3,846 matches
-
deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea batalion de infanterie din Cottbus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tună Ignatius. Mai întâi este nevoie să învățați cum se mânuiește pensula. V-aș sugera să vă întâlniți și să începeți pictând toate deodată casa cuiva. — Pleacă de aici! Dacă vreuna dintre voi, artistelor, ar fi luat parte la decorarea Capelei Sixtine, aceasta ar fi ajuns să arate ca o gară deosebit de vulgară, se răsti Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul lumînărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Shakespeare jucat, Ai loc la teatru rezervat Și-un vechi actor, mâncat de molii, ‘Ți-ncântă secile orgolii... Un radical apare și-l șochează Pe ateul ortodox? - Tu reprezinți bunul simț Cu gura căscată, din public. Ba uneori chiar și capela Îți atrage Acea toleranță conștientă, Larga, luminoasa opinie despre adevăr (ce-i include pe Kant și pe generalul Booth...) Și-așa trăiești, din șoc În șoc, O palidă-afirmație cu noroc. Dar ora-i gata... Treziți din letargie, O sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să fac în așa fel încât caznele voastre să nu fie în zadar! Astfel le vorbi samuraiul cu ochii săi duși în fundul capului, iar cei trei supuși încuviințară cu capele plecate. Se uitau unul la altul nemișcați, ca niște statui. Deodată, din ochii lui Yozō țâșniră lacrimi mari, însă își întoarse fața pentru ca ceilalți să nu-l vadă. În a șaptea zi ajunseră în primul oraș demn de acesat nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a lungul anilor numeroase biserici în ținuturi străine și au făcut din ele țări ale Domnului, așa să ne rugăm și noi acum pentru ca într-o zi și țara acestor soli să-L slăvească pe Domnul. Toată mulțimea adunată în capelă îngenunche, iar corul cântă un imn. Sanctus, sanctus, sanctus Dominus Deus Sabaot Pleni sunt coeli et terra. Velasco își îngropă fața în mâini și se lăsă în voia emoțiilor care-l copleșeau. „Japonie, Japonie”, strigă el în adâncul sufletului. „Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai bună așezare a cursurilor și a examenului de bacalaureat. 1910 - Deschiderea claselor românești și anunțarea concursului pentru ocuparea a doua catedre cu profesori titulari români. 1911 - Profesorul Leonida Bodnărescul pune bazele bibliotecilor pentru profesorii și elevii liceului. Se înființează capelă școlară. 1913-1914 - Deschiderea clasei a V-a române, și transformarea, în aprilie 1914, a claselor românești în “Secția Româno-Germană a Liceului de Stat din Rădăuți”. 1914 - Ocuparea orașului Rădăuți de către armata rusă, în timpul războiului mondial (1914-1918) și folosirea clădirii liceului
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93270]
-
Colecția ACADEMICA 154 Seria Istorie Calinic I. Popp Șerboianu (1883-1941) a fost preot, diacon, arhimandrit ortodox, cu o activitate vastă și controversată. Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din București a fost diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris, preot în București, Cadrilater, dar și misionar printre românii din SUA, precum și la mânăstirile din Cozia și Stânișoara etc. A avut o vastă activitate publicistică, cea mai importantă lucrare a sa fiind Les Tsiganes: Histoire-Ethnographie-Linguistique-Grammaire-Dictionnaire, Paris
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
menționat în Românul, ca oficiind alături de arhiereul Teodosie Ploeșteanu, dar și de alți preoți, serviciul divin ocazionat de Sărbătoarea Ortodoxiei, organizată de către Societatea națională ortodoxă a doamnelor române din București în 191125. În 1909, la 16 noiembrie, ajungea diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris, unde activează până în iulie 191026. Datorită unor neînțelegeri cu Chesare Stefano, ce a slujit ca preot superior la această capelă între 1902 și 1914, el părăsește capitala Franței revenind în țară. În 1913 este detașat în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ortodoxă a doamnelor române din București în 191125. În 1909, la 16 noiembrie, ajungea diacon la Capela Română Ortodoxă din Paris, unde activează până în iulie 191026. Datorită unor neînțelegeri cu Chesare Stefano, ce a slujit ca preot superior la această capelă între 1902 și 1914, el părăsește capitala Franței revenind în țară. În 1913 este detașat în Cadrilater, iar pentru o perioadă a fost paroh la Biserica Kalinderu și, între 1914 și 1918, preot la Biserica Sf. Ilie din București 27
