3,695 matches
-
treabă... ? bâigui fata, continuând să legene capul înțepenit în poală. — Uite, adăugă Golea. Cum ar fi cartea asta... Fugi repede și arunc-o la gunoi ! Melania lăsă cu blândețe capul fratelui ei, nu înainte de a-i așeza o pernă sub ceafă. Se ridică, nedezmeticită. S-o aruncăm... repetă. De ce s-o aruncăm ? — Ai dreptate, dădu un fel de răspuns Golea, mai bine n-o aruncăm. O găsește vreun amărât de câine, o linge și mai bagă pe careva la idei, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-se pe picioarele din spate ale scaunului. Ce să facem cu el ? — Păi, să-i dați drumul, răspunse Rada, surprinsă de întrebare. Ce altceva ați putea face ? Polițistul nu se opri din legănat, își împinse cu două degete chipiul pe ceafă. Repetă, ca nu cumva întrebarea să vină din altă parte : — Ce altceva am putea face ? Orice, doamnă... Orice... Dar, dacă vă asumați dumneavoastră răspunderea, îi dăm drumul... Rada se încruntă, nefamiliarizată : — Dacă îmi asum răspunderea... Adică nu ne mai sunați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să te cărăm după noi, măzăriche ? îl admonestă Pârnaie, stând mai departe cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. — Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane ! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. — Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege, cercul se reîntoarse la Faraon, care, victorios, cu chipul lui smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Maestrul. Păpușa asta ori nu e moartă deloc, ori e moartă cu totul... — Exact asta crede și ea despre tine, i-o reteză Tili. Maestrul păpușilor își duse instinctiv mâna la beregată, căutând urmele vreunei tăieturi, ori mai spre ceafă, după vreo fisură între vertebrele atlas și axis. — Mă sperii uneori, spuse. — Nu eu te sperii. Spaimele vin din tine. Ar trebui să știi unde să cauți. — Bine, dar unui copil nu poți să-i spui asta ! — Pentru un copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți din cârpă nu mor ca oamenii... Așa a și fost făcută poza asta, spuse Tili, punându-și picioarele pe birou și lăsându-și ceafa în palme. Ca să iasă cel mai bine la numărătoare. De- aia nici nu zâmbește nimeni în fotografie, n-ai observat ? — Știam c-o să fim mai puțini în orice altă fotografie, răspunse Maca, dar nu în felul ăsta. — Orice era posibil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de scara metalică lipită de perete și se cățără, la început cu agilitate, apoi, pe măsură ce se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie e curbat ca o seceră. Niciun hău nu e destul de adânc și niciun vârf nu e prea înalt. De aici, de sus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai mic, își usca părul. — La cine strigai așa ? Nu strigam, spuse Maca, întinzându-se în pat și privind în tavan, cu mâinile sub ceafă. L-am prins pe unchiul că trăgea cu urechea. — Oricum nu prea aude... — Tocmai de-aia. Să tragi cu urechea când ești surd e și mai urât. Fata pe care n-o mai chema Beatrice și care din acest motiv
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând-o cum se adăpostește speriată la pieptul lui. — Tu, de fapt, nu vrei să te bat, șopti. Nu e că te simți singură pentru că nu te bate nimeni. Chestia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuneți tovarășu’ ? speră bătrânul că nu era chiar ce bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă Tili. Poate că ai dreptate, nu e suficient. Corect ar fi „băi, tovarășu’...“, dacă-mi aduc bine aminte. Și palma peste ceafă - sau asta nu făcea parte din nume ? — Ori răsucitul mâinii la spate, adăugă Jenică. — Ai văzut ? întrebă, iarăși, Tili. Așa de bun tovarăș ai fost cu noi, că ne aducem și acum aminte. Cum să te jignim și să-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcură un pas înapoi. Spaima îi dădea putere bătrânului. Închise ochii, lipindu-și obrazul de lemnul crud. Tili se apropie de urechea lui. Nu te poți răstigni cu spatele la oameni. Nimeni nu te crede... Maca îi șopti ceva la ureche și ceafa moșului zvâcni brusc. Se întoarse și privi la umbre cu ochii măriți de groază. Umbrele purtau măști. Ale aceluiași chip care era al celui de-al patrulea. Bătrânul se dădu un pas îndărăt, apoi o luă la fugă. Trecu, nesăbuit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chun-yueh, Lună de Primăvară; Chun-meng, Vis de Primăvară. Toate sunt plăcute la înfățișare și curate. Răspund prompt chemărilor mele și nu afișează nici o caracteristică anume. Părul lor este aranjat la fel. În vreme ce eunucii poartă cozi, doamnele au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă, înconjurată de eunuci și de doamne de onoare, încât stomacul meu începe să protesteze. Cina nu se vede încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu struguri și scorțișoară În metrou. Deloc surprinzător, New York Scoop era primul din pachetul zilei și, din nou, avea o poză imensă- un prim-plan, de fapt - cu Philip sărutându-mă cu o seară Înainte. Lui i se vedea doar ceafa, dar aparatul de fotografiat reușise cumva