4,074 matches
-
ci doar raportul contradictoriu dintre un anume act și gradul de dezvoltare a conștiinței aceluia care comite actul! Unui necunoscut Nu trebuie să-ți spun nimic! Privirea mea, o, tu, cel pururea necunoscut, e mărturie în des tu lătoare a bunăvoinței pe care mi-ai trezit-o în suflet. S-o porți cu tine în veci. E o realitate care te va învălui de-a cum încolo, mai materială decât oricare vorbă sau oricare gest. Departe de cel care ți-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și Regatul celor Două Sicilii nici nu se pune: aceste relații n-au fost întrerupte niciodată și au fost de când lumea fondate pe un simțământ de prietenie din cele mai trainice. Prin urmare, Sire, îmi permit să reclam întreaga Voastră bunăvoință în ceea ce îl privește pe Regele celor Două Sicilii și întreaga sa Casă! Gândiți-Vă, Majestate, că noi suntem de două ori legați de această Casă, atât prin trecutul nostru, cât și prin decizia pe care am luat-o de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
București în aceeași dispoziție ca și voi. Liniștea de aici mă dispune deocamdată la somn și la oarecare meditație... P.S. Dacă „majestuoasa austeritate“ a lui Pierre îl împiedică de a-și aminti de amănunte mai puțin austere, mă bizui pe bunăvoința lui Vally de a-mi transmite tot ce m-ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie spre nimic și, întrucât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spus ce se întâmplase. S-a speriat îngrozitor, a plecat și nu a mai revenit. Eliberându-se camera lui Ion, madame Simon, beneficiara ei de drept, s-a mutat în fine într însa. Merita săraca de ea acest gest de bunăvoință a sorții, după viața atât de grea pe care o dusese în ultimii ani... Prin urmare, partea îngrădită a camerei noastre mai mici - vechea baie - ne revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în Puțul de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot pe jos, am mers până acasă la mine. BILANȚ II Anul dur Începutul anului 1959 Eu cred în bunăvoința zeilor (sau a sorții) față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot pe jos, am mers până acasă la mine. BILANȚ II Anul dur Începutul anului 1959 Eu cred în bunăvoința zeilor (sau a sorții) față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
anului 1959 Eu cred în bunăvoința zeilor (sau a sorții) față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade să mă culc pe perna moale a fatalității binevoitoare, ci trebuie să lupt, să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două coltucul de pâine pe care l-a dat celor doi frați care priveau cu lăcomie la bunătatea de pe masă. A doua zi, mama și-a reluat munca la spital, luptându-se în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă mult apreciată de publicul meloman: "Rigoletto". În fond el Mita Fâru era un tenor desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
loc atât de impersonal, căminul studențesc. Mesele de la sfârșit de sesiune, când rămâneam fără bani și mâncam împreună pentru a uni firimiturile: unul venea cu un măr, altul cu trei cartofi și o conservă apoasă de pește. Alții doar cu bunăvoința și cu plăcerea de a fi împreună. Chefurile cu vin adus de prin podgoriile Vrancei sau bere ieftină de la "dozator", bere rece Mărgineni sau Ghidigeni, cu culoare și miros de șampon de urzică, singura pe care ne-o puteam permite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
hotelului meu, cineva a scris: „Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche“. A doua zi, a apărut dedesubt: „Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu“. Așadar, în ceea ce privește profeția legată de moartea literaturii, cred că o să moară profeția. A.R. Vă mulțumesc pentru stoicismul și bunăvoința cu care mi-ați răspuns și vă doresc ca de la Premiul Ovidius să zburați, fără escală, la Premiul Nobel. (Interviu reprodus din revista România literară nr. 39, 2004) Antoaneta Ralian așa cum o văd alții „Antoaneta Ralian are orgoliul meseriei bine
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puteam chiar să fiu îmbolnăvit în fapt. Și mă gândesc că poate ar fi reușit dacă aș fi urmat tratamentul prescris și aș fi luat pilulele ,,speciale, foarte scumpe” pe care ,,specialistul” i le-a dat fratelui meu din mare ,,bunăvoință”. Când am citit prospectul acestor ,,medicamente speciale” am rămas pur și simplu îngrozit; pe câteva rânduri erau trecute o mulțime de contraindicații și efecte secundare. Pur și simplu acele mizerii de pastile te îmbolnăveau de 5 ori mai mult decât
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Ungro Vlahiei, fiul lui Vlad, Marele Voievod, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungro Vlahiei și a părților de peste munți, Amlașului și Făgărașului Herțeg, A binevoit Domnia mea cu a sa bunăvoință, cu inima mea curată și luminată și am dăruit această atotcinstită și cu frumoasă față și prea cinstită, care este deasupra tuturor cinstelor și darurilor, aceasta de față poruncă a Domniei mele, jupanului Stoica Naneș și vărului lui Tatomir și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Românească am primit moara cu grădina iei de la grofu în 1918, ș-apoi în grădina morii au mutat grădina de pomărit, un loc foarte bun și creștiau altoile de minune, dar ce folos, când ai loc bun nu mai ai bunăvoință de a munci, așa s-a părăsit totul. Copiii astăzi nu numai că nu știu să altoiască, dar nici măcar să sădească un pom, dar să nu ne mirăm dacă nu știe nici dascălu, de unde să-nvețe? Și acum o legendă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător al îngrijirilor și iubirii părintești, copilul își începe școala familială caracterizată prin dragoste