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ortodoxă din București în 191428. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial îl regăsim în calitate colaborator la Cultura. Revista Cântăreților Bisericești din România, având titulatura de ierodiacon 29. Cu aceeași titulatură semnează un articol apărut în 1912 în Convorbiri literare de la Iași, despre Capela Ortodoxă Română din Paris 30. În însemnările lui Nicolae Filipescu este amintit în jurul anului 1916 ca fiind directorul Gazetei Țăranilor 31, ziar unde publicase de altfel câteva articole. Activitatea lui Șerboianu înainte de izbucnirea Primului Război Mondial a intrat și în atenția lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu a constituit un impediment pentru ca arhimandritul să își depună candidatura la scaunul Episcopiei de Argeș, conform revistei Flacăra Sacră din mai 1936. În nota informativă a revistei asupra acestui moment se preciza limpede faptul că Șerboianu era "deservent al Capelei Crematoriului și convins al ideii cremațiunii umane față de religia creștină"56, candidatura sa fiind îndreptățită datorită valorii sale intelectuale. Se mai preciza faptul că arhimandritul era licențiat în Teologie, Filozofie și Drept (o exagerare evidentă, deoarece el a fost licențiat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii religioase pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat de deschiderea crematoriului Cenușa în 1928116. Mai târziu, odată cu adeziunea sa la cauza cremaționistă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care se situa într-o neconcordanță cu propriile decizii sinodale din 1928 și 1933. Se atrăgea atenția că exista o indulgență față de preoții care săvârșeau serviciile religioase pentru cei ce se incinerau în altă locație decât capela crematoriului. Situația de intoleranță asupra cremațiunii era adâncită prin acțiunea unor "preoți interesați și certați cu cultura teologică"139, care au creat o nevroză anticremaționistă în România vremii, în loc să călăuzească credincioșii înspre o viață adevărată în lumina credinței. Întrebarea " Cine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații din "revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că în acest loc oficiau "două fețe bisericești nestingherite de autoritățile bisericești, din cauză că la crematoriu tronează mărimi simandicoase care nu trebuie indispuse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că în acest loc oficiau "două fețe bisericești nestingherite de autoritățile bisericești, din cauză că la crematoriu tronează mărimi simandicoase care nu trebuie indispuse"207. Atitudinea față de aceștia era una ironică, fiind considerați "doi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în presă demonstrează cum că marea majoritate a celor care au optat și optează pentru incinerare au împărtășit sau se considerau pe sine drept aparținând acestei Biserici. Aceste necrologuri arată faptul că lor li se oficiau slujbe religioase, fie în capela Crematoriului, dar de preferință în alte locuri, în special în diverse biserici ortodoxe din București sau chiar la domiciliul acestora. În plus, diversele alte servicii de comemorare/pomenire a defuncților, sub stindard ortodox, la binecunoscutele intervale de timp, au fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Crematoriul Scrisoare din Paris Dăm cu titlul de document, scrisoarea de mai jos, găsită în colecția "Gazeta Țăranului", anul XVIII, numărul 16 și 17 din 18-25 Aprilie 1910. În această scrisoare P.C. Sa Arhim. Calinic Șerboianu, pe atunci Ierodiacon al Capelei Rom. de la Paris, dă sub formă de scrisoare amănunte înfiorătoare despre arderea unui cadavru omenesc, la un cimitir din Paris. Ceia ce este surprinzător, e faptul că P.C. Sa, de acum 18 ani, ne-a prevestit că și Românii, vor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]