4,944 matches
-
Iftene, dar îmi puteți spune Moni, pentru că așa sunt alintată de familia mea. Eu am 10 ani și sunt în clasa a IV-a, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt o fată frumoasă; am părul scurt, drept și blond, iar ochii sunt de culoarea smaraldului, umbriți de gene subțiri că mărarul; sub năsucul mititel, răsare o gurița mică, dar care vorbește neîncetat. Eu sunt de statură mijlocie și recunosc că sunt cam grăsuță pentru vârsta mea. Sufletește, sunt o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am 11 ani și învăț la Colegiul „Mihai Eminescu” din Iași. Acasă mi se spune uneori Fifiloi, iar colegii îmi zic Padawan Tano. Sunt un băiat destul de înalt și subțire, dar plin de energie.Am ochii albaștri verzui și părul blond, mai tot timpul ciufulit. Mă consider un copil deștept, dar din păcate nu întotdeauna îmi folosesc inteligența la maximum. Colegii mă văd ca un prieten bun, un băiat generos, drăguț, amuzant, activ și de treabă. Nu sunt perfect, deoarece sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Coco. Îmi plac foarte mult câinii, rasele preferate fiind bichonul maltez, chihuahua și chow-chow. Aceastea sunt eu! Voi ce părere aveți despre mine? Eu mă numesc Miruna Simina-Bogdan, am 11 ani și învăț la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Am părul blond închis, ochii albaștri și sunt destul de înaltă pentru vârsta mea. Eu sunt o fire jucăușă, mă împrietenesc ușor cu toată lumea, sunt amuzantă în toate și fac glume foarte bune. Sunt sociabilă și săritoare, iar când un prieten are nevoie de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tot cântărit din priviri. Nu discutam niciodată despre box sau despre munca de la poliție, conversația noastră limitându-se doar la câteva cuvinte despre vreme. Din punct de vedere fizic eram diferiți - atât cât pot fi doi oameni înalți. Blanchard era blond și rumen la față, avea un metru optzeci și trei, pieptul și umerii largi, picioare subțiri și crăcănate și un început de burtă. Eu eram brunet, cu tenul palid și, deși înalt și costeliv, eram numai mușchi și aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii, și jafurile. Fritzie zice că o să fim citați cu toții pe ordinea de zi. Îmi întinse mâna și mă lăudă: — Ne-ai oferit un meci mișto, blondule. I-am strâns mâna și am observat urme de sânge proaspăt pe manșeta lui dreaptă. — Mulțumesc, domnule sergent, i-am răspuns, apoi i-am întins mâna lui Fritz Vogel, care mi-o strânse o fracțiune de secundă, sfredelindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în pază! Păcat că n-a murit în ring. Și-ar fi scutit familia de multă durere. Apropo de familii, te rog să dai mâna și cu restul familiei mele. Martha Sprague se ridică la comandă. Era scundă, îndesată și blondă, semănând izbitor cu tatăl ei. Avea ochi de un albastru atât de deschi de parcă i-ar fi dat la albit, iar gâtul îi era plin de coșuri și inflamații de la scărpinat. Arăta ca o adolescentă care n-a scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
râs și mi-am dezvelit incisivii. Martha se întinse după creion, dând să-i imortalizeze. — N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine. — Blonzii sunt mai sensibili, replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
N-am avut timp să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine. — Blonzii sunt mai sensibili, replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine. — Blonzii sunt mai sensibili, replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și copii ale cazierelor. Când ușa celulei se deschise, declanșată de la distanță, am reușit să le asociez fotografiile cu fețele. Paul David Orchard era scund și solid, cu un nas turtit ce-i acoperea jumătate din față și cu părul blond, lung, dat din belșug cu pomadă. Cecil Thomas Durkin era un mulatru de vreo cincizeci de ani, chel, pistruiat și înalt de aproape un metru nouăzeci și cinci. Charles Michael Issler avea niște ochi imenși, adânciți în orbite, iar Loren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-a lăsat s-o sărut fără să fac gargară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bilingve și o serie de povești care păreau adevărate. Unul știa de „el blanco explosivo“ care a dat apă la șoareci în timpul vizionării unui film porno dat la Chicago Club pe la sfârșitul lui ianuarie. Altul mi-a povestit despre un blond masiv care a cardit trei ciorditori de le-au sărit capacele, iar apoi i-a uns pe polițai cu bancnote de douăzeci de dolari scoase dintr-un sul gros. Povestea care a pus capac la toate a fost aceea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cap. — Nu, nu l-am văzut pe omul ăsta. O să-i anunț pe oamenii mei și o să-i trimit să facă investigații în comunitatea americană de aici. — E greu de trecut cu vederea, domnule căpitan, am răspuns eu minciunii lui. Blond, un metru optzeci și cinci, solid ca un tanc. — Ensenada atrage oamenii