3,886 matches
-
ajunge pe pozițiile soldaților englezi. Atac demoralizat și slăbit al francezilor a fost respins de către englezi. Între timp, convins de retragerea englezilor, mareșalul Clermont a atacat pozițiile contelui de Salisbury. Acest atac a fost pregătit mai bine: pentru a ajuta cavaleria, în spatele trupelor atacatoare se deplasa infanteria. Cavalerii au fost forțați să se deplaseze pe pantă prin găurile din gardul englez sub focul arcașilor englezi, care se aflau pe o poziție sigură în spatele tranșeelor, și sub acoperirea dealurilor. Mulți nobili francezi
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
încăierare a fost ineficientă englezilor. Datorită acesteia francezii i-au atacat pe englezi aproape în întreaga compoziție. Cu toate acestea, Eduard efectuând o manevră pricepută a poziționat un detașament gascon în spatele flancului stâng francez, iar apoi a ordonat să atace cavaleria regelui. După ce arcașii englezi și-au epuizat săgețile, prințul a ordonat atacul general. După ce unitatea gasconă, situată în spatele francezilor, a lovit inamicul. Liniile franceze s-au amestecat. Escadrila regală slăbită și stânjenită a fost aruncată spre sud. Arcașii au finalizat
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
francezi, ne ascultând sfatul cavalerilor, care îl rugau să aștepte să se adune toți arcașii. Astfel, la aproximativ 2 ore înainte de apus, trupele engleze au ieșit în fața celor franceze. Cca. 1.500 de cavaleri ai lui Clarence au atacat avangarda cavaleriei lui La Fayette, care încerca să treacă podul. Lupta sa dat pe pod, Clarence cu o parte a trupelor sale a traversat râul și a lovit în flang. Francezii luptau cu dârzenie, dar au început să se retragă de-a
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
cu englezii. Coliziune cu inamicul i-a aruncat pe britanici la câțiva metri, începând o disperată luptă corp la corp. Jineții de pe flancuri, suferind pierderi grele, provocate de arcași, au fugit de pe câmpul luptei. După ce flancurile inamicului s-au "dispersat", cavaleria engleză a putut cu ușurință să-i atace pe francezi, ceea ce a condus la schimbarea raportului de forțe, fiind de 2:1. Văzând aceasta, cavalerii din unitatea principală a lui Henric au încercat să intervină și să schimbe cursul luptei
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
engleze pe partea opusă a râului. Armatele s-au întâlnit pe un pod îngust, apărat de francezi și scoțieni. Staționând aproape de acesta, Salisbury și-a așezat armata în linie de luptă. Englezii s-au poziționat de-a lungul râului, iar cavaleria a fost plasată în spate. Comanda flancului drept a preluat-o lordul Willoughby, cel stâng, Salisbury. Înaintea luptei au fost înnobilați Guillaume de Vienne, Ioan de Saint-Georges, Filip de Auxey, seniorul de Trenaunay și alții. Potrivit cronicilor înregistrare, numai Salisbury
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
uitând experiența tristă de la Halidon Hill, i-au convins pe aliații săi să lupte. De la începutul luptei, ambele armate se deplasau una spre celălaltă. Arcașii englezi, odată cu apropierea inamicului, au început să sape în pământ pentru a fixa țepușele împotriva cavaleriei inamice; deoarece solul uscat nu permitea acest lucru, de acest lucru s-a folosit imediat cavaleria lombardă și franceză. Atacându-i pe arcași, cavaleria a divizat rândurile lor, dar în loc să iasă prin spatele englezilor, a nimerit în fața convoiului britanic. Flancul
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
luptei, ambele armate se deplasau una spre celălaltă. Arcașii englezi, odată cu apropierea inamicului, au început să sape în pământ pentru a fixa țepușele împotriva cavaleriei inamice; deoarece solul uscat nu permitea acest lucru, de acest lucru s-a folosit imediat cavaleria lombardă și franceză. Atacându-i pe arcași, cavaleria a divizat rândurile lor, dar în loc să iasă prin spatele englezilor, a nimerit în fața convoiului britanic. Flancul drept al englezilor, cu toate acestea, era slab apărat, creând un pericol mai mare. În acel
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
Arcașii englezi, odată cu apropierea inamicului, au început să sape în pământ pentru a fixa țepușele împotriva cavaleriei inamice; deoarece solul uscat nu permitea acest lucru, de acest lucru s-a folosit imediat cavaleria lombardă și franceză. Atacându-i pe arcași, cavaleria a divizat rândurile lor, dar în loc să iasă prin spatele englezilor, a nimerit în fața convoiului britanic. Flancul drept al englezilor, cu toate acestea, era slab apărat, creând un pericol mai mare. În acel moment, scutierii lui Bedford, păstrându-și sângele rece
