6,287 matches
-
chiștoc stins pe marginea unei scrumiere. Am aruncat-o la gunoi, sub chiuveta de la bucătărie. Am aruncat cafeaua, am spălat ceașca și am pus-o la loc. Și cu asta basta. ș...ț După o vreme, m-am dus la cinema, la ultimul spectacol. Un film fără nici un haz. Nici nu prea vedeam ce se întâmplă. Doar niște fețe mari și multă zarvă. Când m-am întors acasă, am dat drumul la un Ruy López foarte monoton și nici din ăla
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și de un procent din drepturile rezultate din difuzarea filmului. O adevărată lampă a lui Aladin, care urma să-l îmbogățească fără a mai trece prin obișnuitele ordalii ale confruntării cu producătorii, regizorii, specialiștii în dialoguri sau năzuroasele vedete de cinema. Ca într-un miracol, Chandler și-a asigurat dintr-o singură lovitură liniștea bătrâneților. Niște bătrâneți care vor fi, însă, mult mai puțin înțelepte decât ne-ar plăcea să credem... Totul arăta prea bine pentru a fi adevărat. Cu perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acord, ei decid să se despartă. Marlowe își reia vechiul birou din Cahuenga Building, își închiriază un apartament mobilat pe strada Ivar, într-o locuință „construită în jurul unei curți pe vremea când la Hollywood se găseau mai multe staruri de cinema decât curve”. Acestea sunt, de altfel, paginile cele mai bune ale cărții, în care Parker nu are decât să preia și să amplifice admirabilele scene descriptive - în care singurătatea în care trăiește detectivul devine materială și suferința organică - din cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia-i place să-și arate chiloții, cumnatul excentric ce are obiceiul să fure de la magazinele Woolworth. La sanatorii precum Resthaven se duceau nevestele vedetelor de cinema și fiii politicienilor. Erau cu toții liniștiți. Dispariția lui Carmen nu suscită nici pe departe spaima stârnită de intervenția lui Marlowe ca posibil salvator al ei. Vivian Sternwood își calcă pe mândrie și, la doar câteva ore după ce-și exprimase
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de même que les aspects de notre pays et les problèmes qui l’intéressent. Nous faisons appel à tous les Conseils afin de s’entr’aider dans cette oeuvre de connaissance réciproque qui peut donner de si féconds résultats. Le Cinema serait à cet égard un puissant auxiliaire. Aussi la présidente de cette section a-t-elle pris part aux Congrès de Rome, en 1932 et 1934. Plusieurs des members de la section ont fait des conférences accompagnées de films sur divers pays, à
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
va urma între 1929 și 1933 Conservatorul de Artă Dramatică din București, clasa Ioan I. Livescu. În 1929, debutează cu versuri în „Bilete de papagal”, care îi mai publică alte poezii și o schiță. Colaborează frecvent, pe teme legate de cinema, la „Vremea” și cu eseuri, proză și versuri la „România literară”. Semnează și în revistele scoase de colegii de generație: „Caravana”, „XY”, „Cristalul”, „Ulise”, „Discobolul”. Anunța acum o plachetă - scrisă împreună cu David Werner (M. Dan) și Corneliu Temensky -, un volum
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Șah aruncă în grabă o privire sălii, apoi se întoarse spre mine și am văzut atunci pe chipul lui o expresie obosită, care părea să spună: „Nu-i nimic de făcut!“ Cunoștea, desigur, cealaltă ieșire care, după modelul sălilor de cinema, dădea într-o stradă cufundată în întuneric, în care cu greu puteai recunoaște imediat fațadele clădirilor. — Te-am ascultat perorând adineaori, zise el, după ce ne-am instalat într-o braserie. De altfel, eram cu siguranță singurul care te asculta, mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu viclenia pe care ar utiliza-o un minor ce dorește să vadă un film interzis celor care au sub 18 ani. Strategia ar putea consta din a le cere însoțitorilor majori, care au voie să intre în sala de cinema, să atragă atenția asupra lor, strigând, fluierând, împingându-se unii în alții. Gardianul, preocupat să îi supravegheze pe agitatori, l-ar neglija pe minor, care, discret, ar putea să intre fără probleme. În vis, deplasarea procedează la fel. Ea păcălește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