nelimitată, prin îngăduință și bunăvoință, prin înțelegere și toleranță, totul desfășurându-se după o programă extrem de complexă și diferită de la o familie la alta. Acum, în primii ani de viață petrecuți în familie, se învață și hărnicia, și deprinderile elementare de curățenie și ordine, și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acordarea gradelor didactice, mi am format convingerea că de reușita sau nereușita debutului profesional depinde evoluția ulterioară a prestațiilor educatorului. Am cunoscut școli în care venirea unui proaspăt absolvent (învățător sau profesor) era transformată într-un eveniment, fiind primit cu bunăvoință și încredere și ajutat să se integreze în colectiv, în activitatea didactică și în viața comunității. Nivelul elevat al muncii instructiv educative din școală îl obliga pe noul venit să-și alinieze conduita și stilul de muncă la cel al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai moșmondi atâta, că-i târziu, a trecut dăscălița la școală! Pe ulița principală a satului, în drumul ei spre școală, oamenii o salutau pe dăscăliță cu respect, iar cei mai tineri îi spuneau sărut mâna. Ea le răspundea cu bunăvoință tuturor, întrebându-i de sănătate și despre treburile care i-au scos din ogradă. Da, vrednica învățătoare străbătea zilnic, cu precizie de ceasornic bine reglat, pe orice vreme, drumul până la școală. Nu a întârziat și nu a lipsit nici o dată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adevărat. Și iritat de dualitatea acesta și de neputința în care mă vedeam de a mai potrivi cândva culorile între ele, mi-am părăsit definitiv caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de temperament, desigur. În rândul acestora din urmă l-aș pune pe Heine. Dar despre amuzanta împrejurare povestită de el undeva în Reisebilder, pomenesc mai departe. * Până aici n-a fost însă vorba decât de puterea noastră de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altfel, în anul acela, comitetul de redacție al "Erei". Poate sunt victima unei sugestii: colecția pe care o răsfoiesc, și în care se află articolul în chestiune, a aparținut lui Petre Missir și mi-a fost încredințată, cu o bunăvoință pe care nu o pot trece cu vederea, de către d. inginer Missir, fiul fostului meu profesor și mai târziu coleg. Dar se mai poate ca el să fi fost scris de d. Cuza. În acest caz, cine știe dacă, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
E o floare lipsită de sevă care se ofilește înainte de a se fi realizat pe sine însăși. Asemănarea e astfel numai la suprafață, la ceea ce ochiul poate privi de la înălțime și din depărtare. Și încă, numai ochiul atent, plin de bunăvoință și de înțelegere... Nu oricare. Căci, precum așa de bine a spus-o Maurras, vorbind tocmai de toscana Cetate a Florilor, "adevărata frumusețe nu atinge decât sufletele pe care ea le-a ales". Les âmes qu'elle a choisies... Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
început) să consider cele două epoci ca și cum s-ar găsi pe același plan, deopotrivă de prezente amândouă, substituindu-se una alteia în repezi apariții alternative. Mai e nevoie să adaog cât de mult contez, pentru evitarea a orice confuzie, pe bunăvoința, perspicacitatea și imaginația celor ce ați primit să mă însoțiți în fantastica mea expediție? Să plecăm, deci... * Iată-ne în piața gării, sosiți de undeva cu trenul, într-o clară dimineață de primăvară. Înainte de a ne sui în trăsura sprintenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tinereței noastre? În piața aceasta e Primăria orașului. Clădirea veche. Nu se poate compara, firește, cu cea din Paris, nici chiar cu cea mai modestă dintre primăriile orașelor Apusului. Dar e primăria veche; casa orașului; cuviincioasă și demnă. Cu multă bunăvoință și cu destulă pricepere, ea ar putea fi transformată și adaptată; ar putea deveni un palat demn de destinația sa și de cinstea orașului. Spiritul nostru nu pricepe însă asemenea lucruri. Peste câțiva ani de aici, Primăria Iașului va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din sălile, pe atunci mult mai reduse decât azi, ale localului, o mesuță împreună cu Coșbuc. Cu Iosif, aveam strânse legături de amiciție. Pe Coșbuc nu-l cunoșteam. Și d-lui e poet... spune Iosif, confratelui său, arătând spre mine, cu bunăvoință, după ce, la invitația lui, am luat loc la mesuță. Coșbuc zâmbi enigmatic. A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când, în fața titanului căruia îi vorbea, eu mă simțeam tot mai umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poziția lui, de monumentele lui, de strălucita Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu, accente pline de căldură și de încântare. E adevărat că nu toți străinii, care, trecând pe la noi, și-au notat impresiile, vorbesc în același fel, cu aceeași bunăvoință și prezintă Iașul în culori tot atât de plăcute. Mulți alții, cei mai mulți chiar, insistă cu deosebire asupra lipsurilor, neajunsurilor și mizeriei pe care le-au întâlnit în locurile acele, fără a mai pomeni și de lucrurile bune, pe care le-au găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prezentat ministrului, i-am prezentat situația și recunoscând, în fapt, că a stărui în dreptul meu strict, ar fi însemnat să nu țin seamă de dificultățile de ordin financiar prin care trecea Statul, am făcut unele propuneri practice care, cu puțină bunăvoință, puteau duce a o soluție convenabilă, în tot cazul mai folositoare Statului decât mie. Am vorbit cu căldură, cu convingere și am încheiat așa: Faceți, domnule ministru, acest lucru, nu pentru mine, deși aveți datoria să țineți seama și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]