să-mi surprindă În prim-plan fața cu o expresie rătăcită, visătoare, care se datora faptului că ochii Îmi erau doar parțial deschiși, În timp ce-l priveau cu adorație. Sau cu o mutră de bețivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu cred că am clipit tot timpul cât a fost plecat și am expirat zgomotos când și-a recuperat scaunul de lângă mine. —Bine, ajunge cu confesiunile pe ziua de azi. Hai să punem la cale petrecerea asta. Își atinse ușor ceafa și nu m-am putut abține să nu mă gândesc că-l mai văzusem făcând asta de un milion de ori. — Sigur. Cu ce Începem? Mi-am sorbit cafeaua și m-am concentrat ca să par detașată și profesionistă. — Câți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fetele care intrase avea nevoie de lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks, când Își atinsese ceafa cu mâna și putusem să jur că mai văzusem chestia asta mai demult. Prima noapte, la petrecerea de logodnă a Penelopei, când nu mă lăsa să intru și nu puteam scăpa de senzația că se holba la mine și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oară când m-am ras pe picioare, la treisprezece ani, pentru că se temea că mă supun așteptărilor culturale dictate de bărbați În privința frumuseții feminine. El râse și Începu să se facă comod, Întinzându-și picioarele și punându-și mâinile la ceafă. Te rog, spune-mi că nu te-a convins să renunți la această practică. Nu, cel puțin acuma... deși de-abia la facultate m-am ras din nou. O dată au insistat că numai eu eram responsabilă de tulburarea unui Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și bluza să cadă, dar luându-mi mâna și trăgându-mă mai aproape. Vino aici. De data asta ne-am sărutat de-adevăratelea, apropiindu-ne unul de altul cât de mult ne permiteau scaunele miniaturale, atingându-ne fețele, părul și ceafa În timp ce Încercam să ne apropiem și mai mult. Nu se face aici, spuse un individ mărunt, bătând de două ori În tăblia mesei. Nu e bine. Ne-am Îndepărtat, jenați de observație, și ne-am Îndreptat ținuta. Sammy și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asigurase că o să-i ușuie până În camera Marlenei și o să-i țină la distanță pe fotografi și reporteri - când Sammy apăru lângă mine. Hei, unde te-ai ascuns? spuse el, luându-mă În brațe de la spate și sărutându-mă pe ceafă. Am reușit să mă țin după tine toată seara și apoi ai dispărut. —Bună, am spus. Se uită În jur ca să se asigure că nici Isabelle, nici Philip sau vreun fotograf nu erau pe-aproape. Hai să plecăm de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
uită În jur ca să se asigure că nici Isabelle, nici Philip sau vreun fotograf nu erau pe-aproape. Hai să plecăm de-aici, spuse el, aspru. Sunt atât de beți cu toții, că n-o să observe. Mă sărută din nou pe ceafă, de data asta mai brutal și pentru prima oară am avut o bănuială că Sammy nu era doar un tip de treabă. Din fericire. Nu pot, Sammy. Vreau, dar nu pot. Trebuie să fiu cu ochii pe toată lumea - e practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dai seama care ale cui membre erau și am pierdut orice conștiință a timpului, spațiului sau a locului exact unde eram atinsă. Era un exces total de senzații - greutatea corpului său, mirosul deodorantului, modul În care părul de pe brațe și ceafă mi se ridica de fiecare dată când degetele sale Îmi mângâiau spatele. Era, trebuia să recunosc, o scenă de sex ieșită direct dintr-un Harlequin - poate chiar mai bună. De-abia când cineva a bătut la ușă am observat zecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ia brusc la revedere și dispare în fugă. Cei doi băieți, furioși să se vadă amăgiți în acest fel, o prind în momentul în care fata se pregătea să sară pe platforma autobuzului și o trag înapoi de pielea de la ceafă. Nu merge cu din astea", o mustră ei într-un glas. "Nu-i lași pe oameni așa cu ochii-n soare". Curând se împacă, iar cei doi băieți insistă s-o conducă pe Simone pe jos până acasă. Am avut
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mare desfătare; însă atunci când, conducând-o la mașină, am încercat să-mi trec mâna pe după umerii ei, s-a smuls ca și cum săvârșisem o neobrăzare dintre cele mai mari, ca și cum, pe onoarea mea, voiam s-o violez când i-am atins ceafa". Mistuit de dorință, tânărul nu are altă soluție decât să dea fuga "la tinerele doamne din strada Martyrs și să le implor să arunce niște apă peste focul ce mă ardea"... Acest supliciu trebuie să fi fost plăcut. Căci chiar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de groază, tânăra îl roagă pe Louis Jouvet, membru în comisia de examinare, să-i dea vestea tatălui ei. Pe chipul ilustrei voci se ivi ilustrul său surâs, iar Maestrul își dete cu două degete celebra pălărie de fetru pe ceafă: "Un tată dur, ai? Las' că mă ocup eu"". Întâlnirea, își amintește scriitoarea, fusese destul de hazlie, constituind fără îndoială sursa de inspirație pentru o scenă din filmul Entrée des artistes al lui Marc Allégret. Ascunsă după o perdea de catifea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]