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
spatele englezilor, a nimerit în fața convoiului britanic. Flancul drept al englezilor, cu toate acestea, era slab apărat, creând un pericol mai mare. În acel moment, scutierii lui Bedford, păstrându-și sângele rece, față de furiosul atac frontal al francezilor, au răsturnat cavaleria vicontelui de Narbonne. Bătălia sângeroasă a durat aproximativ 45 de minute. Rămășițele corpului francez au fugit în panică spre Verneuil, mulți înecându-se în șanț, inclusiv contele de Aumale. Oprind hărțuiala, Bedford și-a întors trupele înapoi pe câmpul de
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
minute. Rămășițele corpului francez au fugit în panică spre Verneuil, mulți înecându-se în șanț, inclusiv contele de Aumale. Oprind hărțuiala, Bedford și-a întors trupele înapoi pe câmpul de luptă, unde scoțienii țineau o apărare solidă. În acel moment, cavaleria lombardă, depășind trupele contelui Salisbury a atacat convoiul englez; cu toate acestea francezii nu au putut luat toată prada. În ciuda succesului său inițial, cavaleria s-a confruntat cu o puternică rezistență a arcașilor englezi de rezervă. Atacul asupra convoiului nu
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
întors trupele înapoi pe câmpul de luptă, unde scoțienii țineau o apărare solidă. În acel moment, cavaleria lombardă, depășind trupele contelui Salisbury a atacat convoiul englez; cu toate acestea francezii nu au putut luat toată prada. În ciuda succesului său inițial, cavaleria s-a confruntat cu o puternică rezistență a arcașilor englezi de rezervă. Atacul asupra convoiului nu a avut rezultate semnificative, deși lombarzii au ucis servitorii și au capturat unele prăzi. Curând, francezii, iar apoi și cavalerii lombarzi, au fost respinși
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
în Beoția, pentru a-i aduce pe greci în teren deschis. Cele două armate s-au întâlnit până la urmă lângă cetatea Plateea. Mardonius își repliase trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o zonă de câmpie, favorabilă cavaleriei persane, superioară din punct de vedere numeric celei grecești. S-a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii au evitat să înainteze pe terenul plat din jurul taberei fortificate a lui Mardonius, pentru a nu fi atrași într-o luptă cu cavaleria persană superioară numeric - a rezultat un impas în care cele două armate s-au pândit una pe cealaltă, impas care a durat 11 zile. Conform lui Herodot, perșii ar fi avut la Plateea 300.000 de oameni, fiind însoțiți și
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
lui Herodot, perșii ar fi avut la Plateea 300.000 de oameni, fiind însoțiți și de trupe grecești provenind din polisurile care li se supuseseră (printre care se număra și Teba, care ar fi trimis 50.000 de oameni). Îndeosebi cavaleria persană era de temut, fiind întărită și cu escadroane tesaliene, beoțiene și macedonene. Acest număr imens este pus la îndoială de majoritatea istoricilor moderni. O metodă de estimare a dimensiunii armatei persane este aceea de a calcula numărul de oameni
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
asupra celorlalte trupe grecești. Acest fapt a jucat un rol important în desfășurarea bătăliei, deoarece Pausanias nu a putut să dispună de atenieni cum dorea el, astfel încât forțele grecești au luptat oarecum separate. Mardonius a lansat câteva atacuri rapide cu cavaleria asupra liniilor aliaților greci, sperând ca aceștia să cadă în capcană și să-și părăsească pozițiile și să se lanseze în urmărirea perșilor, ieșind astfel în câmpie. Deși inițial a avut unele succese, această tactică s-a întors împotriva perșilor
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
aliaților greci, sperând ca aceștia să cadă în capcană și să-și părăsească pozițiile și să se lanseze în urmărirea perșilor, ieșind astfel în câmpie. Deși inițial a avut unele succese, această tactică s-a întors împotriva perșilor atunci când comandantul cavaleriei, Masistius, a fost ucis în cursul unui astfel de atac. Cu moralul stimulat de această mică victorie, grecii au avansat, rămânând totuși pe înălțimi, într-o nouă poziție mai apropiată de tabăra perșilor. Spartanii și tegeenii au înaintat pe o
