atât de puțin a lăsat, probabil, urme. Bănuiesc că am ochii injectați. Mai e și febra care îmi dă amețeli. Și apoi nu m-aș putea privi într-o singură oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. „Nu, n-am purtat.” Și mă așed pe scaunul din fața biroului, în timp ce el ridică telefonul care are un fir lung ca să poată fi utilizat în ambele încăperi (în spatele meu e o cameră unde lucrează două funcționare îmbrăcate în halate albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scene. Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. „Cum te cheamă?” am repetat. Tăcere. Se uita la mine, cu ochi ficși, goi. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar el îmi refuză această victorie. Și nu mă pot lupta cu el. Cum să te lupți cu un om care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
săi decid atunci să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o barbă mare de profet, două neveste, o fetiță și o asistentă sau amantă, ce i-o fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care, la o adică, fug cu obolul strâns, și pe jumătate eremit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În formă de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se pretinde Ahasverus, Evreul Rătăcitor, cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În viclenie. Îi dau de Înțeles că sipetul nu conține numai harta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lângă vagonul 8, cu valijoara. Era destul de grea, dar nu deranja cu deloc. Belbo așezase valiza deasupra locului 45 și se instalase și el cu teancul de ziare. Știrea zilei erau funeraliile lui Berlinguer. După puțin timp, un domn cu barbă venise să ocupe locul de lângă el. Lui Belbo i se părea că l-a mai văzut (gândindu-se Într-o doară, poate la petrecerea din Piemont, dar nu era sigur). La plecare, compartimentul era ocupat complet. Belbo citea ziarul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ocupe locul de lângă el. Lui Belbo i se părea că l-a mai văzut (gândindu-se Într-o doară, poate la petrecerea din Piemont, dar nu era sigur). La plecare, compartimentul era ocupat complet. Belbo citea ziarul, dar pasagerul cu barbă Încerca să intre În vorbă cu toți. Începuse cu niște observații referitoare la căldură, la lipsa de eficiență a sistemului de aer condiționat, la faptul că În iunie nu știi niciodată dacă să te Îmbraci de vară sau de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-l terorizeze pe adversar. Celălalt arătase de-a dreptul speriat. Pe urmă venise controlorul. Întrebase de ce Belbo avea bilet pentru Bologna și locul pentru Roma. Belbo răspunsese că-și schimbase ideea În ultimul moment. „Ce frumos“, zisese domnul cu barbă, „să poți să hotărăști după cum bate vântul, fără să te gândești la pungă. Vă invidiez“. Belbo zâmbise și se Întorsese cu fața În altă parte. Ca să vezi, Își zicea, acum se uită toți la mine ca și cum aș fi mână spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Vedeți să nu uitați valijoara aceea“, zisese vecinul lui. „Nu, trebuie să vină s-o ia un domn la Florența“, zisese Belbo, „chiar vă rog să vă uitați din când În când la ea“. „Am eu grijă“, spusese domnul cu barbă. „Aveți toată Încrederea“. Belbo se Întorsese la Milano spre seară, mâncase două cutii de carne și niște biscuiți sărați, dăduse drumul la televizor. Tot Berlinguer, bineînțeles. Astfel că știrea aceea apăruse aproape În treacăt, la Încheierea emisiunii. În prima parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și niște biscuiți sărați, dăduse drumul la televizor. Tot Berlinguer, bineînțeles. Astfel că știrea aceea apăruse aproape În treacăt, la Încheierea emisiunii. În prima parte a zilei, către amiază, În Trans-Europe-Express, pe ruta Bologna-Florența, În vagonul 8, un pasager cu barbă Își exprimase bănuiala asupra unui călător ce coborâse la Bologna, lăsând o mică valiză În plasă. E adevărat că spusese că trebuia ca la Florența să vină cineva să o ia, dar oare nu așa acționează teroriștii? Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vină cineva să o ia, dar oare nu așa acționează teroriștii? Și pe urmă, de ce-și reținuse loc până la Roma, din moment ce coborâse la Bologna? O neliniște serioasă se răspândise printre călătorii din compartiment. La un moment dat, pasagerul cu barbă zisese că nu mai rezista În tensiunea aceea. Mai bine să comită o eroare decât să moară, și-l anunțase pe șeful de tren. Șeful de tren oprise garnitura și chemase poliția feroviară. Nu știu exact ce se Întâmplase, trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ferată, artificierii veniseră... Experții deschiseseră valijoara și găsiseră În ea un dispozitiv cu ceas fixat pentru ora ajungerii la Florența. Suficient ca să facă să sară În aer câteva zeci de persoane. Poliția nu reușise să-l găsească pe domnul cu barbă. Poate schimbase vagonul și coborâse la Florența deoarece nu voia să apară În jurnale. I se lansa un apel să ia legătura cu polițiștii. Ceilalți pasageri Își aminteau În mod foarte limpede de bărbatul care lăsase valiza. Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate că Belbo ar fi făcut mai bine să plece imediat În călătorie, Înainte să-l identifice cineva. Librăria Sloane, rue de la Manticore, numărul 3. Miercuri, 20 iunie, la amiază avea să Întâlnească o față cunoscută, pe domnul acela cu barbă cu care conversase așa de amabil În tren. El i-ar fi spus unde să găsească alți prieteni și apoi, Încet-Încet, În cea mai bună companie, În timp util pentru solstițiul de vară, ar fi povestit În sfârșit ceea ce știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bună, trebuia să presupună o alta, care trecea dincolo de ficțiune. Și anume că Planul, cel inventat de noi, corespundea punct cu punct, inclusiv chinuitoarea căutare a hărții din final, unui plan adevărat, În care Agliè, Rakosky, Racikovski, Ragotgky, domnul cu barbă, Tres, toți, până la Templierii din Provins, fuseseră deja cuprinși. Și că acel colonel văzuse just. Dar că văzuse just greșind, pentru că până la urmă Planul era diferit de al lui, iar dacă era adevărat al lui, n-ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bine, domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la piept. Intrând În arena aceea plină de fum, clipi. Nu păru să se mire de adunarea aceea de hierofanți pe care-i vedea În fața lui, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diotallevi a murit sâmbătă seara, la miezul nopții. „Și nici unul, nici unul dintre prietenii lui la Înmormântare, azi-dimineață, ce rușine! Nici măcar domnul Garamond, care zice că e În călătorie În străinătate. Eu, Grazia, Luciano și un domn negru de tot, cu barbă, cu favoriți creți și cu o pălărioaie de parcă era un cioclu. Dumnezeu știe de unde venea. Dar unde erați dumneavoastră, domnule Casaubon? Și unde e Belbo? Ce se Întâmplă?“ Am mormăit niște explicații confuze și am pus receptorul jos. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la ***, pentru a ține apoi drumul drept spre oraș. Ei așteptau un semnal de la Radio Londra, aveau să pornească atunci când și Milano ar fi fost gata pentru insurecție. Sosiseră și cei din formațiunile Garibaldi, comandați de Ras, un uriaș cu barbă neagră, foarte popular prin partea locului: erau Îmbrăcați cu niște uniforme doar de fantezie, care se deosebeau unele de altele, afară de eșarfe și de steaua de pe piept, amândouă roșii, și erau Înarmați la Întâmplare, care cu o pușcă veche, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de arme pe ferestruicile mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care le-ar fi unit sub forma unui nou ordin denumit Ordinul Catolic al Trandafirului și Crucii. Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]