4,453 matches
-
Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum spre biroul ei la etaj, trecând pe lângă o baricadă improvizată din mese și din scaune și marcată de o inscripție pe o foaie de hârtie: DINCOLO DE ACEST PUNCT TREC DOAR REVOLUȚIONARII
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Îndrepte. Tineri În uniforma hotelului Își Încetineau pasul În fața lui. El și-a dat seama că voiau să-l Întrebe ce căuta acolo, dar știa că, atâta vreme cât continua să Înainteze, era În sigu ranță. Trebuia să nu-și piardă calmul și să-și continue drumul de parcă locul i-ar fi fost cunoscut. Intrarea era păzită de soldați. Nici unul nu-i aruncase vreo privire când intrase. Chiar la sosirea lui, coborâse dintr-un microbuz un grup de tineri doar ceva mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trezirea dintr-un somn lung găsește un dar la capul patului. Tabloul Înfățișa doi lei și un tigru care atacă un armăsar murg ca brat, cu ochii căscați de teroare. Călărețul, un alb, părea minuscul și neajutorat, Însă ciudat de calm, ca și cum și ar accepta soarta. Ei i se făcuse milă de bietul călăreț, care nu arăta la fel de nesuferit precum cei din primul tablou, prin urmare n-ar fi meritat să fie sfâșiat. — Se numește Lei și tigru atacă un călăreț
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu era sigur unde e, apoi a sorbit cu șovăieli, zgomotos. Pe Margaret n-a privit-o. — Promit să nu vă rețin decât câteva minute, Abang Karno. A zis asta În limba javaneză, cât se poate de clar și de calm, iar când și-a auzit vocea i s-a părut că-i aparține unei alte persoane, cineva pe care-l uitase de mult. E o onoare pentru mine să vă Întâlnesc din nou. Toți cei trei bărbați din jurul mesei s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ne-am făcut reciproc multe daruri. Eram mult mai tineri și mult mai nesocotiți. Iar acum mă tem că vremea aceea a trecut. — Poate că nu era nesocotință, a Început Margaret să vorbească. A respirat adânc, Încercând să și păstreze calmul. Poate că nu era nesocotință, ci speranță. Președintele a privit-o, expresia lui se schimba imperceptibil, devenea mai puțin binevoitoare, așa i s-a părut, colțurile gurii lui se ridicau ironic. Când a vorbit, Însă, avea o voce foarte liniștită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebuie să mă Întorc În Olanda, deși nu-mi face nici o plăcere. Trebuie să mă duc și să intru În luptă. — Atunci vin cu tine, a zis Margaret. Vin după tine În Europa. — E ridicol, a zis În felul lui calm, potolit. Ești prea tânără, ce-ai putea tu să faci? Unde-ai locui? — Cu tine. Margaret Încerca să-și imagineze casa descrisă de el, o casă Înaltă, Îngustă, Întunecată. Dacă nu, În altă parte. Doar să nu fiu prea departe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putut lesne găsi un sprijin în tatăl ei, care o adora, dar acele virtuți tocmai aci se arătau. Nu cerea, ocolea chiar intervenția lui Hallipa, pentru a nu pricinui scene de gelozie din partea soției îndrăgostite și pentru a nu turbura calmul, orânduiala, exactitatea perfectă a traiului, care erau așa de plăcute tatălui ei. In acea ordonanțare perfectă a vieții lui Hallipa amorul-pasiu-sare unei fete crescute lângă o mamă, acea frumoasă Lenora, al Elenei, de la prima vârstă a judecății copilărești, trecând prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de inimă și degeaba i-am spus. O privire de dojana și de rugăminte o întrerupse. Lenora deschisese ochii. - S-a făcut! spuse cu un glas calm Elena, care intra - dar, totuși, mai vibrant ca de obicei, și cum vestea păru a liniști pe mamă-sa, fata se duse iar la Nory și îi vorbi încet și mai însuflețit Cuvintele Linei nu spuneau nimic nou lui Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Fiecare, preocupat, nu băga de seamă că tace. Lina aproape nu mâncă. Mini aprecie suculenta prepelițelor înăbușite la abur, dar nu și hazul lor, așa cum se pregătise. Rim se servi de trei ori și fuse gata să-și iasă din calm, când Lina îi observă că e prea lacom pentru un artritic! Despre Lică sau Hallipi nici un cuvânt. Toate lucrurile astea dosite erau însă pondere materiale, care apăsau asupra locului și ceasului. După dejun Lina se grăbi să plece la o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi va aduce n timp, limpezimea imposibilului când gustul înjumătățit al înserărilor a locuit dintotdeauna în calmul unui neprevăzut ce m-a surprins aici acum peste viețile accidentale ale dragostei. Și, Ea, cea care m-a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat Cu straiele-ți de nopți încet ai suspinat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a jucat cea mai dureroasă festă. — Nu se poate! Nu se poate!striga Alexandru ca turbat. — Din nefericire, se poate Alexandre!