corp de literă, ilustrație etc.). În realitate, el prezintă un rol important în decriptare și, prin urmare, ar fi greșit să se renunțe la el - mai ales, în anchetă sau reportaj. Câteva tipuri de chapeau De prezentare: Cunoscuta actriță de cinema J. Garner duce o viață de ascet: sport cât cuprinde, regimuri alimentare severe [...] Singurul păcat pe care și-l permite se numește Ben Affleck” (Formula AS, nr 512, p. 21). Rezumativ: Soarele, căldura și praful, noxele răspândite ușor în văzduh
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Tennessee Williams, Teatru, București, 1978. Repere bibliografice: Radu Popescu, „Un Hamlet de provincie” - adaptare după Cehov de Anda Boldur, RMB, 1967, 6946; Valentin Silvestru, „Un Hamlet de provincie” la Teatrul de Comedie, CNT, 1967, 8; Eva Sârbu, Vis de ianuarie, „Cinema”, 1979, 5; Dicț. scriit. rom., I, 321. Il.C.
BOLDUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune și care sunt periculoase prin incapacitatea copiilor de a le da
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sau tolerantul, tenebrosul sau killer-ul, arbitrul etc. În prima etapă s-au măsurat indicatorii conținuturilor violente astfel: ● pe cele trei intervale orare menționate; ● pe tipuri și forme de violență „reală” și „ficțională; ● genuri și tipuri de emisiuni (informative, filme de cinema, telefilme și emisiuni de divertisment, seriale, publicitate); ● zilele săptămânii (weekend/restul săptămânii). În a doua etapă s-a făcut o analiză comparativă între cele 12 canale studiate în cele 2 perioade. Categorizările și „contextele de semnificare” au fost operaționalizate în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de un an, Tessie aprinsese lumânări la biserica ortodoxă pentru logodnicul ei, iar Milton privise la fotografiile ei, prinse cu pioneze de salteaua patului de deasupra. Îi plăcea s-o surprindă pe Tessie În ipostaze asemănătoare celor din revistele de cinema: din profil, pe tocuri, cu un picior ridicat pe o treaptă, dezvelind privirii gamba În ciorapi negri de mătase. În acele vechi instantanee mama mea arată surprinzător de maleabilă, de parcă nimic nu i-ar fi făcut mai mare plăcere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
duce la film la Detroit Yacht Club. Urcăm pe scările acoperite cu covor roșu, trecem pe lângă trofeele de navigație din argint și pe lângă portretul În ulei al pilotului de hidroavion Gar Wood. La etaj intrăm În sală. În fața ecranului de cinema sunt scaune de lemn pliante. Și acum luminile s-au stins și, zăngănind, proiectorul Își aruncă fasciculul de lumină, dezvăluind un milion de particule de praf din aer. Singura modalitate prin care tatăl meu se gândise că ar putea trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire pâlpâiau numere ...5 ...4 ...3 ...și Începu un buletin de știri. Trompetele sunară În surdină. Un crainic Începu să dea știrile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-a scuturat cămașa pe ea. I-a curs rimelul și i-a pătat gulerul de la cămașă ceva de groază. Că făceau instrucție de noapte sau mergeau la matineuri sâmbăta, că săreau În apă sau se prăvăleau În scaune de cinema, că se Îngrijorau și regretau și sperau și Încercau să uite - indiferent de toate astea, ca să fiu cât se poate de sincer, ocupația predilectă a oamenilor În timpul războiului era să scrie scrisori. Întărindu-mi părerea personală că viața reală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse la război și rămase acasă, privind buletine de știri; dădu un examen de admitere; poză ca În revistele de cinema; primi o condamnare la moarte și făcu un târg cu Sfântul Hristofor; se Întâlni cu un viitor preot și rupse o logodnă; se văzu salvată de un scaun de boțman... Înaintând mereu, grăbindu-se, acum doar au mai rămas acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
