KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...160 >

3,984 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

temă, „Doliul și melancolia“. Mama lui nu prea părea convinsă de acest apel la autoritatea științifică, dar pe măsură ce seara înainta și vedea sinceritatea căinței fiului ei, atmosfera începea să se îmblânzească. După ce au ajuns acasă și și-au făcut două cești de Horlicks, Michael își făcu curaj să pună câteva întrebări despre tatăl pierdut. — L-ai mai văzut vreodată, după aceea - după ziua când s-a întâmplat? — Michael, ți-am spus. L-am mai văzut o dată, zece ani mai târziu. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
lui mai sorbi o gură din ceai și începu să povestească. Era o dimineață dintr-o zi de lucru și eu eram în oraș la cumpărături. Mă simțeam cam deprimată și m-am dus la cafeneaua Reckham să beau o ceașcă de ceai. Îmi amintesc că era aglomerat și că am stat în picioare cu tava întrebându-mă unde o să mă așez. Un domn ședea singur la o masă, părea foarte trist și m-am întrebat dacă l-ar deranja să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

de jumătate din coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi cu fața ei cunoscută și admirată În Spur și În Town & Country

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
am ieșit din Galleria până-n față la Scala, de unde am luat ziarul, și apoi m-am Întors, dar am rămas mai Într-o parte, pentru că nu voiam să mă bag peste ei; taică-miu stătea rezemat În șezlong, privind În ceașca cu cafea și jucându-se cu lingurița, iar Holbrook și macaronarul gras se ridicaseră-n picioare, macaronarul ștergându-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar. Dar asta se Întâmpla cu mult timp În urmă. Hopkins vorbea fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-o cafenea. Înăuntru era liniște. Câțiva bărbați stăteau la mesele de lângă perete. La o altă masă patru bărbați jucau cărți. Cei mai mulți fumau sprijiniți de perete, golindu-și ceștile de cafea și paharele de lichior așezate În fața lor pe masă. Manuel traversă camera mare până ajunse În cea mică din spate. Un bărbat adormise la una din mesele din colț. Manuel se așeză la o masă. Un chelner intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de nimic, nimic nu-i cu tine. Zâmbi, oprindu-se În fața unui bar care avea afară o strălucitoare mașină de cafea cu aburi. — Ce să-ți dau? Întrebă barmanul. — Nada. — Otro loco mas, spuse barmanul și-i Întoarse spatele. — O ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă deranjez, Îi spuse În engleză, dar nu sunteți cumva un membru al societății National Geographic? — Luați loc, vă rog, spuse domnul Harris. Domnul se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832

poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am schimbat yala de frică, nu era în intenția mea, dar cineva ascunde lucrurile de ochiul meu, de ceilalți ochi; febril se încearcă, să le găsească, să putem pleca. Cineva a luat o ceașcă de cafea, a așezat-o cu fața la pământ în sens invers -. La întoarcere, am găsit cheile acolo unde le căutasem. Suntem toți frustrați, încât simțim nevoia unui suport, să aparțină unei lumi verosimile. Priveam de sus, de la fereastră, la copacul bântuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane. În casele mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
timp, ca sfintele icoane. În casele mici și meschine și-n marile saloane, iată! nu mă mai miră că la plecare versurile cad triste din liră. Și galeria este de vânzare în lumea prezentă de bacara, lipsită de soare, în ceașca de cafea vor seca amintirile. Icoane vechi De ziua ta, desigur, Sfântul Gheorghe și-a arătat sabia și crucea, acesta a fost portretul tău întotdeauna, deși noi îți spuneam Getuța domolind firea ta de luptător aprig ce se înmlădia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
alții m-au uitat; ce să mai caut fără rost în viața mea, ca o lucrare de examen, ce a răspuns punctajului desuet. Privesc înainte, aseară am pierdut un dinte, fără să mai pot schimba glasul subțire și fluierat, în ceașca de cafea, așezată lângă celelalte, dar nimeni n-a mai venit. Eu mi-am băut elixirul era tare și parfumat, o simt și cele din pământ, dacă mai sunt. Cine știe, poate au simțit că le-am așteptat chiar dacă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