duri, domnule polițist. De aceea poliția de aici e atât de bine înarmată și atât de vigilentă. Mai rămâneți pe-aici? — Cel puțin noaptea asta. Poate că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu viermi colcăindu-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lac de sudoare. O reclamă a Marthei, care luase premiul cel mare oferit de Consiliul de Publicitate în 1948 prezenta un tip arătos, într-un costum pepit, care se plimba pe malul oceanului și îi făcea ochi dulci unei vampe blonde, întinse la plajă. Individul era atât de absent la tot ce se întâmpla în jurul lui, încât era cât pe ce să fie măturat de un val mare. Textul din partea de sus a paginii spunea: „Nici o grijă! În costumul lui Hart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni erau așezate pe podeaua colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o batistă Întărită. — Bine ați venit la Aberdeen Journals, spuse ea fără pic de entuziasm. Cu ce vă pot fi de folos? Logan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el. Încă un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru: un Richard Erskine zâmbitor. Cinci ani. Păr blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În ambarcațiunile trase la țărm. Logan și Watson se Îndreptau din nou către locuința lui Richard Erskine din Torry. Cineva Își amintise că Îl văzuse pe dispărut. O oarecare doamnă Brady văzuse un băiat blond, Îmbrăcat cu un hanorac roșu și cu jeanși albaștri, trecând prin spatele casei ei. Era singura pistă pe care o aveau. Știrile de la ora două și jumătate urmau să Înceapă, așa că Logan porni radioul mașinii, prinzând ultimele acorduri dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
and Technology Park, aflat În vecinătate, Își făceau proviziile de băutură și semipreparate pentru o altă noapte acasă În fața televizorului. Era un birou de relații cu clienții chiar lângă intrare, operat de un bărbat ce părea destul de tânăr, cu părul blond strâns În coadă. Două minute mai târziu, un tip mic și chel, cu ochelari cu lentile În formă de semilună sosi și el. Purta aceeași bluză albastră ca și restul angajaților, dar pe ecusonul său se putea citi: „COLIN BRANAGAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
judecând după starea gurii ei. Dinții și pielea sunt decolorate din cauza arsurilor. Vom avea o imagine mai bună după ce vom vedea ce conține stomacul. Isobel Închise gura copilului cu o mână, iar cu cealaltă susținu partea din spate a capului blond. — Hei... Îi făcu semn fotografului să se apropie. — Fă o poză aici. Ceafa a suferit o lovitură puternică. Degetele i se mișcară, examinând părul chiar deasupra locului În care craniul atingea gâtul. — Nu a fost un obiect bont, ci lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
după-amiaza, Andrea Murray, șeful catedrei de Științe Sociale de la Academia Kincorth, a apelat 999 pentru a raporta descoperirea unui picior de om Într-un tomberon de gunoi la Nigg. Piciorul aparținea unei fetițe de patru ani, neidentificată: rasă caucaziană, părul blond lung, ochii albaștri. Înmână un teanc de copii celei mai apropiate persoane, spunându-i să păstreze una și să dea mai departe. Toate foile erau la fel: o fotografie de la morgă, fața Întreagă, ochii Închiși, obrajii brăzdați În locurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe noi! se plânse ea, În timp ce Logan aștepta la telefon verificarea. Nenorocitul ăla de avocat Sandy a aruncat În noi cu tot rahatul pe care l-a găsit! Fața Îi era roșie ca sfecla, roșeața Întinzându-se de la bretonul ei blond până la gât de parcă ar fi fost arsă de soare. Avem ceva să le spunem? Ceva, orice? Orice care să ne facă să părem că ne Îndreptăm spre ceva? Logan acoperi receptorul cu o mână și Îi spuse că urmau simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cap de linie. O copie a fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O fetiță de patru ani cu păr blond până la umeri, care se cârlionța delicat În jurul feței sale palide. Un năsuc. O față rotundă. Obraji rotunzi. Conform raportului, ochii Îi erau albaștri-verzui, dar În poză erau Închiși. Nimănui nu-i plăcea să vadă ochii copiilor morți. Luă poza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brațe lungi și osoase. Costumul gri Împrumutat de la Serviciul de Procuratură al Coroanei ca să-l facă să pară mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sută de ori mai rău. — Constatări preliminare, zise Isobel când termină În cele din urmă, frecându-și iar și iar mâinile. Patru coaste fracturate și semnele unui traumatism cranian În urma unei lovituri. Șold rupt. Un picior rupt. Avea cinci ani. Blondă. Are niște plombe În molarii din spate. Și mai mult săpun, și mai mult frecat. Isobel părea că vrea să se curețe până la os. Logan n-o mai văzuse niciodată atât de afectată de munca ei. — Estimez data decesului undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]