participarea la evenimente. Aici se despică povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aș duce, sunt înconjurată de nefumători înrăiți. Cu toate astea, fumatul încă mă face să mă simt... ei bine, nu tocmai cool, dar cu siguranță mai puțin aiurea. Mi-am fumat prima țigară în ultimul rând dintr-o sală de cinema, în vremurile când oricine avea voie să fumeze în ultimul rând. Aveam paisprezece ani, și eram cu un grup de fete și băieți de la școală. Deși nu m-am prea integrat vreodată, lor nu le păsa dacă mă țineam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
după ei pentru că eram un bun motiv de râs. Firește că nimeni nu m-a visat vreodată, dar reușeam mereu să-i fac să zâmbească, și așa am devenit una de-a lor. În acel ultim rând al sălii de cinema, pe când ceilalți se sărutau zgomotos și prelung, neștiind prea bine ce anume înseamnă dorința, dar încercând cu orice chip să o mimeze (am aflat asta mult mai târziu, pe atunci nici unul dintre noi n-o știa) eu stăteam și fumam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
explici, îi spun. Vocea asta parcă nici nu-i a mea, pentru că e mult prea adunată, prea calmă. Nici această situație nu pare să fie a mea, îmi dă senzația că e o experiență extracorporală, ceva ce urmăresc la un cinema. Brad tace pentru multă vreme, iar eu nu mă deranjez să-l presez. Stau și aștept, frunzărind în continuare revistele, ca într-un vis. ― Nu știu ce să zic, îmi spune el. ― Bine, spun eu cu o voce rece ca gheața. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe-un suedez. Îl știi pe suedezu’ ăla mare, Ole Anderson? — Da. — Mănâncă aici În fiecare seară, nu? — Vine câteodată. — Pe la șase, nu? — Dacă vine. — Las’ că asta știm noi, deșteptule. Hai să vorbim de altceva. Te duci vreodată la cinema? — Câteodată. — Ar trebui să te duci mai des. Filmele fac bine unui tip așa de deștept cum ești tu. — De ce vreți să-l omorâți pe Ole Anderson? Ce v-a făcut? — Păi, n-a avut când să ne facă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia. Mai târziu m-am dus cu un prieten și mi-am luat lucrurile din casa lui. N-am mai vorbit cu el până anu’ ăsta. L-am Întâlnit Într-o seară În Madrid, pe Gran Via, se ducea spre cinema Callao cu niște prieteni. — Salut, Roger, Îmi zice. Ce mai faci, moșule? Aud că mă vorbești de rău. Că zici tot felu’ de chestii despre mine. Nu zic altceva decât că n-ai avut vreodată o mamă. Asta-i cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine. — Elle est Indienne? — Da sigur că-i indiancă. Doamne, chiar că e. Zice Întruna dracu’ jegos. Și nu muncește. — Și acum unde e? — Au spectacol. — Unde? — Au spectacol. Filme. Nu face altceva decât să citească și să meargă la cinema, la spectacol. — Mai ai bere? — Doamne, sigur că am. Vino să mănânci cu noi diseară. — Bine. Ce s-aduc? — N-aduce nimic. Chiar nimic. Poate o să scoată Fontan ceva vin. În seara aceea am mâncat la Fontan. Am mâncat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știa dacă datele propuse pentru un eveniment nu se armonizau cu agendele sociale ale celor mai importanți donatori. Iar datorită rețelei ei sociale, putea aduna vedete pentru a crea un pic de „vâlvă“ În jurul evenimentului; identifica vedetele, cântăreții, actorii de cinema sau sportivii care puteau fi atrași pe baza antecedentelor din familie, boli genetice, boli nervoase, dependențe, cancer, crimă, molestare, tragedii stupide și multe alte tipuri de nefericiri care alimentează cauzele și, În consecință, galele caritabile. Ținea o meticuloasă socoteală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]