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Din acest motiv grecii s-au decis să se retragă pe o poziție în fața cetății Plateea, de unde puteau să controleze căile de acces din zonă și unde aveau acces la apa potabilă. Pentru a evita un nou eventual atac al cavaleriei persane, această retragere trebuia efectuată în timpul nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se transforme rapid într-un dezastru. Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
atenienii i-au silit pe beoțieni să se retragă. Tabăra persană a căzut în mâinile aliaților greci, care i-au masacrat pe toți cei ce se mai aflau acolo. Rămășițele armatei de invazie s-au retras spre nord, protejate de cavalerie. În memoria victoriei de la Plateea și a eroilor căzuți în bătălie, la templul lui Apollo din Delphi a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate. În vârful coloanei se
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
de-al Doilea Război Mondial armamentul a cunoscut o dezvoltare rapidă astfel că în decurs de șase ani începând de la arme cu calibre mici până la avioane armele cu care forțele au început războiul au fost depășite. De exemplu, dacă tranșeele, cavaleria și cuirasatele erau larg folosite în 1940, peste șase ani armele moderne erau avioanele cu reacție, rachetele balistice și chiar bomba atomică. Forțele Axei aveau probleme serioase din cauza lipsei de combustibil petrolier. Germania a dezvoltat un procedeu tehnologic prin care
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
expediționară persană) sub comanda lui Mardonius pentru a finaliza cucerirea Greciei continentale în anul următor. În anul următor (479 î.Hr.) Mardonius și-a repliat trupele spre Teba, sperând să-i atragă pe greci într-o zonă de câmpie, favorabilă acțiunii cavaleriei persane, superioară din punct de vedere numeric celei grecești. S-a oprit pe malul nordic al râului "Asopos" din Beoția, în apropiere de Plateea, unde și-a fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
al zeiței Venus pe care împăratul Hadrian îl construise pe acel loc. Tocmai cu această ocazie, Elena face o descoperire importantă pentru religia creștină odată cu identificarea Sfintei Cruci. Ea este deci, în mod absolut firesc desemnată drept fondatoarea ordinului de către cavalerii din secolul al XVI-lea. Ea este de asemenea frecvent reprezentată în veșminte de călugăriță a Sfântului Mormânt. Carol cel Mare trimite două ambasade pe lângă califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de gestă "Ciclul
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
seama că au de-a face cu o avangardă inferioară numeric. Dându-și seama că apărarea într-un castel cu fortificațiile slăbite este inutilă, ei au decis să lupte în câmp deschis și i-au luat pe englezi prin surprindere. Cavaleria lui de Vignolles a ieșit din oraș și a luat prin surprindere avangarda lui Arundel, englezii au fost atacați pe drumul Gurney-Gerberoy. Ultimii erau total nepregătiți pentru luptă și mergeau în marș, fiind siguri că Arundel deja blocase castelul. În ciuda
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
timp, restul garnizoanei condusă de Xaintrailles lupta cu corpul lui Arundel. Izolați și fără întăriri englezii s-au apărat cu înverșunare (folosind garduri și stâlpi). Contele de Arundel însuși a fost grav rănit în picior, fiind împușcat din culebrină. Când cavaleria lui de Vignolles sa întors victorioasă din raid, situația englezilor a devenit cu totul disperată. Arundel a fost capturat, murind mai târziu din cauza rănilor sale. Pierderile engleze au fost substanțiale (mai multe sute de ostași au fost uciși sau capturați
Bătălia de la Gerberoy () [Corola-website/Science/328866_a_330195]
-
tinerețe, și-a perfecționat calitățile de previziune și planificare militară, devenind una dintre cele mai importante figuri din clanul Banu Makhzoom. Înainte de a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
-lea cel Pios, ducele de Silezia. Intenția primei invazii a fost de a asigura flancul principal al armatei mongole care ataca Regatul Ungariei. Mongolii au neutralizat astfel orice potențial ajutor regelui Bela al Ungariei din partea polonezilor și ordinelor religios-militare (inclusiv Cavalerii teutoni în Prusia). Mongolii au invadat Europa cu trei armate. Una din cele trei armate a fost însărcinată cu distragerea atenției Poloniei, înainte de aderarea la forța mongolă principală de invadare a Ungariei. Armata, sub conducerea lui Baidar, Kadan și Orda
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]