din ce-n ce mai bine, În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
orizontul cunoașterii, iată steaua strălucitoare a psihiatriei pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut, este titlul: Cafea cu parfum de femeie, ceva mai mult ca perfect, din cauza delirantei trimiteri la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film care-a primit Oscarul pentru efecte speciale prin anii optzeci și care povestește „viața unui savant nebun ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

galben întunecat atât de turburător, atât de puțin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al unei zeițe sau al unei cadre decât al unei indiene. Harold se bărbierea în oglinda cu picior de pe măsuța lui. Văd și acum scene: ceștile cu ceai, pijamaua lui mauve mânjită cu cremă de ghete (a bătut sângeros pe boy pentru întîmplarea aceasta, deși o murdărise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
lucrat acele trei săptămâni la patruzeci de mile nord de Sadyia. Veneam la bungalow cu mașina, câteodată chiar după miezul nopții, căci trebuia să ocolim drumurile joase și alegeam numai șoselele de pe pantă. Adormeam îmbrăcat și nespălat, după ce înghițeam o ceașcă de ceai cu rom mult și chinină, căci a doua zi, înainte de nouă, trebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pretextând că întreaga poezie romantică nu valorează cât un singur poem al lui Valéry. Mă ascultă foarte atentă, privindu-mă în ochi, ca la cele dinții lecții de franceză, și aprobîndu-mî cu mișcări supuse din cap. Vrei să bei o ceașcă cu ceai? mă întrerupse ea tocmai când criticam "poemul filozofic" ca atare, numindu-l hibrid și ineficient. Amuții, puțin plictisit de întrerupere. Ea ieși pe coridor și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
pasul, dacă nu cumva e o conspirație să ne lase întotdeauna singuri, de astă dată chiar în odaia ei, drept singura lumină numai boarea albastră a felinarului. ― Astăzi începe prietenia noastră, nu e așa? mă întrebă Maitreyi foarte dulce, luîndu-mi ceașca goală. ― De ce astăzi? Eram prieteni mai de mult, de când am început a vorbi împreună serios. Se așeză iarăși pe rogojină și îmi spuse că, dacă am fi fost prieteni buni de tot, mi-ar fi destăinuit tristețea ei. Am rugat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau să mă explic. Mantu voi s-o mângâie, dar ea se smulse și fugi în bibliotecă. Îmi sfârșii ceașca de ceai, intimidat. Nu mai vorbea nimeni. M-am retras în odaia mea, ca să răspund scrisorilor, cu o neliniște și nerăbdare necunoscute până atunci. Dar, pe când scriam, am simțit deodată nevoia de a vedea pe Maitreyi și m-am dus

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
scris împleticit, într-o englezească improvizată, cu pete de cerneală. Ascunsei repede hârtia în palmă, căci venea d-na Sen, cu servitorul, aducîndu-mi ceaiul. ― Nu pot mânca, nu pot mânca nimic, spusei eu, plângând. ― Te rog eu să iei o ceașcă de ceai, vorbi blând d-na Sen. Am crezut că întrevăd în glasul ei milă și puțină înțelegere și, amintindu-mi cât de bună fusese cu mine, cât de mult mă iubise și mă chema fiul ei, căci atâta dorise

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
făcut o singură mișcare de mângâiere, ci a rămas dreaptă și zâmbitoare cât timp eu m-am zbătut la picioarele ei. Am simțit gheața aceasta și m-am ridicat, ștergîndu-mi ochii, suspinând. ― Ia-ți ceaiul, vorbi. Am pus mâna pe ceașcă, dar m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen a ieșit pe coridor și a chemat servitorul să ridice tava. ― Pot vedea copiii înainte de a

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]