îl mângâie Teofana ca o soră, care deși este cea mai bătută de soartă, e singura care-și păstrează calmul. Mă scuzați puțin. Se îndreaptă spre camera cu fotografia ei, după care revine și le-a arată. — Uitați! Aici esta tata, mama care a murit și eu la mijloc. Vasile și Alexandru iau fotografia în mâini și o privesc cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul acesta erau absolut normale între ei. De aceea întrebă cu mult calm: Bine-bine, tritoni, cum zici, dar ce-s ăia? Cum, adică, ce-s ăia? se arătă extraordinar de surprins Bărzăunul. N-ai auzit nici pînă acum?... Tii, zău că nu m-așteptam la așa ceva! Și încă de la tine!... Păi tritonii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
venit? se întrebă furios Bărzăunul, apoi se apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un foarte politicos "sărut mîna": Îl aștepți pe nenea Tudor, tanti? Mama Ilincăi îl privi peste umăr nici măcar preț de-o secundă și Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i meargă fulgii. Insulta era prea directă și avu un efect paralizant asupra fiecăruia. Auzi tu, să-l insulți pe Vlad în fața Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat cu mult calm. El și-a dat perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fost Tomiță. S-a încruntat spre Nuțu de parcă ar fi vrut să-l mănînce pe el fript pe piatră, apoi declară foarte calm că el n-are nevoie de păstrăvi și că se duce să culeagă hribi. Cu tot calmul dinainte, cu toată veselia ce domnise peste întregul grup, ceva ascuns și nebănuit de nimeni părea că stă la pîndă undeva. De acest fapt își dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ceilalți. Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
liniștită dar limpede: ― Nu, domnule X. Nu sunt de acord. Și duceți-vă cu toții dracului, căci acolo, în iadul creștin al primelor veacuri, este locul vostru, pentru că ați îndrăznit să imaginați un asemenea asasinat în masă. ― Thorson ― zise X cu calm ― ucide-o. ― Ce? ― exclamă Gosseyn cu vocea albă. Mai apucă să facă doi pași. dar gardienii îl imobilizară. Când reuși să privească din nou, Amelia continua să surâdă. Nu se împotrivi când Thorson îi înfipse acul unei seringi în braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog. Gosseyn nu se gândise la asta. Luă stiloul, cu imaginea închisorii în fața ochilor. Caligrafie o semnătură înflorită, zâmbind pentru sine de propriul calm. Recepționerul dispăru într-o cameră alăturată, de unde reveni, după o jumătate de minut, cu o cheie. ― Știți cum se ajunge la casele de valori ― zise el. Într-adevăr, știa, dar Gosseyn nu se putu opri să nu constate: până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
realitate, să împingă precizia observațiilor sale cu încă o zecimală, și vălul se va ridica, iar descifrarea misterului va fi la îndemâna simțurilor sale. Consecințele acestui raționament erau suficient de ample ca să justifice o "pauză" de integrare pentru sistemul său nervos. Calmul său se accentuă. Își aminti de acel ceva metalic de care se împiedicase când făcuse prima tentativă să se ridice în picioare. În ciuda întunericului, îl găsi în câteva secunde. După cum aproape că se aștepta, era distorsorul. Cu mare precauție, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și se va face și el util, dar așa ceva nu s-a întîmplat. Iar Eldred, Gosseyn oftă. Tăcerea se prelungi între ei. Cu fiecare minut care trecea, Gosseyn se simțea tot mai hotărât, mai neînduplecat. Se terminase cu iluziile. Era calmul dinaintea furtunii. Hrăpărețul Thorson fusese deturnat de la scopul care determinase invadarea sistemului solar. Astfel că lumii non-A i se oferise o șansă de a se înarma iar Liga mai avea timp câteva săptămîni ca să înțeleagă în sfârșit că Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
română decât să predea limba aceea total compromisă a criminalilor de război, pe care n-are decât s-o propună Pepy care a colaborat cu fasciștii, zicea. Directorul și-a continuat explicațiile justificative într-o manieră evident didactico-metodică, apăsat, cu calm și convingător: În altă ordine de idei, este de reținut că orele de română disputate sunt în exclusivitate la clase cu elevi ucraineni. Ori, tovarășa Sidonia este deficitară la capitolul dicției românești. Cu toată compasiunea pentru suferințele îndurate și înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]